Charis Mavrias

23:05

Turneul de elită al fotbaliștilor până în 19 ani care se desfășoară în anumite țări, pe criterii necunoscute personal, mi-a dat prilejul să observ tineri ce îi aveam într-o listă amănunțită și așteptam momentul oportun să îl promovez ca atare. Unul dintre aceștia este de origine greacă și în rândurile următoare aveți deosebita plăcere să îi cunoașteți anumite puncte forte cu care este înzestrat și uimește microbiștii de pretutindeni.

Vă amintiți de fotbalistul elen ce-a debutat la numai 16 ani în Liga Campionilor într-un meci cu Rubin Kazan, contând pentru grupele celei mai titrate competiții intercluburi? Nikos Nioplias, cel care conducea în momentul respectiv destinele grupării grecești de care aparține în prezent subiectul articolului nostru de astăzi, a avut o slăbiciune pentru un jucător în vârstă de numai 16 ani în 2010, preferându-l în detrimentul unui jucător cu experiență, dar insuficient de dornic să demonstreze tuturor că poate redeveni fotbalistul ce era bârfit într-un mod grandios de către tehnicieni desăvârșiți, ca Sotiris Ninis. Am vizionat meciul respectiv și nu pot spune decât că s-a observat iminent acel neîncetat și odios trac, însă viziunea asupra jocului, driblingurile scurte, cât și pasarea impecabilă pe spații reduse în situații potrivnice, m-au obligat pur și simplu să îi dau credit în ceea ce privește continuarea carierei sale și am așteptat momentul oportun să relatez cititorilor acestui blog, esențialul. Așadar, 28.05.2012 devine data în care unul dintre speranțele Greciei va fi amintit cu plăcere.

Numele său este Charalampos Mavrias, alintat Charis. Mijlocașul ofensiv ce aparține de Panathinaikos Athena este unul dintre numeroșii fotbaliști proveniți din academia elenilor, arhicunoscută pentru productivitatea ieșită din comun în decursul anilor, începută cu promovarea nesilită al unui fundaș central pe nume Giannis Goumas, care a dovedit tuturor cât de bine știe să gestioneze ''relația'' public-jucător, extrem de importantă în concepția fanaticilor suporteri ai celor de la Panata. Privind dintr-o postură asemănătoare, Charis Mavrias este adulat nebunește, întrucât îndeplinește principiile de bază ale unui tânăr cu un tupeu de nedescris, benefic ascensiunii fulminante. Ca și în cazul celorlalți tineri talentați care s-au dedicat trup și suflet în tentativa perfecționării premature, Mavrias debordează de optimism în fiecare întâlnire cu adversarii, indiferent de calibrul acestora. Muncește exemplar în antrenamentele libere comandate de către Jesualdo Ferreira și staff-ul său și bineînțeles, lusitanului îi convine de minune această situație, deoarece îl consideră pe Charis un jucător profesionist, care nu se pretează la absolut orice escapadă în nocturnă.

Având susținerea celui responsabil cu rezultatele echipei, automat ești cu un pas în fața tuturor și depinde în mare măsură de posibilitățile tale de afirmare să rămâi de neclintit. Ceea ce a realizat în cei doi ani de la debutul în tricoul echipei de seniori. Totuși, încrederea și-a căpătat-o treptat, pentru că poziția în care evoluează era ocupată de Cleyton, Quincy Owusu-Abeye sau Zeca, fotbaliști extrem de maturi în joc, ce aveau în ''bagajul de cunoștințe'' anumite calități ce îți confereau într-o oarecare măsură, liniștea. Chiar și în aceste condiții, prestațiile din cadrul echipei de rezerve îi garanta locul pe banca de rezerve și în cel mai fericit caz, bifa câteva minute esențiale pentru a-i forța mâna lui Jesualdo Ferreira. În cea de-a 5-a zi a anului în curs, profită de accidentările ultimilor doi din tridentul menționat în rândurile anterioare, dar evoluția neconvingătoare din întâlnirea cu Panetolikos, părea să îl neliniștească, însă s-a dovedit o apreciere falsă din partea mea. Din contră, Mavrias începea să prindă curaj. Încurajat de pe margine, mijlocașul ofensiv n-a înselat așteptările staff-ului tehnic, punându-se astfel în slujba echipei, unde s-a achitat conștiincios de sarcinile primite.

S-a ajutat de procedee tehnice în concordanță cu povețele primite în dese rânduri la antrenamente, astfel că a devenit protagonistul unei idolatrizări neașteptate, dar suficient de benefică încât să îl determine pe Charis Mavrias să gestioneze ireproșabil presiunea, factor necesar ce trebuie depășit în orice moment al carierei tale, dacă într-adevăr ești preocupat în mod deosebit să atragi atenția diverșilor antrenori de pe mapamond. Într-un meci cu Ergotelis ce-a contat pentru Superliga grecească, reușește în sfârșit să își valorifice calitățile în plan ofensiv, trecându-și astfel în contul personal primul gol al carierei sale în tricoul alb-verde. Din momentul respectiv, a avut loc un decalaj între domnul Ferreira și Charis, însă i-a amintit tot timpul că este indispensabil planurilor de viitor al celor de la Panathinaikos Athena, prestațiile din cadrul echipei de juniori ajutându-l în tentativa regăsirii în angrenaj. Grecia a făcut parte dintr-o grupă cu selecționatele Danemarcei, Turciei și Ciprului, într-un turneu de elită care contează pentru calificarea între cele mai bune 8 reprezentative ale Europei, competiția urmând să se desfășoare în Estonia.

Ballerup și Gentofte din Danemarca au fost orașele care au găzduit meciurile ultimei faze în privința accederii la turneul final car se va desfășura în 2013. Charis Mavrias a fost unul dintre atracțiile principale în grupa a 5-a. Primul meci al colegilor săi a fost împotriva țării ''semilunei''. Mavrias a fost unul dintre remarcații unei după-amiezi toride, contribuind decisiv la ''dubla'' lui Dimitrios Diamantakos și, de asemenea, și-a văzut numele pe lista marcatorilor în cel de-al 3-lea minute de prelungiri, terminând astfel o reprezentație de gală și totodată avertizându-i pe danezi, care aveau avantajul terenului propriu într-un eventual loc la Campionatul European din Estonia. Testul cu Cipru a fost din nou la îndemâna elenilor, care n-au avut vreo problemă cu oponenții, neexperimentați încât să producă rumoare în defensiva organizată ireproșabil, astfel că grecii au bifat o nouă victorie, 3-0, ce îi obliga să învingă pe Danemarca, care avea un golaveraj superior, 9-3, după victoriile consemnate în decurs de 2 zile cu Cipru și Turcia. Grecii erau într-o situație delicată, dar conștienți de faptul că îi pot domina copios pe danezi dacă într-adevăr se folosesc de agilitatea lui Charis, factor determinant în angrenaj, ce putea destabiliza oricând mecanismul defensiv, fie cu sprinturile sale, respectiv cu centrările spre atacanți.

A avut destule oportunități încât să le provoace o stare de anxietate scandinavilor și în momentul când a trebuit să fie altruist, n-a ezitat să paseze decisiv pentru coechipierii săi. Deschiderea scorului a fost 100% meritul său, deoarece l-a simțit în poziție ideală pe Gianniotas, care n-a ratat șansa să pună o presiune suplimentară pe danezi. La zece minute de prima modificare a tabelei de pe stadionul orășenesc din Gentofte, Mavrias își desăvârșește menirea de lider, învingându-l pe Jakob Busk Jensen, în urma unei lecții de contraatac, unde a conlucrat perfect cu Giorgos Katidis și Spyros Fourlanos, producând rumoare în tribune. A fost scorul final și totodată i-a calificat pe greci la CE, obligând federația de acolo să rezerve bilete pentru această generație fabuloasă, cu mult peste cea din urmă cu 5 ani în care se regăseau Elini Dimoutsos, Giorgos Ioannidis sau Sotiris Ninis, jucător care a fost distins cu trofeul Golden Player, datorită unor prestații lăudabile ce le-a permis Greciei să lupte pentru cucerirea medaliilor de aur împotriva Spaniei, pierdut însă de eleni cu 1-0, printr-un gol al actualului jucător de la CF Valencia, Daniel Parejo.





Max Meyer

19:59
Campionatul European rezervat fotbaliștilor până în 17 ani mi-a dat prilejul să urmăresc tineri extrem de talentați, însă unul dintre numeroșii juniori prezenți în Slovenia a reușit să mă impresioneze în mod plăcut. Numele său este Max Meyer și în rândurile următoare aveți șansa să îi cunoașteți calitățile indiscutabile, asemănătoare unui lider, deși vârsta nu-l recomandă absolut deloc să fie atât de matur în joc. Să începem, zic.

Maximiliano Meyer, pe numele său complet, pare să fie ''copia fidelă'' a lui Mario Götze. Mi-a dovedit că își stăpânește impecabil emoțiile, dându-mi senzația că este ''copt'', chiar dacă n-a împlinit 17 ani. Din câte am observat, reușește într-o oarecare măsură să contribuie decisiv pe fază ofensivă, unde are tendința să coboare spre mijlocul terenului pentru a prelua baloane, respectiv să inițieze atacuri letale, neprielnice oponenților întâlniți în cale. Știe să se demarce în permanență, ceea ce constituie un avantaj în acest stadiu de dezvoltare fotbalistică, ușurându-ți astfel misiunea conform căreia ești nevoit să conlucrezi cu colegii tăi, întrucât capriciile nu îți sunt acceptate.

Fiind mijlocaș ofensiv, automat te expui anumitor riscuri, pe care trebuie să le iei în considerare de îndată ce încerci periclitarea buturilor adverse. În primul rând, riști să devii un individ ''măcelărit'', brutalitățile adversarilor fiind arhicunoscute în acest sens, însă agilitatea îți permite să nu dai satisfacție celor preocupați în mod deosebit de așa ceva, astfel că scapi de aceste tertipuri și predai o lecție binevenită oponenților. În cele 3 dispute cu reprezentativele Georgiei, Islandei și nu în cele din urmă al Franței, asta a făcut Max Meyer. A știut de fiecare dată să își indispună adversarii, neiertându-i pentru simplul motiv că l-au luat în vizor într-un mod nebărbătesc. Totuși, de înțeles atitudinea puștilor, mai ales că erau dornici să ofere lumii întregi o mostră din talentul deținut. Din păcate, Max s-a dovedit juniorul pus pe fapte mari, cu mult peste posibilitățile rivalilor săi.

Juniorul fostei semifinaliste din Liga Campionilor din urmă cu două sezoane, Schalke 04, este în pole-position pentru o eventuală idolatrizare, căci cunoaște foarte bine modul corespunzător de a-și responsabiliza conștiința, demonstrând că n-are de gând să facă un pas înapoi în ceea ce privește dispoziția letală de joc, mulțumindu-și pe deplin staff-ul tehnic. Dacă în întâlnirile cu Georgia și Islanda a atras atenția apărării adverse, disputa cu reprezentativa franceză a fost ''cireașa de pe tort'' , întrucât a destabilizat mecanismul defensiv al ''cocoșilor galici'' ce i-a permis să marcheze de 2 ori, folosindu-se de avantajul viziunii impecabile asupra jocului. S-a demarcat conform așteptărilor și în momentul sprintului decisiv, n-a fost ajuns de vreun francez, iar intervențiile portarului n-au putut remedia situația grea în care se aflau cei echipați într-un predominant albastru. Cele 3 goluri înscrise în competiție, cât și pasa decisivă din care Dittgen a oprit tabela la un neverosimil 3-0 împotriva Franței m-a obligat pur și simplu să vi-l prezint, deoarece îndeplinește cerințele unui fotbalist dornic să impresioneze mapamondul.


Ciro Immobile

21:11

Într-o națiune cu un trecut extrem de glorios, atât pe plan european cât și mondial, te aștepți în permanență să ''răsară'' un conațional, chiar dacă este nevoit să ''servească'' interesele unui alt club decât cel legitim, însă face parte din planul echipei care-l deține, pentru a-i reda încrederea necesară încât să triumfe și mai târziu îi obligă într-o oarecare măsură pe oficialii grupării ce îi deține drepturile federative să îl recheme, întrucât și-a îndeplinit misiunea conform așteptărilor. În cazul de față, este vorba despre două echipe: Genoa CF și Juventus Torino. Probabil știți că în Italia persistă regula co-proprietății, menită să avantajeze ambele grupări și spre final, cei care îl doresc cu orice preț, sunt nevoiți să plătească restul de 50%, pentru a-l avea în lotul lărgit. Ciro Immobile, se află într-o asemenea postură, dar îi priește de minune împrumutul la Delfino Pescara, echipă ce dorește promovarea în Serie A. În actuala stagiune competițională, Ciro a ''explodat'' pur și simplu, uitând astfel de perioadele nefaste petrecute la A.C Siena sau U.S. Grosseto F.C.

Italianul stăpânește impecabil anumite procedee tehnice, printre care lovitura de cap, cât mai ales preluările pe poziție viitoare, unde își creează un avantaj, finalizând cu sânge rece, ca un atacant veritabil care își cunoaște într-adevăr rolul într-un angrenaj. Nu i-a fost deloc ușor să impresioneze microbiștii de pretutindeni. Neavând statutul de privilegiat al sorții, Ciro Immobile părea să trăiască un calvar, căci dorea cu insistență să impresioneze la Juventus Torino, însă nu a primit destulă clemență din partea staff-ului tehnic, care a considerat oportună aducerea unor atacanți care să garanteze golul și inclusiv, trofeele, o problemă pentru ''bătrâna doamnă'' , după celebrul scandal Calciopoli. A rezistat acestei dezamăgiri, regăsindu-și liniștea în Pescara. Zdeněk Zeman a avut grijă să-l resusciteze. ''Vulpoi bătrân'', cum se știe, tehnicianul de origine cehă este vinovat 100% de sezonul fulminant reușit de Ciro, 25 de goluri în 35 de etape din Serie B.

Conclucrează perfect cu colegii săi din avanposturi, datorită încrederii excesive, recăpătată din cauza lui Zeman, care a știut ce îi lipsește atacantului în vârstă de 22 ani. În primul rând, l-a motivat suplimentar încât să conștientizeze rolul său în cadrul echipei. Are meritul deosebit să răspundă în sens pozitiv acestei provocări sufletești, ceea ce înseamnă că deține o mentalitate de campion. Acest lucru te ajută să devii în viitorul apropiat, o legendă, exact cum îți dorești la început de drum, unde întâmpini anumite probleme dacă nu reușești să te impui în fața celorlalți, indiferent de clubul unde activezi în momentul respectiv. În al doilea rând și cel mai important, constituie factorul responsabilității, de care trebuie să te achiți corespunzător, deoarece spectatorii simt cine își dorește să devină un idol. Din câte am observat, Ciro nu cedează niciodată într-o eventuală bătălie cu diverși oponenți, îndemnându-i totodată pe coechipierii săi să îi preia oarecum inițiativa, demnă de apreciat în condiții potrivnice. Din această cauză, m-am hotărât să vi-l prezint, lăsându-vă totodată un videoclip elovcent descrierii mele. Vă doresc vizionare plăcută.

Sofiane Feghouli

15:09

În luna martie am avut deosebita plăcere să urmăresc anumiți fotbaliști extrem de promițători până în 22 de ani. Din păcate, niciunul dintre ei n-au avut evoluții deosebite încât să devină protagonist pe blog, însă am știut într-o oarecare măsură că ziua respectivă va veni la un moment dat, căci se apropie sfârșitul actualei stagiuni competiționale și contribuția puștilor în cadrul diverselor grupări profesioniste devenea prioritară, întrucât se observă iminent cui îi pasă într-adevăr de el însuși, mai ales că într-un asemenea moment devii atașat de grup, ale căror posibilități te îndeamnă să-ți valorifici ''apetitul'' ofensiv. Unul dintre acești fotbaliști se regăsește în afirmațiile mele și reprezintă interesele clubului CF Valencia. Sofiane Feghouli mi-a demonstrat din 2010, anul în care ''liliecii'' și-au asigurat serviciile sale din postura jucătorului liber de contract, că satisface iminent publicul larg, datorită seriozității, un factor ce îți dă posibilitatea să îți ''resuscitezi'' fanii, care aveau încredere în tine și n-ai decât soluția unei reconcilieri, pe placul suporterilor. Sofiane a întâmpinat probleme în privința acomodării, fapt pentru care a fost împrumutat la UD Almeria în sezonul precedent, unde avea nevoie să evolueze constant, pentru a-l îndemna pe Unai Emery să îi acorde o șansă nesperată, din care să profite îndelung încât să garanteze ulterior că merită cu prisosință locul său în angrenaj. Ei bine, prestațiile sale au devenit realmente excepționale.

Ajutându-se frecvent de mobilitatea ce îi permite să inițieze atacuri înspre buturile adverse, Sofiane ''confisca'' balonul în așa fel încât colegii săi din avanposturi să profite de pasele sale, menite să destabilizeze mecanismul defensiv al diverselor cluburi cu care CF Valencia disputa meciurile oficiale. Bineînțeles, nu ezită absolut deloc să șuteze decisiv, dar în același timp se remarcă printr-un altruism desăvârșit. Am observat că Feghouli elimină cu ușurință adversarii prin dribling și se demarcă instantaneu, tipic mijlocașilor ofensivi. ''Liliecii'' aveau nevoie urgentă de unul care să conclucreze impecabil cu ceilalți, deoarece simțea staff-ul tehnic că nimeni nu-i potrivit într-o asemenea postură, nici măcar Ever Banega, un mijlocaș creativ de origine argentiniană, amintit în anul 2010, argentinianul fiind preocupat să rezolve individual anumite acțiuni. Tocmai de aceea, este preferat în prezent, Sofiane. Chiar dacă rivalul său pentru titularizare s-a accidentat într-un mod stupid, Unai Emery conștientiza aportul ofensiv al algerianului, benefic obținerii unui rezultat pozitiv, împotriva oricărui adversar, indiferent de renumele său. În astfel de condiții, Unai a avut dreptate, iar jucătorului i-a priit de minune această situație, demonstrând că nu s-a înșelat când s-a hotărât să îi forțeze ''mâna''.

Instruit suficient încât să nu greșească lamentabil în anumite momente importante pe durata celor 90 de minute regulamentare, Sofiane Feghouli a readus entuziasmul în tabăra ''liliecilor'', datorită implicării excesive, pe placul celor responsabili cu pregătirea fizică, respectiv tehnico-tactică, cât mai ales al suporterilor, vizibili mulțumiți de atitudinea puștiului. Când ești component al unei grupări extrem de pretențioasă, cu suporteri de aceeași mentalitate, cu greu faci față eventualelor cerințe, însă reușești după o anumită perioadă de timp, să ''molipsești'' asistența cu prestațiile tale, ce au la bază un întreg ''arsenal'' de calități menite să devină folositoare, atât ție, cât și colegilor tăi. Procedeele tehnice învățate cu o grandoare fenomenală în timpul antrenamentelor îți conferă de obicei, o senzație de privilegiere absolută și inspiri teamă oponenților de pe gazon când ești pregătit 100% de luptă, depinzând astfel de propriul comportament pentru a reuși. Desigur, nu-i tocmai facil cum credem inițial, dar fiind nevoit să cooperezi, automat ești motivat suplimentar de statutul tău. De îndată ce și-a rezolvat aceste probleme de ordin psihic, Feghouli a ''explodat'' pur și simplu. Mărturie stau cele 5 goluri din actuala stagiune competițională, cât și cele 10 pase decisive în toate competițiile unde a fost angrenată CF Valencia.



Rémy Cabella

20:58

Astăzi consider oportună amintirea unui mijlocaș ofensiv de origine franceză, actualmente component al liderului din Ligue1, Montpellier Herault SC. Urmărindu-l îndeaproape am avut deosebita plăcere să constat că Rémy Cabella stăpânește excepțional balonul, convertind astfel această situație demnă de apreciat într-o obișnuință dezarmantă pentru adversari, incapabili să reziste viziunii impecabile asupra jocului, respectiv al driblingurilor pe spații reduse, procedeu tehnic unde excelează, conform cu cerințele poziției sale de pe gazon, tipică spectaculozității. O altă calitate indispensabilă acestui jucător extrem de talentat este demarcarea în careul advers. Când observă într-o oarecare măsură anumite fisuri în defensiva adversă, aparițiile sale produc panică, întrucât fundașii adverși nici n-au timp să răsufle suficient încât să respingă dincolo de mijlocul terenului, sau în cel mai bun caz, să-l încolțească pe jucător în așa fel încât să nu aibe oportunitatea de pasă decisivă, însă în 60% din ocazii, am observat cum Rémy Cabella șutează fără să se gândească la eventualele consecințe, dar reprezintă de obicei un moment în care trebuie să-ți conștientizezi calitățile indiscutabile, astfel ești pur și simplu condamnat să accepți criticile specialiștilor sau al colegilor. Chiar dacă a fost în dese rânduri protagonist al unor neînțelegeri colective, mai mult din cauza faptului că dorea cu insistență să-și rezolve problemele cu el însuși, Cabella a știut să rămână fidel concepției domnului René Girard, ce privilegiază în special atitudinea respectuoasă, nicidecum îngâmfarea, factor neprielnic într-un grup colectiv.

Tocmai de aceea, bazându-se pe capacitatea formidabilă de efort, Rémy Cabella a reușit într-un interval scurt de timp să devină principala opțiune în privința titularizării, după îndelungi perioade de teste în care René Girard era obligat să îl responsabilizeze suficient încât să aibe senzația privilegierii, fără de care n-ar fi putut spera să intre în grațiile experimentatului tehnician francez. I-a trebuit, după cum era de așteptat, o doză excesivă de umilință, conform cu intențiile tuturor. Încălcând o astfel de regulă, cu siguranță ar fi avut soarta pecetluită și l-am fi revăzut oarecum la AC Arles-Avignon, clubul unde a fost pentru o perioadă scurtă de timp împrumutat, fără pretenții în elita fotbalului franțuzesc. Trecerea bruscă de la un club ce-și propunea să obțină profit de pe urma tinerilor către o grupare ce-și dorește iminent să redevină echipa anilor 90 în care se regăseau printre alții Laurent Blanc, Eric Cantona sau Roger Milla, n-a fost ușoară, adaptarea fiind extrem de dificilă, însă a depășit cu brio această situație printr-o dăruire exemplară în antrenamente, ceea ce l-a determinat pe domnul Girard să îi acorde atenție, iar puștiul nu a trădat sub nicio formă așteptările avute în posibilitățile de afirmare, stârnind admirație în cadrul staff-ului tehnic, vizibil mulțumit de prestațiile sale. Contribuția puștiului în revirimentul ultimilor ani pe Stade de la Mosson este uriaș. Coechipierii săi se mobilizează exemplar, observând iminent starea de spirit ce îi permite tânărului în vârstă de 21 ani să pericliteze conștiincios buturile adverse, indiferent de eventualele consecințe. Prin prisma acestei situații, fiecare are de câștigat.

Speranța este vie în cadrul clubului, deoarece jucătorii se conformă planurilor tehnico-tactice ale domnului René Girard, în special protagonistul nostru de astăzi, care devine instantaneu un ucenic sârguincios, mereu dornic să instaureze încrederea într-un colectiv extrem de bine pregătit psihic și în aceste condiții, fotbaliști precum Olivier Giroud, Younes Belhanda, Joris Marveaux sau John Utaka devin utili în momente cruciale, când minutele rămase de disputat nu-ți garantează liniștea sufletească menită să-ți ușureze dispoziția letală de joc. Evoluțiile în tricoul fruntașei din Ligue 1 i-au adus și convocări în selecționata de tineret, unde se pliază de minune sistemului de joc gândit de către Eric Mombaerts. 4-3-3 a devenit în ultimul deceniu o formulă de joc prielnică celor considerați extrem de tehnici și rezistenți, din toate punctele de vedere. Încredințarea rolului de vizionar i-a priit, pasele sale în profunzime ajutându-i atât pe colegii de club, cât și cei din reprezentativa Franței, unde în dese rânduri n-a fost titularizat, ci folosit ca soluție de avarie în cazul unei prestații deplorabile al altui tânăr promovat pe blog, Antoine Griezmann. Vorbim, așadar, de-un mijlocaș ofensiv extrem de talentat, din toate punctele de vedere, iar clasarea celor de la Montpellier pe prima poziție în campionat nu este întâmplătoare, contribuția fiind decisivă, mai ales dacă analizăm corespunzător situațiile în care Giroud, golgeterul Ligue 1, a fost pus în valoare de clarviziunea puștiului.

Jeffrey Gouweleeuw

23:25
În luna ianuarie am avut prilejul să privesc cu atenție prestațiile anumitor puști care aparțin de cluburi profesioniste cu tradiție în privința promovării. Am încercat să vizionez meciuri ale unor echipe ce-mi permiteau să-mi văd finalizată misiunea conform căreia am posibilitatea să vă aduc la cunoștință un individ care m-a determinat să îi acord spații largi pe acest blog care-și propune în fiecare an să fie un colț destinat puștilor cu calități desăvârșite, menite să impresioneze asistența, în acest caz microbiștii de pretutindeni.

Fotbalul olandez se străduiește în fiecare sezon competițional să ofere selecționerului jucători de mare perspectivă pe anumite posturi deficitare în angrenaj. Există un acord verbal între cluburi și Bert van Marwijk în ceea ce privește promovarea excesivă a compatrioților pentru a-i permite domniei sale să gestioneze corespunzător potențialul fiecărui component al diverselor echipe din cadrul diviziilor batave. De obicei, Eredivisie este o competiție bazată pe un grad ridicat de promovabilitate în privința puștilor, însă trebuie menționat că nu se ține cont de criterii favorabile, astfel că tânărul este obligat să își demonstreze calitățile ce l-au propulsat în atenția staff-ului tehnic, indiferent de poziția ocupată pe gazon. Din această cauză, Heerenveen FC l-a cooptat datorită talentului său pe Jeffrey Gouweleeuw, un fundaș central în vârstă de 20 ani, produs 100% al clubului olandez. Sunt sigur că acest nume surprinde oarecum, însă vă ofer argumente de care trebuie să țineți cont, de îndată ce aveți ocazia să urmăriți prestațiile puștiului.

Jeffrey își respectă ca atare atribuțiile cuvenite unui fundaș central. Devine agresiv când situația permite acest lucru și în același timp se remarcă datorită stăpânirii de neconceput al balonului, ceea ce îi permite să avanseze vertiginos dincolo de mijlocul terenului, astfel că îi sunt recunoscute pe deplin meritele în privința titularizării permanente în această stagiune competițională din care Heerenveen speră să ocupe la finele sezonului o poziție ce le-ar garanta disputarea partidelor în cupele europene. Prin prisma mentalității ce îi permite într-o oarecare măsură să-și rezerve energia pozitivă pentru momentele cruciale pe durata celor 90 de minute regulamentare, Jeffrey Gouweleeuw își face apariția în careul advers când nu te aștepți și conferă sprijin atacanților în zilele când aceștia uită pur și simplu de obligații. Nu îi este ușor absolut deloc să facă față diverșilor adversari întâlniți în cale, mai ales dacă aceștia dispun de-o forță impresionantă, din toate punctele de vedere. Totuși, când are balonul la picioarele sale, stârnește admirația suporterilor de pe Abe Lenstra Stadium, datorită tehnicității sale. Are în permanență privirea sus și îl ajută în tentativa ieșirii lăudabile din defensivă, căci agilitatea este o calitate ce-o stăpânește iminent.

Calitățile sale îmi amintesc de John Heitinga, vice-campion mondial cu reprezentativa Olandei. Ce-i drept, Jeffrey Gouweleeuw trebuie să-și îmbunătățească jocul la offside, unde am observat că ezită extrem de mult să facă pasul în față ce i-ar determina pe asistenți să ridice fanionul, dar este un defect minor ce poate fi oricând remediat, mai ales că dispune de-un tupeu excesiv ce-l ajută să remedieze eventuala situație nefavorabilă în care se află, demonstrând astfel un spirit de sacrificiu ce îi privilegiază pe colegii săi din apărare. Așadar, sunt motive întemeiate să asistăm cu toții la soluționarea problemelor în defensiva ''portocalei mecanice'', întrucât Jeffrey Gouweleeuw garantează siguranță prin prezența pe gazon, chiar dacă vârsta pare să nu-l avantajeze. Urmăriți un videoclip esențial descrierii celui de-al doilea protagonist pe anul 2012. Vă doresc vizionare plăcută.


Alex Oxlade-Chamberlain

19:46

După o perioadă îndelungată în care am avut ca obiectiv personal să urmăresc fotbaliști promițători ce ar merita cu prisosință o promovare pe blog, astăzi m-am decis să ofer șansa cititorilor de a-și face cu această ocazie simpatizanți printre tinerii preocupați în mod deosebit de binele său. Primul nume pe anul 2012, care sper să fie un an extrem de important în privința tinerilor dornici să exceleze în sportul rege, este Alex Oxlade-Chamberlain, actualmente component al grupării din capitala Angliei, Arsenal Londra. În rândurile următoare veți citi calitățile indiscutabile ale acestui puști în vârstă de 18 ani. Să începem, zic.

''Ox'', cum este poreclit de către freneticii suporteri ai ''tunarilor'' , și-a început activitatea în sportul rege la vârsta de 7 ani, academia grupării Southampton FC oferindu-i prilejul să descopere îndeaproape metodele esențiale de căpătare al unei reputații necesare în așa fel încât să aibe parte de un respect în sine ce l-ar fi avantajat în cariera ulterioară, căci știm bine cu toții, nu poți emite pretenții să-ți câștigi simpatia tuturor fără să demonstrezi că-ți pasă într-adevăr de colectiv. Când îți știi posibilitățile de afirmare, uneori devii nepăsător și ești dispus să te păcălești pe tine însuți, dar depășești momentele delicate în care realizezi că nu se merită să abandonezi pista conform căreia îți justifici eventualele ieșiri necontrolate. În general, englezii, indiferent de cluburile înregistrate în arhiva ligii profesioniste, știu în permanență să evite aroganța, un factor esențial de care au grijă cei responsabili de încrederea acordată tinerilor în ceea ce privește pasiunea acestora pentru fotbal și beneficiile de pe urma acceptării acestei provocări sufletești demnă de toată stima.

Din această cauză, Alex Oxlade-Chamberlain a avut meritul deosebit să conștientizeze avantajele de pe urma stării pozitive observate în departamentul de copii și juniori ai ''sfinților'' și a rămas fidel concepției englezești ce privilegiază ascensiunea oricărui puști preocupat de el însuși ca mai târziu să aibe șansa unei neașteptate promovări în echipa de seniori. Ei bine, după un deceniu de ucenicie în care și-a ascultat ca atare antrenorii, ''Ox'' primește din partea lui Nigel Adkins un sprijin necondiționat, iar debutul său survenit într-o partidă cu Huddersfield Town, încheiată cu victoria colegilor săi, 5-0, a devenit un moment fastuos de care a profitat îndelung, până când suporterii l-au susținut în tentativa respectării cerințelor obligatorii de perfecționare deplină. Pe atunci avea doar 16 ani și se observa iminent spiritul de sacrificiu care îl avantaja copios în privința menținerii postului de titular, căci pe lângă dorința arzătoare să-și mulțumească suporterii, era obligat de eventualele circumstanțe să se sacrifice în folosul grupului, chiar dacă era puțin ''răsfățat'' în acest sens.

De îndată ce și-a văzut eforturile răsplătite, Alex Oxlade-Chamberlain a fost menținut în ''garnitura'' de start cu scopul să îi oblige pe cei care într-adevăr îl doreau insistent să ofere prețul corect în așa fel încât ''Ox'' să-și continue cariera în sportul rege. Tatăl său a insistat pe lângă conducătorii celor de la Arsenal Londra să aibe posibilitatea de consultare cu Arsene Wenger pentru a-și susține fiul în perspectiva ascensiunii fulminante, dar tehnicianul francez, recunoscut pentru faptul că oferă sprijinul tinerilor să evolueze constant pentru a primi mai târziu elogieri inimaginabile, știa că îi poate favoriza cariera în cel mai scurt timp, datorită slăbiciunii sale pentru acești tineri extrem de promițători, fără de care Arsene n-ar fi fost recunoscut global de microbiști ca fiind un ''tată spiritual'' pentru orice puști dornic să exceleze în domeniul fotbalului. Practic, transferul s-a realizat în câteva minute, căci Alex știa imediat că tupeul său îl impresionează vădit pe Wenger și până în momentul debutului poate să-și continue progresul alături de figuri emblematice ale ''tunarilor'' .

Personalitatea jucătorului a contat decisiv în perfectarea acestei tranzacții care s-ar fi ridicat, conform presei engleze, la 12 milioane de lire sterline. Atitudinea i-a fost remarcată de la bun început și datorită motivației excesive, Arsene Wenger a profitat de faptul că știe întotdeauna să fie în postura ''psihologului de serviciu'' , mai ales că orice jucător ce n-a împlinit 20 de ani resimte instantaneu o presiune pe umerii săi și în astfel de momente este indicată prezența antrenorului pentru a-i acorda încredere, căci absolut orice fotbalist la început de drum nu se simte în largul său dacă observă anumite reproșuri adresate acestuia. Alex Oxlade-Chamberlain i-a mulțumit lui Wenger pentru încrederea excesivă și mai târziu avea să îi provoace o stare euforică din care puștiul este 100% privilegiat. După încheierea partidei cu Blackburn Rovers, 7-1 pentru Arsenal, antrenorul și-a lăudat elevul pentru dispoziția uluitoare de joc, acordându-i astfel o notă de trecere pentru eforturile considerabile menite să ajute ofensiva. Sprintul în regim de viteză este principalul său atu de care Arsene Wenger s-a declarat extrem de mulțumit, deoarece îi determină pe atacanți să ceară balonul în profunzime și această calitate îl favorizează, pentru că pasează extraordinar către colegii din avanposturi și, de asemenea, nu ezită să șuteze când situația îi este favorabilă în acest sens. Seamănă puțin cu Theo Walcott la început de carieră, însă îl consider îndreptățit pe Alex să fie preferat în detrimentul celuilalt produs 100% al ''sfinților'' datorită sacrificiului uman de care dă dovadă în cazuri urgente, condiția fizică ajutându-l să facă față cu brio deselor incursiuni spre careul advers, cât și al replierilor în propria jumătate de teren.


Un produs Blogger.