James Ward-Prowse - urmașul natural al lui David Beckham

14:18

Southampton F.C. este revelația celui mai echilibrat campionat de pe mapamond, Barclays Premier League. ''Sfinții'' se află pe-o poziție ce garantează calificarea în grupele celei mai titrate competiții intercluburi, Liga Campionilor. După 11 etape parcurse până acum, performanța în sine este remarcabilă, mai ales dacă ținem cont de faptul că Chelsea Londra, Tottenham Hotspur sau Manchester United se află în clasament sub echipa antrenată de argentinianul Mauricio Pochettino. Cum s-a ajuns într-o astfel de situație?! Mai mulți factori au contribuit la clasarea echipei din sud-estul Angliei pe podium. S-a observat în jocul ''sfinților'' conceptul revoluționar al pasării și reținerii balonului, pus în aplicare de fostul tehnician al grupării R.C.D. Espanyol Barcelona. 

Pentru a avea succes cu această tactică trebuie să ai la îndemână fotbaliști ce posedă calități ofensive, cât și indivizi cu disponibilitate enormă de efort ce-s obligați să respecte ca atare indicațiile tehnico-tactice. Dacă în cazul menținerii disciplinei, Soton s-a bazat pe forța fizică a doi jucători - Victor Wanyama, respectiv Morgan Schneiderlin, misiunea declanșării acțiunilor înspre buturile adverse le-a revenit unor academicieni: Adam Lallana și James Ward-Prowse. Cel din urmă, este de altfel, subiectul articolului nostru de astăzi. Calitățile sale amintesc de carismaticul David Beckham. Ca și idolul său din copilărie, James se pricepe de minune să creeze ocazii pentru colegii săi. Centrează impecabil din absolut orice unghi. Această virtute indispensabilă unui coordonator de joc a căpătat-o în timpul uceniciei petrecută alături de profesioniști desăvârșiți ai academiei. 

Stilul său de joc seamănă izbitor cu cel al fostului idol al tribunelor de pe Old Trafford. Tot timpul cu privirea sus, James Ward-Prowse a surprins Marea Britanie cu gradul ridicat al centrărilor utile (o medie de aproximativ 4,68/meci) , de care au profitat îndelung Rickie Lambert și Jay Rodriguez, principalii marcatori ai echipei. Pentru un puști de numai 19 ani aflat pe un ''teritoriu minat'' reprezintă de departe o realizare excepțională. Să nu uităm că Premier League nu este pentru cine se nimerește, ci pentru cine se pregătește, ori din acest punct de vedere James Ward-Prowse este un tip extrem de serios în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor în timpul antrenamentelor libere comandate de către staff-ul tehnic. Dacă ar eșua lamentabil, n-ar mai avea acest privilegiu de a apărea în permanență pe diverse stadioane, întrucât nu se ține cont de-o eventuală amiciție între tine și cei responsabili cu pregătirea minuțioasă al unui meci oficial.

Urmașul lui Robert Lewandowski

18:00
Slavii au avut întotdeauna o pasiune aparte pentru balonul rotund - cu precădere, polonezii. Orgoliul lor este fascinant și într-o proporție covârșitoare se ajută de acest amănunt în condiții potrivnice. Atitudinea este și va rămâne o calitate indispensabilă fotbalistului polonez - celui care se respectă cu adevărat, desigur. Când te hotărăști irefutabil să devii fidel acțiunilor tale, depinzi necontenit de eventualul sprijin acordat de către colegi. Personaje marcante din istoria fotbalului polonez au ''cucerit Everestul'' cu o astfel de mentalitate propice dezvoltării personale. Nume precum Ernst Wilimowski, Andrzej Szarmach, Grzegorz Lato, Zbigniew Boniek, mai târziu Jerzy Dudek, Krzysztof Warzycha, Jacek Krzynówek, cât și Robert Lewandowski au profitat îndelung de susținerea reciprocă a unei idei conform căreia excelezi în profesie de îndată ce te achiți conștiincios de obligații. 

Trăind cu această impresie plăcută, te descarci emoțional - încă de la primii tăi pași în soluționarea problemelor de ordin tehnico-tactic. Ulterior, beneficiezi nesilit de-o conjunctură favorabilă ce îți permite să gestionezi ireproșabil importanța rolului tău în angrenaj. Eforturile considerabile de a impresiona staff-ul tehnic nu vor rămâne neobservate și din momentul respectiv îți asiguri, practic, viitorul tău. 


Un astfel de scenariu se regăsește în concepția urmașului lui Robert Lewandowski. Arkadiusz Milik este, ca și idolul său, un tip cu personalitate uriașă. A luat urma sportului rege, fiind sedus de factorul spectaculozității. Treptat, avea să cunoască anumite reguli de care trebuie să țină cont un atacant pursânge ce constată că nu-i loc de ''bună ziua'' într-un mediu aparte. Neexistând seriozitate, ești cu un pas în spate. Tot timpul.

Arkadiusz Milik cunoaște foarte bine acest aspect, fără de care n-ar fi atât de apreciat în momentul de față - fie de conaționali, respectiv suporteri fideli ai actualei grupări unde activează, FC Augsburg - rampa de lansare către culmile gloriei. Bayer Leverkusen, echipa care i-a oferit prilejul unui împrumut pentru a-și arăta calitățile desăvârșite (demarcare printr-o mobilitate senzațională în preajma ''punctului cu var'' , dribling sclipitor pe spațiu redus și nu în cele din urmă specularea indeciziilor adverse) ce l-au adus în fața unui transfer pe Bay AreNa, se felicită pentru decizia irevocabilă de a-i facilita progresul. În actuala stagiune competițională reamintește prin evoluțiile sale de acel tânăr talentat ce uimea Polonia. Când situația impune precizie, n-are milă de portarii adverși. Îi execută cu sânge rece și pune încă ''o cărămidă'' spre îndeplinirea obiectivelor personale. Dovedește încă de la cei 19 ani ai săi o maturitate ieșită din comun, ori acest mod de a-ți prezenta încă de la început intențiile profesionale, reprezintă de departe cheia succesului.



Kelechi Iheanacho - un ''vultur'' în adevăratul sens al cuvântului

16:00
Nigeria este un stat cu resurse nebănuite în privința apariției tinerilor talentați. De-a lungul timpului, ''vulturii'' au profitat îndelung de seriozitatea compatrioților, responsabili cu dezvoltarea departamentului juvenil. Fiecare înțelegea rostul chemării printre ''tricolori'' . Tocmai de aceea, Nwankwo Kanu, Finidi George, Jay-Jay Okocha, cât și alți academicieni de succes ai nigerienilor s-au remarcat prin dăruire, profesionalism și dârzenie - calități esențiale căpătării unei idolatrizări ieșite din comun. Având astfel de modele, copiii își rezervă neîncetat timp în privința practicării și totodată a înțelegerii fenomenului în sine. Știm cu toții că nu doar jucând de plăcere, ești oarecum satisfăcut de tine însuți, ci îți trebuie săptămâni întregi pentru a deveni util într-un angrenaj. Ulterior, te descătușezi și simți cum totul se învârte în jurul tău. 

Kelechi Iheanacho este înzestrat indubitabil cu cele scrise în rândurile de sus. În primul rând, îl are ca idol pe fostul ''tunar'' și în același timp reușește datorită personalității sale, (ceea ce este remarcabil la numai 17 ani) să conștientizeze importanța poziționării pe gazon. Fiind al doilea atacant, cel din spatele principalului ''vârf de lance'' , într-un sistem 4-4-1-1,  îi permite într-o oarecare măsură să fie în postura celui care decide. Cu un astfel de privilegiu nu te întâlnești în fiecare zi. Din punctul meu de vedere, această misiune este oferită 100% celui mai talentat fotbalist din generația respectivă, ori protagonistul nostru de astăzi a dovedit pe durata turneului final din Emiratele Arabe Unite, unde Nigeria a câștigat Campionatul Mondial, că având încredere în grup, meriți cu prisosință respect. Ba mai mult, inspiri teamă absolut oricărui adversar de îndată ce factorul disciplinei colective este stăpânit minuțios. 

Sacrificându-se pentru binele echipei constituie un avantaj hotărâtor dobândirii rolului de lider. Kelechi Iheanacho a reușit în cele șapte partide susținute pe continent asiatic, să demonstreze tuturor că fără un nivel ridicat de implicare sufletească, eșuezi lamentabil. Ceea ce m-a impresionat în mod plăcut la decarul selecționatei Nigeriei până în 17 ani, a fost de departe viziunea impecabilă asupra jocului, respectiv specularea oricărei indecizii venite din partea oponenților în preajma careului. Toate acestea, coroborate cu stăpânirea procedeului tehnic au contribuit decisiv la triumful suprem, unde actualul component al academiei Taye (sunt ferm convins că în perioada de iarnă a pieței transferurilor nu va mai face parte din componența lotului) și-a văzut numele pe lista marcatorilor de 6 ori și a pasat decisiv în alte 7 rânduri pentru colegii săi.





Kelechi Iheanacho - U17 Nigeria Striker de la Henry Galeano pe Vimeo.

Ali Adnan Kadhim - propunerea irakiană pentru istoria fotbalului

22:16

Continentul asiatic este recunoscut global ca fiind un reper în ceea ce privește apariția în lumina reflectoarelor al anumitor puști preocupați în mod deosebit de factorul idolatrizării. În majoritatea statelor, condițiile sunt remarcabile și totodată ai imensa oportunitate de a-ți dobândi o educație propice dezvoltării caracterului uman. Încă din momentul acceptării realității, devii preocupat de responsabilitatea creșterii corespunzătoare în fenomen, altfel riști să rămâi un pasionat al balonului rotund și nimic altceva. Din păcate, au fost exemple de fotbaliști cu un potențial uriaș, dar în același timp au căzut în capcana mediatizării ample la care au fost supuși neîncetat de către diverse agenții media de specialitate. Totuși, cine supraviețuiește acestei misiuni, devine odată cu trecerea timpului, un erou cult, mai ales în țări cu infrastructură ce lasă de dorit.

Este și cazul protagonistului nostru de astăzi, irakianul Ali Adnan, un fundaș lateral stânga care a reușit la cei numai 19 ani ai săi, să fie printre puținii jucători profesioniști din Iraq ce reușesc să se transfere în Europa - o realizare extrem de importantă dacă ținem cont de faptul că reprezintă un model de urmat pentru generațiile viitoare, ce-s nevoite să respecte ca atare legile formării profesionale. Ali Adnan Kadhim, pe numele său complet, este catalogat drept varianta asiatică a galezului Gareth Bale de către compatrioți, respectiv specialiști. Păstrând proporțiile, în anumite momente ale jocului amintește de cel care a fost cumpărat în această vară de Real Madrid contra sumei de 100 milioane de euro. Pătrunde vertiginos în careul advers, ''arând'' zona de acțiune și prin procedee tehnice desăvârșite ajunge cu ușurință să șuteze pe spațiul buturilor adverse. 

Am avut ocazia să observ îndeaproape o mostră din calitățile sale la CM U-20, unde reprezentativa irakiană a terminat pe un onorant loc 4. Sunt încântat peste măsură de spiritul combativ de luptă al celui care apără în prezent interesele grupării turcești A.S. Caykur Rizespor. Pe lângă pătrunderile impetuoase în banda stângă, cât și plasarea mingilor cu maiestuozitate din lovitură liberă, ceea ce m-a atras la acest fotbalist a fost de departe atitudinea - o cauză ce-ți permite în prealabil să te redescoperi pe tine însuți într-un mediu aparte. Ori în Turcia, are acest privilegiu de partea sa. A profitat îndelung de fanatismul turcilor, încântând asistența. Dacă într-adevăr își păstrează cadența în evoluții, cu siguranță va putea spera într-un transfer de răsunet, însă până atunci rămâne propunerea irakiană pentru istoria fotbalului. Ceea ce nu-i rău deloc, ba dimpotrivă.



BONUS




Ante Rebić, fotbalist asemănător ca stil de joc cu Ivica Olić

14:44
Croația investește fără limite în fotbalul juvenil și de acest lucru beneficiază majoritatea puștilor puși pe fapte mari. Exemple precum Boško Balaban, Mario Mandžukić, Nikica Jelavić sau Nikola Kalinić au profitat îndelung de ambiția croaților de continuare al unei tradiții ex-iugoslave în privința atacanților, de unde jucători realmente excepționali precum Alen Bokšić, Davor Šuker cât și Goran Vlaović au încântat mapamondul cu evoluțiile lor. Bazându-se pe această idee, conducătorii diverselor grupări profesioniste au înțeles că trebuie alocate fonduri considerabile în academii, întrucât aveau de câștigat atât jucătorii, cât mai ales cluburile din punct de vedere al finanțelor, capitol unde croații știu să își vândă marfa, nu glumă. Ante Rebić, jucător care aparține de RNK Split, component al selecționatei U-20 ce participă la CM rezervat fotbaliștilor până în 20 de ani, reprezintă de departe un model de urmat pentru restul colegilor de aceeași vârstă cu el, fiind totodată succesor al unei concepții bazată 100% pe seriozitate, factor indispensabil dezvoltării fotbalistice. 

Lista menționată mai sus a fost adăugată în așa fel încât să înțelegeți rostul acestei promovări, însă în același timp sunt nevoit să vă aduc la cunoștință calitățile puștiului, încercând din răsputeri să clarific cu destule argumente în acest sens, o comparație inedită, zic eu. Așadar, vă rog insistent să parcurgeți într-un mod cât se poate de relaxant rândurile următoare, pentru că afirmațiile mele asupra evoluțiilor lui Ante Rebić, atât de la RNK Split, cât și al reprezentativei de juniori a Croației, necesită atenția dumneavoastră. Protagonistul nostru de astăzi este un atacant înzestrat cu o robustețe ieșită din comun. Cei 1,85 metri ai săi îl ajută enorm în tentativa descotorosirii de marcajul adversarilor, deoarece protejează impecabil obiectul muncii și într-o proporție covârșitoare se folosește de procedeul driblingului pe spațiu redus, unde în majoritatea cazurilor își creează oportunități de gol. Să deții o astfel de calitate nu este la îndemâna oricui. Știm cu toții că în momentul unei perioade nefaste contrabalansezi manevrele în așa fel încât să redevii util în angrenaj. 

Omul are defecte, ca oricare altul, însă din câte am observat se pliază pe stilul englezesc, fiind bătăios din toate punctele de vedere. Alternează evoluțiile prea slabe, nu multe ce-i drept, cu unele realmente excepționale și îi conferă o încredere enormă în posibilitățile de afirmare. Este un tip intuitiv, cu o imaginație peste medie, aș îndrăzni să spun, (veți observa în videoclip) lucru confirmat de reușitele sale în sezonul precedent al primei divizii croate, unde a fost golgeterul echipei cu 15 goluri în toate competițiile, dintre care 11 înscrise în 1.HNL. Când este supravegheat meticulos, uneori se retrage în banda stânga să primească baloane, întrucât dispune de-o viteză ce-l ajută în tentativa pătrunderii în zona ''punctului cu var'' , unde în majoritatea cazurilor finalizează impetuos o fază de joc, fiind extrem de precis în ceea ce privește plasarea mingilor într-o zonă de unde portarul advers nu mai poate ajunge. Ce denotă acest fapt, dragi cititori? Desigur! Inteligență tactică, este răspunsul corect.

Ante Rebić este un fotbalist asemănător ca stil de joc cu Ivica Olić. Fostul component al unor grupări ca CSKA Moscova, Hamburger Sport-Verein sau Bayern München avea simțul demarcării, iar acest lucru coroborat cu precizia în sine te aduce într-o postură demnă de apreciat. Este și cazul lui Rebić, care nu ezită să își îmbunătățească de la meci la meci anumite calități ce merită cu prisosință să îi fie aliat de nădejde în momentele dificile ale unei partide oficiale. Dacă este nevoie de apariția spiritului combativ de luptă, Ante apare și-ți rezolvă problemele. Mentalitatea îl ajută în acest sens. Băiatul ăsta dispune de resurse nebănuite în ceea ce privește găsirea unor soluții benefice îndeplinirii obiectivelor. Cum l-ai scăpat din ochi, nu te iartă. Finalizează acțiuni cu șuturi plasate, demonstrându-mi că este suficient de tehnic încât să rămână fidel stilului său de joc. În permanență încearcă buturile adverse din orice poziție, fiind ajutat de dribling, dar ceea ce contează cel mai mult este că nu-i deloc genul de jucător extrem de capricios, ci unul pe care te poți baza în absolut orice condiții.


Bruma - ultima ''perlă'' a celei mai respectate academii portugheze

23:55
În perioada 21 iunie - 13 iulie 2013 se dispută CM rezervat fotbaliștilor până în 20 de ani organizat de FIFA. 24 de selecționate se întâlnesc într-un turneu destinat celebrității, întrucât aceștia sunt dispuși în permanență să descopere esențialul în sportul rege, totul culminând ulterior cu un binemeritat loc în diverse topuri ale scouterilor prezenți în tribunele din Turcia, organizatoarea acestei competiții. Puștii simt în adâncul sufletului că reprezintă o oportunitate uriașă să nu-și neglijeze talentul și într-o proporție covârșitoare îi determină pe anumiți indivizi care lucrează în domeniul fotbalului, cât și al personajelor neutre care doresc să aducă la cunoștință calitățile jucătorilor, aici fiind vorba strict de cazul meu, de fiecare dată reușind să îi impresioneze. 

Bineînțeles că raportul profesioniștilor contează în perspectiva unei eventuale tranzacții perfectate între ambele tabere, cea interesată de serviciile sale, respectiv clubul ce deține drepturile fotbalistului, dar mai presus de acest lucru îmi rezerv spațiu de publicare pentru acești puști realmente senzaționali, deoarece consider justă promovarea nesilită și afirm cu tărie că este o plăcere imensă pentru mine de a-i ''aduce la lumină'' . În cele șase grupe de câte patru selecționate s-a putut observa cum majoritatea celor prezenți în ''țara semilunei'' erau ambiționați de tertipurile combatanților. Nerespectând conduita morală, automat ești obligat să demonstrezi celorlalți că meriți într-adevăr respect pentru munca depusă. 

Ghidându-se după această inedită situație, copiii și-au rezervat neîncetat timp în privința îndeplinirii misiunii conform căreia sunt datori față de public. Atât din punct de vedere al rațiunii sportive, cât mai ales al justificării încrederii acordate de staff-ul tehnic în calitățile tale, dispui în permanență de soluții viabile  în angrenajul echipei, astfel că adversarul uită definitiv ce și-a propus inițial, iar în cele mai multe cazuri favorizează dezvoltarea fotbalistică. Am urmărit timp de opt zile (atât a durat faza grupelor) o mulțime de puști. Cine a reușit să îmi atragă atenția în mod deosebit, veți afla în ultimele zile ale lunii în curs, însă în același timp rămâne valabilă oferta promovării până în momentul sfârșitului competiției. Așadar, vi-l prezint pe Bruma, golgeterul turneului de până acum.

Armindo Tué Na Bangna s-a născut în Bissau, capitala statului Guinea-Bissau. În 2007 a fost descoperit de responsabilii grupării Sporting Lisabona. Pe atunci avea 12 ani și n-a ezitat să accepte provocarea celei mai respectate academii din fotbalul portughez. Știind că are doar de câștigat în admirație, răspundea pozitiv cerințelor tactice. Bruma a învățat încet, dar sigur, cu ce se ''mănâncă fotbalul'' , ca să zic așa. A progresat în cinci ani de juniorat ca nimeni altul. S-a dovedit un copil extrem de îndrăzneț și în cele din urmă acțiunile sale au fost răsplătite cu un loc în cadrul echipei de seniori. L-am studiat personal din fața micului ecran pe Bruma încă din 2011, mai precis de la prima ediție de Next Generation Series și din momentul respectiv am decis că trebuie să nu-l scap din ochi atât de ușor. Ei bine, n-am regretat absolut deloc.

În prezent se poate considera un răsfățat al zilelor noastre. Colegii săi din cadrul selecționatei U-20 deplasată în Turcia se bazează 100% pe instinctul său. Doar prin trudă ajungi într-o asemenea postură, ori protagonistul nostru de astăzi nu și-a trădat personalitatea. În cele trei partide disputate în cadrul grupei B din care au mai făcut parte Nigeria, Coreea de Sud și Cuba, a putut să își etaleze calitățile tehnice. Driblingul în regim de viteză este unul dintre principalele avantaje de care Bruma se achită conștiincios. Pe lângă acest aspect, are știința jocului în sânge. Știe în permanență să fie util atât din postura pasatorului decisiv, cât și al atacantului ce finalizează o acțiune colectivă. 

Când deține mingea în apropierea zonei periculoase al taberei adverse, întotdeauna găsește soluția optimă, lucru confirmat de cele cinci goluri și două pase decisive. Este o ''aripă modernă'' și beneficiază de avantajele poziției de pe gazon, devenind astfel o atracție pentru absolut orice club al mapamondului. Manchester United, Internazionale Milano, Bayern München, FC Liverpool sau Borussia Dortmund sunt pe urmele lusitanului, fiind vizibili încântați de productivitatea acestuia.





Fede Vico, un urmaș demn al polivalenței lui Víctor Sánchez del Amo

16:00
Regiunea andaluză este propice dezvoltării fotbalului juvenil în Spania. De-a lungul timpului au ieșit în lumina reflectoarelor jucători precum Miguel Reina, Enrique Collar, Rafael Gordillo, Kiko Narváez, Diego Tristan, Fernando Hierro și recent, Antonio Puerta, Sergio Ramos, Jesus Navas sau Jose Antonio Reyes. Cei menționați au avut privilegiul să își dedice neîncetat timp în privința sportului rege alături de indivizi preocupați în mod deosebit de implementarea unei concepții anevoioase la început pentru absolut orice puști, însă benefică pe parcursul carierei. Diverși antrenori au obligația să le amintească copiilor că pregătirea asiduă îți garantează ulterior o binemeritată poziție în ierarhii ce îți facilitează mai târziu un eventual loc printre legendele fotbalului.

Un nou caz de măiestrie andaluză a ieșit la iveală. Se întâmpla în 2011, mai precis în data de 23 ianuarie. Un puști de numai 16 ani a fost protagonistul unui debut în cadrul echipei de seniori, într-un meci cu FC Girona, datorită faptului că îndeplinise obiectivul de a-i impresiona pe responsabilii grupării CF Cordoba și aici mă refer desigur la Lucas Alcaraz, antrenor în perioada respectivă pe Estadio Nuevo Arcángel, cât și ceilalți membrii ai staff-ului său. Aceștia au rămas surprinși în mod plăcut de impactul puștiului în echipa juvenilă și au considerat că este momentul oportun de a-l trata fără pic de compliciune pe Federico Vico Villegas, alintat de prieteni și colegi, Fede. El conștientiza faptul că încă nu se află în postura individului inexorabil, întrucât era dornic să învețe treptat orice secret al fotbalului. 

Ca majoritatea tinerilor ce își propun instantaneu să ''cucerească Everestul'', Fede Vico s-a dovedit a fi un fotbalist extrem de vigilent în privința detaliilor. Sfaturile primite l-au ambiționat. Învățând din idealurile vieții, Vico ''se lansa'' meticulos în tentativa căpătării unui statut de individ respectat pentru munca ce-o depune în antrenamente. Fiind mijlocaș și totodată activând în zona mediană a terenului ai anumite garanții în ceea ce privește idolatrizarea - factor indispensabil în cariera de fotbalist profesionist. Federico realizase că nu este de glumit cu exigențele, astfel că și-a permis într-o oarecare măsură să fie auto-critic de ocazie. Din greșeli, fiecare învățăm. Este și cazul protagonistului nostru de astăzi, care se lăsa purtat de valul tinereții în anumite ocazii de a-și atrage simpatizanți. 

În prezent, situația s-a schimbat radical. Lumea îl adoră din cauza faptului că participă nesilit la creerea oportunităților de gol, ori acest lucru constituie de departe un avantaj de care trebuie să țină cont, mai ales că a observat cu proprii lui ochi că nu este recomandat să preferi farafastâcurile în detrimentul altruismului, pentru că te doboară 100% din punct de vedere psihic. Din această cauză, nu ezită să fie util în angrenaj. Fie că vorbim aici de-o prezență a sa în tricoul echipei sale de club, respectiv al selecționatei spaniole U-19, reușește într-o proporție covârșitoare să devină fotbalistul bun la toate. Fiind extrem de agil recuperează baloane în zone neprielnice adversarilor, determinând tabăra adversă să clacheze. 


Își expune viziunea impecabilă asupra jocului în momentul deținerii balonului la picioarele sale, amintindu-mi de Víctor Sánchez del Amo, fost component al celebrei ''SuperDepor'' a legendarului Javier Irureta. Ca și în cazul lui Víctor, Fede Vico excelează în cele două flancuri rezervate liniei mediene, însă cu precădere în banda dreaptă, unde stângul său este pus în valoare de spațiile ivite ca urmare al reușirii unor procedee tehnice care au la bază o ''doză'' irefutabilă de spectaculozitate. Ba mai mult, devine al 2-lea atacant în situații urgente, iar acest lucru îl ajută enorm, fiindcă contribuie decisiv la ''completarea puzzle-ului'' . Fără îndoială că polivalența îl va propulsa pe culmile gloriei, însă mai presus de acest lucru contează să te simți confortabil în situații ce necesită talentul ce-l deții.




Wilfried Zaha - ultimul ''cal de rasă'' al inventatorilor fotbalului

21:34

Inventatorii sportului rege se laudă de fiecare dată cu jucătorii lansați în fenomen. Într-o proporție covârșitoare, respectivii, aici mă refer desigur la fotbaliștii profesioniști, recurg la absolut orice metodă de a-și atrage de partea lor o încredere din partea staff-ului tehnic. În primul rând, nu se păcălesc singuri de îndată ce un anumit tehnician observă o ''doză'' de dorință și mai apoi sunt purtați de val, descurcându-se în majoritatea cazurilor, indiferent de poziționarea acestuia pe gazon. Englezii dispun de resurse nebănuite în ceea ce privește fotbalul juvenil. De-a lungul timpului am putut admira cu toții jucători precum Jackie Milburn, Bobby Charlton, John Barnes, Gary Lineker, Alan Shearer cât și Wayne Rooney. Cu toții au fost alintați, mai în glumă, mai în serios, ''cai de rasă'' , aluzie la faptul că aceștia reușesc să încânte publicul larg în diverse colțuri ale Regatului Unit. Ultimul personaj apărut pe plaiurile englezești ce are deosebita onoare să fie adăugat pe listă este Wilfried Zaha, component al ''diavolilor roșii'' , care este împrumutat în momentul de față la Crystal Palace, echipă de unde a ajuns pe Old Trafford contra sumei de 15 milioane de  lire sterline. 

Manchester United s-a convins de talentul celui născut în Abidjan, capitala Coastei de Fildeș, sau mai bine zis Sir Alex Ferguson, scoțianul reușind în iarnă să-l convingă pe Zaha asupra unui transfer, dându-i astfel prilejul bunului său prieten David Moyes ''să lucreze'' cu vivacitatea celui mai apreciat fotbalist până în 21 de ani din Marea Britanie. Încă de la 4 ani, Wilfried este învățat cu fenomenul sportiv. De atunci, mingea i-a devenit aliat de nădejde și totodată a reușit într-un interval scurt de timp să își îndeplinească anumite vise din copilărie, printre care să aibe oportunitatea de-a evolua în Premier League sau să apere cu dârzenie ceea ce contează cu adevărat și anume patria sa. La puțin timp după intrarea în milleniul 3, mai precis în 2001, Wilfried Zaha este acceptat în cadrul grupării londoneze Crystal Palace, ca urmare al unor teste trecute cu brio. Responsabilii departamentului juvenil al ''vulturilor'' au avut grijă să îi arate luminița de la capătul tunelului. 

În cei 9 ani de ucenicie, Wilfried Zaha s-a dovedit a fi un elev silitor, ca să zic așa. A fost tot timpul preocupat de micile detalii care îți permit să îți rezervi neîncetat timp în privința perfecționării depline. Fie că vorbim aici despre antrenamentul asiduu al pătrunderilor în regim de viteză, respectiv implicarea spirituală într-un grup colectiv, Zaha a depășit toate așteptările, astfel că spre ultimele zile ale lunii martie din 2010, a debutat în echipa de seniori. N-a rupt gura târgului în primele două sezoane ca profesionist, însă acest sezon competițional a fost unul de colecție. La cei 20 de ani ai săi, s-a maturizat 100% și a înțeles că nu trebuie să fii capricios în joc. Din acest motiv, egoismul de care a dat dovadă în primii ani de seniorat, brusc ''s-au evaporat'' . Deținând o mentalitate propice dezvoltării fotbalistice, jucătorul cu origini ivoriene a folosit ''arsenalul din dotare'' pentru a impresiona asistența. Cu fiecare partidă bifată în eșalonul secund, Wilfried căpăta maturitate. În ciuda faptului că nu se putea abține absolut deloc și mai încerca giumbușlucuri în fața adversarilor, se făcea plăcut de public, fiindcă procedeele tehnice îi reușeau.

Părțile laterale ale ofensivei îi sunt destinate pentru spectacol. Are tendința să dribleze în fața oricui și colegii săi îi sunt alături în caz că vreun fundaș advers îi anticipează mișcările, luptând pentru a recupera obiectul muncii. Totuși, irită sublim orice oponent încât coechipierii din avanposturi așteaptă pasa finală din bocancul său. Tocmai de aceea, jucători ca Glenn Murray sau Kevin Phillips, oportuniști de felul lor, răsplăteau efortul ultimului ''cal de rasă'' al inventatorilor fotbalului și totodată suporterii erau extaziați de premizele unei reveniri în Barclays Premier League. Ocupând poziția a 5-a în clasamentul final din Championship, Crystal Palace a fost destinată către succes. Zaha a fost de departe factorul decisiv în confruntările cu Brighton & Hove Albion și Watford FC care i-a adus pe ''vulturi'' în fața unui fapt împlinit: revenirea în cel mai echilibrat campionat din lume după o ''secetă'' de 8 ani. A înscris 2 goluri împotriva ''pescărușilor'' și nu în cele din urmă a încheiat o stagiune competițională de vis, scoțând o lovitură de la 11 metri ce-a dus la marcarea singurului gol al confruntării cu Watford în finala din play-off, decisivă pentru rezervarea biletelor în următoare ediție de Premier League.


Kurt Zouma - urmașul natural al lui Lilian Thuram

21:03

Fotbalul franțuzesc mi-a permis de-a lungul celor 3 ani de scouting virtual din fața micului ecran să promovez o mulțime de puști extrem de talentați. Încă din 2010, când m-am hotărât să pun bazele acestui blog ce respectă ca atare absolut orice fotbalist preocupat în mod deosebit de binele său, nume precum Mamadou Sakho, Sébastien Corchia, Samuel Umtiti sau Florian Thauvin au fost amintiți cu plăcere ca urmare al unor prestații demne de apreciat și ulterior fiecare dintre aceștia au confirmat o regulă esențială în sportul rege și anume că autodisciplina îți rezervă resurse nebănuite de a-ți atrage diverse simpatii. Știm cu toții că de îndată ce-ți propui o rutină sănătoasă, câștigi profund în admirație. Pentru un jucător profesionist de fotbal acest lucru constituie de departe o motivație suplimentară. Respectându-ți viața privată, descoperi anumite beneficii cu care ești nevoit să-ți păstrezi tonusul relaxant, întrucât ești conștient de faptul că din moment ce staff-ul tehnic a ținut cont de progresul tău, nu vei mai avea o astfel de ocazie propice dezvoltării fotbalistice. 

Tocmai de aceea, vă invit pe această cale să descoperiți o nouă ''piesă de rezistență'' a rigurozității franțuzești. Băiatul aparține de AS Saint-Étienne și în rândurile următoare încerc să argumentez comparația din titlu. Kurt Zouma i-a atras atenția lui Cristophe Galtier în 2011 la CE rezervat fotbaliștilor până în 17 ani. Reprezentativa ''cocoșilor galici'' a dezamăgit profund, nereușind să se claseze în faza grupelor pe unul dintre cele două locuri care garantau locul în semifinalele competiției, însă singurul copil din generația respectivă care îi mai cuprindea printre alții pe Aymeric Laporte, Benjamin Mendy, cât și Lenny Nangis, care a încântat asistența sârbească, a fost, după cum v-ați dat seama, actualul număr 4 al echipei unde evoluează în prezent compatriotul nostru, Bănel Nicoliță. Tehnicianul ''verzilor'' observase la fața locului un fotbalist preocupat în mod deosebit de colectiv și dintr-o dată a înțeles că merită să îi testeze psihicul, promovându-l fără rețineri în cadrul echipei de seniori. 

Într-un meci cu Girondins de Bordeaux din cadrul Cupei Ligii Franței, a primit ''botezul verde'', unde a impresionat publicul de pe Stade Geoffroy-Guichard. Din momentul respectiv, Galtier nu și-a ascuns intențiile belicoase de a-l aduce într-o postură oarecum iritantă pentru un puști de numai 16 ani la momentul debutului. Nu l-a deranjat că protagonistul nostru de astăzi își putea compromite titularizarea în defensivă, însă prin prestațiile sale, Zouma a demonstrat că este util în angrenaj. La cei 1,88 metri ai săi, Kurt Zouma a impus respect adversarilor în duelurile aeriene, dar mai presus de acest lucru realizase că intervențiile sale din preajma compartimentului defensiv îi aduceau o stare prielnică, încrederea în forțele proprii crescând de la meci la meci. Din acest motiv, l-a convins pe domnul Galtier asupra acoperirii oricărei poziții în apărare, incluzând și părțile laterale ale terenului. A putut evolua într-o asemenea situație strict din cauza agilității. Reușește să se facă nevăzut prin dribling în regim de viteză în 70% din cazuri. 

De aici și comparația iminentă cu Lilian Thuram, individ ce-a făcut cinste sportului rege cu profesionalismul său. La fel ca fostul component al unor grupări precum AS Monaco, AC Parma, Juventus Torino sau FC Barcelona, Kurt deține anumite calități ce-l ajută în tentativa inițierii unor atacuri înspre buturile adverse. Viteza debordantă, asemănătoare unui atlet desăvârșit, i-a devenit aliat de nădejde în actuala stagiune competițională din Ligue 1 care tocmai și-a închis oficial porțile. Evoluând în aproximativ 25 de partide în tricoul celei mai galonate echipe franțuzești în ceea ce privește laurii de campioni, Kurt Zouma impunea agresivitate în ambele careuri. Dacă în propriul careu avea un simț al anticipației extrem de dezvoltat și irita pur și simplu adversarii cu luciditatea sa, în zona de periculozitate al taberei adverse, mai ales la faze fixe, câștiga duelurile aeriene extrem de lejer. În ''2 rânduri'' și-a trecut numele pe lista marcatorilor. Olympique Lyonnais și FC Lorient au făcut cunoștință cu detenta fundașului. Este de bun augur că deține o asemenea calitate indispensabilă oricărui fundaș care se respectă cu adevărat, pentru că îl va ajuta să își îndeplinească visele. 


Urmașul lui Robert Pirès

18:57
Stilul diverșilor fotbaliști este agreat de majoritatea microbiștilor de pretutindeni și totodată lasă loc de interpretări în privința unei asemănări între două personaje. Intuiești cu dificultate cine este urmașul unui fotbalist ce-a slujit ireproșabil în carieră. Sunt o mulțime de puști extrem de talentați care merită cu prisosință să le aduci superlative, dar în același timp întâmpini probleme reale de comparație de îndată ce îți dorești să aduci la cunoștință un anumit tip de jucător profesionist cu calități indiscutabile. Este și cazul lui Florian Thauvin, unul dintre cei mai talentați mijlocași ofensivi din Franța, ce are deosebita plăcere să fie considerat noul Robert Pirès. Deși în anumite momente ale jocului amintește inclusiv de Franck Ribéry, datorită faptului că sprintează letal în benzi pe lângă adversar, fără să compromită gradul de periculozitate al unei acțiuni de joc, Thauvin este sortit unui privilegiu în acest sens, primind o șansă din partea tehnicianului celor de la SC Bastia, domnul  Frédéric Hantz, să evolueze pe toate pozițiile obligatorii de la mijlocul terenului.

Această situație a fost asemănătoare cu cea a fostului ''tunar'', când în sezonul competițional 1997-1998 avea libertate deplină de mișcare la FC Metz, vice-campioana Franței pe atunci, de aici provenind și inspirația mea. Stați și vă întrebați cum un astfel de jucător, pe care puțini dintre dumneavoastră îi cunoașteți potențialul, se află într-o asemenea postură... Ei bine, dragii mei, spiritul combativ de luptă îl ajută enorm în această situație. Vă rog să rețineți că nu-i tocmai facil pentru un copil de numai 20 ani să aibe responsabilități, însă talentul nu ți-l poate ''fura'' nimeni și automat înțelegi beneficiile unui rol în compartimentul median. Datorită valențelor ofensive desăvârșite, Florian Thauvin ajunge în poziție de finalizare cu o ușurință remarcabilă. Fie prin combinații cu colegii săi, respectiv demarcări în apropierea careului advers, cel care va juca din sezonul viitor la OSC Lille, întrucât a fost achiziționat din Corsica pentru aproximativ 3,5 milioane de euro în iarnă, se remarcă în ochii specialiștilor, atragându-și susținători precum un magnet.

Este și cazul meu. Sunt fascinat de abilitățile puștiului, iar din moment ce Arsene Wenger își manifestă interesul pentru tine, cu siguranță devii un fotbalist extrem de apreciat. După cum reiese din informația precedată de aceste rânduri, s-a pus problema unui transfer la Arsenal Londra în ultimele zile de transferuri din iarnă, ori așa ceva nu întâlnești în fiecare zi. Practic, din moment ce-am aflat de intențiile reputatului manager francez, am vrut cu insistență să-l urmăresc la treabă pe Florian Thauvin. N-am regretat deloc! Am văzut cum este destinat spre ''culmile gloriei'' . Este atent la detalii de fiecare dată, ceea ce îi conferă o încredere enormă în posibilitățile de afirmare pe plan intern, fiind din acest punct de vedere un reper pentru puștii francezi, dornici ca și Thauvin să fie prețuiți de Wenger. 

Acestei ''comori'' descoperită într-o zonă neprielnică cu destinul fotbaliștilor (știm cu toții ce pățești în Corsica dacă nu demonstrezi motivul întemeiat pentru care ai fost adus în echipa de seniori) îi priește de minune actualul statut căpătat în Ligue 1 și de multe ori nu ezită să fie maestrul de ceremonie. Știe să dribleze precum Zidane, să ofere vreun look-pass genial coechipierilor săi precum Ronaldinho în zilele lui bune la PSG sau FC Barcelona, cât și să finalizeze acțiuni debordante și dezechilibrante în același timp pentru adversari, trimițând în dese rânduri niște ''torpile'' exact ca Robert Pirès. Convingeți-vă de afirmațiile mele, urmărind videoclipul de mai jos. Vă doresc vizionare plăcută.








Succesorul lui Frank Lampard

16:45

Mark Warburton și Justin Andrews au pus bazele unei competiții private ce privilegiază fotbalul juvenil. Încă de la primele partide, NextGen Series i-a captivat pe microbiștii de pretutindeni. Competiția rezervată fotbaliștilor până în 19 ani îi motivează suplimentar pe puști, întrucât îți ''măsori forțele'' cu adversari de același calibru. Fie că unii sau alții întâlneau grupări precum Molde FK sau Olympiakos Pireu, echipe ce profitau îndelung de statutul lor într-un astfel de eveniment major, respectiv instituții sportive care doreau cu orice preț promovarea materiei de bază, apariția spectacolului era garantat într-o proporție covârșitoare. Ulterior, diverși scouteri prezenți în tribune își foloseau temeinic calitățile indiscutabile în privința completării unui raport favorabil de a atrage atenția șefilor că trebuie luată în considerare o decizie finală în ceea ce privește o eventuală înregimentare. 

În cele 2 ediții de până acum, o mulțime de tineri nu și-au trădat personalitatea și acest lucru le-a garantat o mutare în străinătate. Exemple precum Samuele Longo, Joan Ángel Román, Edgar Ié, Lucas Piazón sau Vajebah Sakor le-au dat motive suficiente mai marilor conducători europeni să încerce absolut orice manevră legală pentru a-i avea la dispoziție, întrucât aceștia reprezentau de departe ''un nou val'' de jucători promițători. Pe de altă parte, tineri precum Raheem Sterling, Viktor Fischer, Eric Dier, Alberto Coelho, Jean Marie Dongou și mulți alții, au avut privilegiul să fie promovați în cadrul seniorilor, cât și al ''satelitului'' formațiilor ce dețineau drepturile jucătorilor, astfel că acești copii au avut prestații demne de apreciat și nu în cele din urmă eforturile lor au fost răsplătite cu un bonus. În sezonul actual, un englez a fost deasupra tuturor. Jucătorul în speță aparține de Chelsea Londra, finalista ediției 2012-2013. În viitorul apropiat, vom vedea cu toții ce îi este destinat puștiului britanic.

Lewis Baker s-a dovedit a fi ''motorul'' de care avea nevoie Chelsea în tentativa pătrunderii în finală. Fiind de meserie mijlocaș defensiv, dar în același timp având libertate deplină de mișcare, cel născut în Luton mi-a atras atenția în mod deosebit datorită îndârjirii - factor esențial în condițiile unei dezvoltări fotbalistice. Știm cu toții că mai presus de orice calitate ce-o deții, să ai încredere în posibilitățile tale îți oferă o șansă suplimentară de a-ți atrage un val de simpatie, mai ales dacă porți banderola de căpitan. Pentru acest puști de numai 17 ani, n-a fost un impediment, ci mai degrabă o oportunitate. Nu s-a speriat de responsabilitate, prestând precum un fotbalist extrem de matur. L-a ajutat enorm conformația atletică. Având sarcini eminamente defensive, Lewis nu s-a mulțumit să rămână fidel poziției de pe gazon și din câte am observat până în momentul de față, sprintează senzațional pe spațiile ivite și încearcă să șuteze de fiecare dată pe spațiul porții. Este genul de fotbalist cu o stăpânire de sine ireproșabilă. 

''Doza'' de agresivitate tipică postului său îi permite să își atenționeze adversarii asupra apariției periculozității în careul advers, deoarece șutează din absolut orice zonă a terenului, fiind din acest punct de vedere un copil preocupat în mod deosebit să atragă atenția. Ba mai mult, știe cât de important este să îți arăți tăria de caracter în momentele dificile. Când este nevoie urgentă de-un imbold moral, apare Lewis Baker. Ajunge într-o astfel de situație în 8/10 cazuri prezente. Cum reușește acest lucru? Nimic mai simplu. Cei 1,85 metri ai săi îi permit să câștige duelurile aeriene de la mijlocul terenului, ca mai apoi să se ''angajeze'' într-un sprint letal pe-o zonă liberă. De aici și până în momentul demarcării are suficient timp la dispoziție, iar ''foamea'' de afirmare îl ajută enorm, atacurile încheindu-se fie cu pasă decisivă spre un coechipier aflat într-o poziție clară de finalizare, respectiv cu șut decisiv. Calitățile puștiului sunt realmente fantastice. Să ai o dispoziție de joc extrem de curajoasă la nici 18 ani împliniți constituie de departe un pas important în carieră. În caz că nu-și va neglija potențialul în următorii 4-5 ani, va avea locul asigurat în echipa de seniori.

P.S. Din punctul meu de vedere are șanse imense de a deveni succesorul lui Frank Lampard pe Stamford Bridge. 


Speranța regiunii Emilia-Romagna

19:27

O regiune precum Emilia-Romagna resimțea încă din momentul retragerii legendarului Giacomo Bulgarelli lipsa unui compatriot care să amintească de unul dintre cei mai idolatrizați fotbaliști italieni ai tuturor timpurilor. Din 1975 și până în prezent, apariția în lumina reflectoarelor al vreunui puști înzestrat cu calități indubitabile devenise un subiect de rang secund, întrucât conducerea diverselor grupări prefera experiența jucătorilor în detrimentul promovării nesilite al copiilor dornici de afirmare. Pentru un tânăr era extrem de dificil să fie integrat, mai ales că nu îi erau acceptate ifosele, ci profesionalismul, astfel că indiferent de pregătirea minuțioasă și lăudabilă în același timp asupra perfecționării, n-ai vreo șansă în ceea ce privește acordarea unui sprijin necondiționat dacă nu progresezi evident în tentativa câștigării admirației ce ți-ar putea schimba cursul vieții. 

În fotbalul italian se pune accent 100% pe atitudine. Poți emite pretenții de regăsire în cadrul lotului lărgit de seniori de îndată ce ești conștient de virtutea ta. Într-o proporție covârșitoare, majoritatea pică testul de maturitate, dar există excepții în acest sens, pentru că unii dețin o mentalitate propice dezvoltării fotbalistice, asta în ciuda faptului că respectivii n-au împlinit nici măcar 20 de ani. Staff-ul tehnic îți oferă verdictul final și astfel pornești într-o aventură de neuitat. În cazul de față, un tehnician precum Eusebio Di Francesco, fotbalist apreciat la începutul anilor 2000 de către reputatul Fabio Capello, domnia sa avându-l ca elev la AS Roma, se baza instinctiv pe evenimente ce i-au permis să exceleze în cariera profesională. Profitând de ambiția teribilă al unor puști, Di Francesco are meritul deosebit să-l fi instruit corespunzător pe Domenico Berardi, cel mai talentat fotbalist al generației sale. 

În aproximativ 10 luni petrecute pe banca celor de la U.S. Sassuolo, Di Francesco și elevii săi au ''cucerit Everestul'', iar Domenico Berardi a devenit în cel mai scurt timp speranța regiunii Emilia-Romagna. Localnicii din Modena exultă pur și simplu știind că Berardi reamintește prin prestațiile sale de începuturile lui Bulgarelli. Acesta lucru poate fi în defavoarea ascensiunii dorite de ambele părți (staff-ul tehnic și jucătorul) , însă se observă iminent cum jucătorul în speță nu uită de obligațiile morale. Neștiindu-l pe Berardi, ați avea impresia că cel născut în Cariati Marina, este crud. Dați-mi voie să afirm răspicat că Domenico inspiră teamă oricăror fundași adverși la o vârstă fragedă, ori acest lucru nu-l poți avea fără să fii conștient de rolul tău în angrenaj, unul ce-ți permite să profiți îndelung de spații pentru a finaliza o acțiune. 

Se mișcă cu naturalețe, driblează sclipitor și de cele mai multe ori nu este capricios, chiar dacă poziția din teren îi garantează acest statut. Amintește prin altruismul său de Alessandro Del Piero. Asta-i impresia mea, cel puțin. Nu înseamnă că am întotdeauna dreptate. Printre calitățile indispensabile unui atacant ce aspiră la idolatrizare, se află și executarea loviturilor libere. Domenico Berardi stăpânește procedeul destul de bine. De cele mai multe ori are tendința să plaseze balonul spre vinclul porții adverse, deoarece este o zonă a buturilor ce nu poate fi ajunsă. Nu-i reușește de fiecare dată tentativa lăudabilă, dar merită încurajat pentru că încearcă. Trebuie să înțelegem că intențiile sale sunt demne de apreciat , pentru că fac parte dintr-un proces încontinuu de dezvoltare, necesar revirimentului sportiv. Cele 8 reușite stagionale au contribuit într-o oarecare măsură la clasarea grupării U.S. Sassuolo în fruntea clasamentului din Serie B. Pentru un puști de numai 18 ani, reprezintă de departe o realizare în acest sens. Credeți-mă, este doar începutul unei carieri prodigioase. Veți vedea!

Marco van Ginkel, un ''dirijor'' de reținut

19:30

Ne-am obișnuit în ultimul deceniu să descoperim diverși fotbaliști de origine olandeză extrem de talentați, majoritatea dintre aceștia provenind din linia mediană, o zonă de acțiune unde puștii batavi simt o adevărată plăcere să ''mânuiască'' obiectul muncii, fiind din acest punct de vedere o garanție pentru interesele oricărui club profesionist din sportul rege. De obicei, este nevoie de ambiție și umilință să devii într-o proporție covârșitoare un ''alintat'' al zilelor noastre, mai ales în privința fotbaliștilor, întrucât suporterii și mai presus de acest lucru, staff-ul tehnic, nu ezită să îți reproșeze anumite nereguli de care nu vrei să auzi în momentul respectiv, dar în cele din urmă o critică constructivă te ajută să depășești momentul nefast, însă ești obligat să accepți ca atare ironiile, pentru că devii conștient de calitățile tale. Olandezii învață repede și devin ulterior atracții principale într-un fenomen atât de compătimit. Unul dintre aceștia se numește Marco van Ginkel.

Playmaker-ul născut în Amersfoort se află în momentul de față sub ''tutela'' lui Fred Rutten, un tehncian nu tocmai permisiv, care nu acceptă atât de ușor capriciile puștilor. Marco s-a convins de răutatea pozitivă ce-o deține fostul antrenor de la PSV Eindhoven. I-a fost dificil să conlucreze ireproșabil, dar nevoia afirmării pe plan intern a fost îndeajuns încât van Ginkel a devenit un individ auto-critic. Faptul că este responsabil, nu-l deranjează absolut deloc. Rutten i-a încredințat o misiune destul de clară în acest sens, iar puștiul se achită conștiincios de sarcini. Se descurcă indubitabil. În actuala stagiune competițională a reușit să își treacă numele pe lista marcatorilor în ''6 rânduri'' și de tot atâtea ori a fost servantul ideal pentru Wilfried Bony, golgeterul din Eredivisie. Deși provine dintr-o zonă centrală, Marco van Ginkel este stăpân pe situație. Driblează scurt, dar eficient, și totodată găsește spațiul ideal de pasare spre ofensivă.

La numai 20 de ani, Marco van Ginkel are viziune impecabilă asupra jocului, cât și agilitate - factor indispensabil oricărui purtător de balon de îndată ce contribuie decisiv la ''completarea puzzle-ului'' . Se simte atât de bine în postura celui care coordonează acțiunile colegilor încât se sacrifică exemplar pentru ei, atât în defensivă, cât și în ofensivă, pentru că simte în adâncul sufletului că i s-a făcut o favoare. Cu o astfel de atitudine, van Ginkel demonstrează tărie de caracter. Ba mai mult, deține o ''doză'' de tupeu ce îi permite să fie liderul unei echipe preocupate în mod deosebit să încânte publicul larg. Am observat că urlă în anumite momente ale jocului, întrucât se disculpă irefutabil de incapacitatea coechipierilor să combine letal și își alege de unul singur partenerul de acțiune. Vă rog să mă scuzați dacă considerați că ''blufez'' , însă această calitate n-o poate avea oricine, ci un artist desăvârșit. Louis van Gaal s-a convins de impactul puștiului, convocându-l în lotul lărgit al reprezentativei batave în amicalul disputat cu Italia, în ceea ce este și va rămâne un pas extrem de important în carieră, care se anunță prodigioasă.


Matthias Ginter, ''copilul de suflet'' al lui Christian Streich

14:36


Fotbalul nemțesc, prin conducătorii diverselor cluburi profesioniste, nu ezită să acorde atenție oricărui puști ce merită cu prisosință locul printre veterani. De-a lungul timpului, grupările fără pretenții ne-au oferit nouă, microbiștilor, prilejul să descoperim fotbaliști extrem de promițători. Printre pleiadele de tineri, un fundaș central ce aparține de SC Freiburg, revelația actualului sezon din Bundesliga, m-a încântat. La cei 19 ani ai săi, reprezintă un model de urmat în fotbalul juvenil, întrucât a rezistat cuviincios oricărei tentații profesionale, demonstrând în acest fel o tărie de caracter, necesară dezvoltării fotbalistice. În rândurile următoare, îi veți cunoaște calitățile, tipice unui fundaș central de meserie. Să începem, zic.

Matthias Ginter se remarcă în duelurile aeriene. Cei 1,87 metri ai săi, coroborați cu o detentă impresionantă, îi permite să pericliteze buturile adverse. Fazele fixe îi sunt o alinare și compensează o eventuală prestație nedemnă pentru standardul său în compartimentul defensiv. Extrem de inteligent, Ginter reușește să se demarce precum un atacant veritabil și într-o proporție covârșitoare finalizează acțiunea, fie pasând decisiv, respectiv determinându-l pe portarul advers să repună balonul la centrul terenului. Dobândindu-și calitățile sub stricta supraveghere a lui Christian Streich, tehnician renumit pentru seriozitatea de care dă dovadă în privința călăuzirii puștilor în tainele sportului rege, Matthias Ginter a devenit unul dintre preferații actualului antrenor de la SC Freiburg.


Cunoscându-l îndeaproape, Streich n-a ezitat să îi acorde șansa debutului în Bundesliga. Într-un meci cu FC Augsburg, puștiul i-a ''salvat pielea'' mentorului său, înscriind singurul gol al întâlnirii și totodată, ambiția personală l-a urcat deasupra tuturor. Având numai 18 ani în momentul reușitei, Matthias l-a depășit pe Denis Aogo, un alt fotbalist ''modelat'' după chipul și asemănarea lui Christian Streich, devenind cel mai tânăr marcator al echipei din sud-vestul Germaniei. Câștigător al Cupei Germaniei rezervată juniorilor, Matthias Ginter supraviețuia exemplar stării emotive în fața publicului, confirmând nivelul psihic desăvârșit, supus intens în perioada petrecută de ambii în cadrul centrului de copii și juniori.

Intensitatea antrenamentelor l-a ajutat enorm în tentativa perfecționării. Rigorile nemțești și-au spus cuvântul asupra integrării într-un colectiv, iar Matthias Ginter este recunoscut în prezent ca fiind ''copilul de suflet'' al reputatului tehnician neamț. Cum a reușit un puști să aibe acest privilegiu?! Ei bine, muncind din răsputeri - argument solid dacă ținem cont de faptul că liderul generației U-19, a înțeles mesajul lui Streich. Ba mai mult, se consideră norocos că un asemenea antrenor l-a avut în grijă, întrucât s-a maturizat mai devreme decât se aștepta inițial și în prezent face parte dintr-o defensivă care a încasat numai 22 de goluri în Bundesliga din tot atâtea partide disputate. 

Cu o medie de-un singur gol încasat pe partidă, Ginter și colegii săi se laudă că sunt a 2-a defensivă din campionat, după Bayern München, care are numai 7 goluri primite în actuala stagiune competițională. Acest lucru îi garantează iminent un transfer la echipele pretențioase ale Europei. Sunt ferm convins că Matthias Ginter nu va îmbrăca la nesfârșit tricoul echipei clasate pe locul al 5-lea în Bundesliga, deoarece reprezintă o garanție în ceea ce privește înlocuirea vreunui fotbalist de talia lui Mats Hummels, jucător curtat intens de FC Barcelona, Benedikt Höwedes sau, de ce nu, Heiko Westermann, căpitanul celor de la Hamburger SV. 


Luke Shaw, ultimul ''diamant'' apărut pe coasta sud-estică a Angliei

17:53


Coasta sud-estică a Angliei deține o istorie bogată în privința dezvoltării fotbalistice. De-a lungul timpului, anumite cluburi profesioniste din domeniul fotbalului au oferit microbiștilor de pretutindeni motive întemeiate să considere regiunea Hampshire ca fiind extrem de importantă în privința promovării fotbalului juvenil. Prin intermediul centrelor de copii și juniori, grupări ca Portsmouth F.C. sau Southampton F.C. sunt recunoscute în prezent ca fiind ''izvorul productivității'' . Dacă în cazul primei menționate și-au făcut ucenicia Jimmy Dickinson, respectiv Alan Knight, cât și Gary O'Neil, fotbaliști proveniți din ere diferite, ''sfinții'' se mândresc cu apariția în lumina reflectoarelor al unor puști remarcabili precum Adam Lallana, Alex-Oxlade Chamberlain, Theo Walcott sau Gareth Bale, în ceea ce a însemnat confirmarea pășirii pe gazon al legendei de pe St Mary's Stadium, nimeni altul decât Matthew Le Tissier, fotbalist cu un farmec aparte în Marea Britanie și mai presus de acest lucru, cel mai important produs al academiei. După cum era de așteptat, responsabilii departamentului de tineret al ''sfinților'' au continuat să controleze meticulos pregătirea conform căreia absolut orice membru al academiei primește o șansă unică de-a evolua în cadrul echipei de seniori.

Seriozitatea a jucat un rol determinant în privința incorporării, întrucât ca fotbalist ești ''vânat'' în permanență și dacă respecți într-adevăr regulile profesionalismului, primești inevitabil ''binecuvântarea'' staff-ului tehnic. Un caz elocvent descrierii din acest material ce privilegiază tinerii talentați, s-a întâmplat în data de 28 ianuarie 2012, atunci când Luke Shaw a debutat într-o dispută cu Millwall F.C. ce-a contat pentru turul al 4-lea din Cupa Angliei. Ulterior, confruntările cu Stevenage F.C. și Leeds United au reprezentat clipe de neuitat pentru tânărul de 17 ani, însă visul suprem nu-l îndeplinise încă. Încrederea excesivă în calitățile puștiului care constau într-o deplasare uluitoare pe flancul stâng, fiind din acest punct de vedere un jucător extrem de receptiv la incursiunile coechipierilor în ofensivă, l-a obligat pur și simplu pe Nigel Adkins, tehnician demis de curând, să confirme ascensiunea puștiului, trimițându-l pe gazon într-un meci cu West Bromwich Albion, încheiat 2-0 în favoarea echipei lui Gabriel Tamaș. Într-o perioadă scurtă de timp, Luke Shaw a profitat de încrederea excesivă ce i-a acordat-o nesilit domnul Adkins și a compensat printr-o determinare tipică unui fundaș lateral, participând în mod regulat la construcția jocului. 

Din momentul respectiv, destinul a fost de partea lui. ''Muncind din greu, câștigi respect''. Asta-i una dintre devizele recomandate în cazuri ce necesită cu predilecție, sprijinul tuturor. Pur și simplu nu-ți bați joc de ocazia ce ți s-a ivit. Conștientizând momentul favorabil în care te afli, încerci din răsputeri să te bazezi pe tine însuți, altfel n-ai avea oportunitatea conlucrării într-un spațiu rezervat irefutabil, talentului ce-l deții. Asta a făcut subiectul articolului nostru de astăzi, Luke Shaw. El, la cei 17 ani ai săi, a dovedit o maturitare ieșită din comun, probabil din cauza rațiunii, factor elocvent în cazuri de acest gen, când dintr-o dată simți în adâncul sufletului tău că este datoria ta, să mulțumești ambele părți. Luke nu doar că a rezolvat situația într-o manieră proprie, ci a continuat să presteze obligațiile sale, fără rețineri. Din cauza acestui fapt, a câștigat respect, fără de care n-ar fi într-o poziție demnă de apreciat în momentul de față, întrucât ''responsabilul de serviciu'' a devenit Mauricio Pochettino și domnia sa a înțeles perfect că Shaw, prin atitudinea lui, rămâne un tip pe care te poți baza. Acest lucru a fost posibil datorită educației primite în cadrul academiei, căci dacă observă cineva că ești mai presus de fiecare coleg de-al tău, primești mai mult decât o executare silită și automat restul colegilor tăi nu vor putea să te considere unul de-al lor. 

De obicei, rândurile de sus n-ar trebui menționate, dar a fost nevoie de aceste precizări, pentru că este o datorie morală ce intră în ''fișa postului său''. Vedeți voi, pe lângă calitățile deținute de vreun fotbalist, să ai caracter, este un merit 100% al colaborării între membrii conducerii și cei dispuși să îi ajute în așa fel încât să nu existe urme de îndoială asupra identității proiectului în sine. Trecând peste acestea, Luke Shaw a fost considerat ''noul Gareth Bale'', apreciere venită într-o perioadă în care puștiul se simțea în largul lui. Totodată, este de lăudat că n-a intrat în capcană, a continuat să muncească din greu încât m-a adus în poziția prezentării virtuții și în același timp m-a determinat să îl privesc drept ultimul ''diamant'' apărut pe coasta sud-estică a Angliei, argument solid dacă stăm să ne gândim cu câtă ușurință reușesc absolut toți angajații clubului Southampton F.C. să ofere publicului larg o mostră de înțelepciune și curaj, atitudine recomandată în sportul rege. Sunt de felicitat, dar într-o proporție covârșitoare copilul reprezintă sursa beneficiului în acest sens, de unde toată lumea are de câștigat, mai ales Luke Shaw în persoană, care nu s-a mulțumit să rămână un copil crud în concepția specialiștilor, ci este pregătit pentru mai mult decât atât. Cel puțin, asta-i impresia mea și nu greșesc de multe ori. 


Juan Fernando Quintero

17:13

Turneul sud-american rezervat fotbaliștilor până în 20 de ani care se desfășoară în acest an în Argentina a devenit de-a lungul timpului o rampă de lansare pentru cei mai talentați copii proveniți din acest continent, arhicunoscut microbiștilor de pretutindeni, datorită în special productivității. Nume sonore precum Alvaro Recoba, Ronaldinho, Arturo Vidal, Edinson Cavani, Alexander Pato sau Neymar au avut privilegiul să ofere motive întemeiate scouterilor de la diverse cluburi profesioniste din domeniul fotbalului să acorde o atenție sporită acestui eveniment de-o importanță majoră.

Știindu-se urmăriți, puștii se străduiesc cuviincios, cu speranța că într-o bună zi vor avea privilegiul de-a ajunge coechipieri cu caractere puternice. Am analizat prin intermediul transmisiunilor în direct, prestațiile tuturor și am ajuns la concluzia finală că un anumit fotbalist din generația columbiană merită cu prisosință locul său în arhiva personală, considerată ca argument solid în ceea ce privește o eventuală căpătare a idolatrizării. Puștiul aparține de Nacional Medellin, dar în momentul de față este împrumutat la A.C. Delfino Pescara, pentru a-i facilita într-o oarecare măsură vreun transfer la cluburile pretențioase de pe continent. 

Juan Fernando Quintero îndeplinește iminent caracteristicile unui mijloc ofensiv pur-sânge. În momentul când deține balonul, linia mediană pare ''confiscată''. Are tendința să acopere aproximativ 85% din zona de acțiune, fiind în același timp un recuperator, cât mai ales un vizionar, creând ocazii pentru colegii săi, respectiv demarcându-se ideal pe un culoar lăsat liber de defensiva adversă.  Uneori se implică în construcția atacurilor mai mult decât este cazul și acest lucru îi conferă o șansă de a-și arăta susținerea față de-un anumit sistem de joc. Aplicarea acestuia diferă de la antrenor la antrenor, însă Quintero reușește să impresioneze plăcut prin modul în care facilitează transmiterea mingii înspre părți ale terenului unde își fac apariția ''pionii principali'', jucătorii considerați de neînlocuit într-un proiect ce vizează stabilitate la nivel colegial, importantă pe parcursul sezonului competițional.

Calitățile indispensabile unui tânăr precum Quintero, dornic de afirmare, îl ajută într-o proporție covârșitoare să ofere publicului larg o mostră din obligațiile morale, astfel putem trage o concluzie finală asupra mentalității sale, extrem de importantă în privința dezvoltării fotbalistice, fără de care absolut nimeni nu va avea ocazia să devină interesat de serviciile tale. Cluburi precum Manchester United, Internazionale Milano, Bayern München sau Juventus Torino nu degeaba și-au manifestat intenția subită de a-l avea ''în casă'' . Este de-a dreptul flatant să știi aceste amănunte, dar totodată devii conștient că nu este suficient să abordezi încrezător fiecare partidă în care îți este solicitată capacitatea psihică. Mintea este concentrată peste medie și în dese rânduri ai nevoie ''de-un gram'' de noroc, ca în cazul reușitei din acest videoclip, care m-a impresionat teribil, întrucât a avut la bază o concepție personală, iar acest lucru denotă că jucătorul în speță deține o personalitate.

P.S. Rămâne de văzut dacă columbianul va excela în profesie. Începutul este fast, din punctul meu de vedere. Mie unul, mi-a demonstrat că este pregătit pentru orice, chiar și un eventual transfer la unul dintre granzii Europei este prioritar.

Samuel Umtiti

20:12
Ligue 1 a devenit o competiție de anduranță și loturile grupărilor angrenate în campionatul Franței dispun de anumiți jucători extrem de promițători ce completează lista lărgită în vederea atingerii obiectivului propus la început de stagiune competițională. O astfel de echipă se mândrește în momentul de față cu un fundaș central, produs 100% al clubului. Samuel Umtiti, dacă vă vine să credeți sau nu, este jucătorul care i-a grăbit indubitabil plecarea brazilianului Cris la cel mai titrat club turcesc din istorie, Galatasaray Istanbul. Cum a fost posibil așa ceva? Ei bine, Rémi Garde, tehnicianul din prezent al celor de la Olympique Lyon, a preferat să mizeze pe tinerețea lui Umtiti și mai presus de acest lucru, dorința de afirmare, decât vasta experiență în centrul defensivei și totodată auto-mulțumirea stoperului sud-american, care n-a mai avut același impact benefic celui mai titrat club franțuzesc al ultimului deceniu. Decizia irevocabilă i-a facilitat ascensiunea lui Samuel Umtiti, care n-a ezitat să demonstreze tuturor de ce a fost menținut în cadrul lotului. 

În momentul respectiv avea 18 ani, dar timpul devenea arma secretă a promițătorului fundaș central născut în Yaounde, capitala statului Camerun, întrucât avea încredințarea ''domnului profesor'' să îi fie aliat în misiunea conform căreia ambii aveau de câștigat. Garde a știut în permanență să îi ofere sfaturi prețioase de ''clădire'' al unei identități, situație tipică și recomandată în același timp, dacă stăm să ne gândim asupra dezvoltării fotbalistice, esențială în privința dobândirii unui binemeritat respect al microbiștilor de pretutindeni. Timpul trecea, iar Samuel Umtiti învăța secretele poziției sale de pe gazon, una în care îți este solicitat inevitabil condiția fizică, cât și psihicul, care poate avea consecințe nebănuite în cazul apariției vreunei erori în zona acțiunii tale. Ce-am remarcat la Umtiti este tenacitatea, factor extrem de important în privința duelurilor aeriene, unde încerci din răsputeri să îți rezervi neîncetat timp în ceea ce privește anticiparea adversarului întâlnit în cale. Înălțimea sa, 1,80 metri, mai exact, nu prea îi este aliat de nădejde, dar reușește într-o oarecare măsură să compenseze acest deficit cu poziționarea exemplară în defensivă. 

Pe lângă această calitate indispensabilă oricărui fundaș central care se respectă cu adevărat, Umtiti găsește soluții viabile de pasare într-o zonă benefică desfășurării unei acțiuni de periclitare al buturilor adverse. Când vine vorba de aplicarea contraatacului, nu ezită să contribuie cu pase utile, fiind din acest punct de vedere, un tupeist. Ba mai mult, când are oportunitatea de-a șuta decisiv, rareori ratează spațiul porții. Dispunând de-un asemenea talent, Samuel Umtiti a fost încercat în dese rânduri în banda stângă de către Rémi Garde, care-l cunoaște pe puști din perioada junioratului, unde l-a testat în zona respectivă pentru o perioadă extrem de îndelungată. Într-o partidă cu ESTAC Troyes, Samuel a reușit să înscrie primul gol al carierei sale. A știut cum să se demarce în zona ''punctului cu var'' , învingându-l pe Yohann Thuram, portarul uneia dintre cele 3 nou-promovate în Ligue 1. Încrederea în forţele proprii îl va ambiţiona teribil să ''escaladeze munţii'' cât de curând, mai ales că profită momentan de accidentarea croatului Dejan Lovren, respectiv participarea lui Bakary Kone, fundaş central de origine burkinaveză, la Cupa Africii pe Naţiuni. În această seară aveţi ocazia să îl urmăriţi îndeaproape prin intermediul postului de televiziune DigiSport 1, valabil în reţeaua RCS-RDS, în confruntarea cu CF Valenciennes, programată la 21:30, ora României.



Álvaro Vadillo

18:57

2013 mă obligă pur și simplu să reiau activitatea de odinioară. Anul trecut, m-am ocupat mai degrabă să îl ajut pe un ieșean cu dezvoltarea unui proiect sportiv, astfel că începând cu această zi, una tradițională, revin cu forțe proaspete. Privilegiatul serii se numește Álvaro Vadillo și aparține de Real Betis. În rândurile următoare îi puteți cunoaște calitățile ce m-au determinat să îl consider o promisiune.

Álvaro se remarcă în duelurile ce îi solicită condiția fizică, fiind din acest punct de vedere o extremă viabilă pentru contraatac. Pentru a face față acestei provocări ai nevoie de calități indispensabile unei asemenea poziții pe gazon: sprintul, conclucrarea din priviri cu colegul de pe bandă și nu în cele din urmă, clarviziunea, aspect necesar pentru a ajuta ofensiva. Vadillo nu este genul de fotbalist care să bage capul în pământ în situații favorabile, fapt ce favorizează iminent dezvoltarea fotbalistică. Cea mai importantă etapă în privința perfecționării depline este responsabilitatea, cauză nobilă pentru colectiv, preocupat în mod deosebit să îți rezolve conștiincios eforturile considerabile.

Nu-i tocmai facil să reziști tentației de dribling în condiții prielnice, dar mai presus de acest lucru te ajută să găsești soluții viabile în caz că devii pradă defensivei adverse. Dezvoltându-și o astfel de personalitate în cadrul grupului, jucătorul propune anumite idei considerate de către acesta, foarte importante. La cei 18 ani ai săi, Álvaro Vadillo stăpânește excepțional aceste atribuții cuvenite unui fotbalist dornic de afirmare. Se ajută reciproc cu coechipierii de la mijlocul terenului și în cele mai multe cazuri nu ezită să valorifice avantajul tinereții. Ba mai mult, gândește lucid în momente dificile. Am observat cum îi îndeamnă să rămână concentrați. Atitudinea respectivă o pot avea în proporție covârșitoare doar campionii.

În viitorul apropiat, diverși tehnicieni îl vor considera o opțiune viabilă în angrenaj, strict din cauza mentalității ''sănătoase'', întrucât îndeplinește criteriile de performanță. Dacă în momentul de actual rămâne fidel personalității căpătate în cadrul grupării andaluze, conducerea administrativă a cluburilor puternice din sportul rege va ține cont de progresul puștiului. Nu-i de mirare că A.C. Fiorentina, Arsenal Londra sau Manchester United se interesează de serviciile sale. El și-a construit această imagine. Sunt sigur că nu-și schimbă logica dacă ar afla că asemenea echipe îl urmăresc îndeaproape.
Un produs Blogger.