Urmașul lui Diego Godin

15:26

Uruguay este o națiune recunoscută pentru productivitatea în sectorul juvenil. Microbiștii de pretutindeni au avut ocazia să admire îndeaproape o mulțime de fotbaliști ce s-au dedicat sufletește situației în care exista șansa idolatrizării și cum majoritatea puștilor au înțeles că este necesară o îmbunătățire vizibilă în privința defectelor avute, au ales fără să ezite un transfer într-o zonă arhicunoscută metodelor de perfecționare deplină în sportul rege. Știm cu toții că de îndată ce te hotărăști irevocabil asupra acceptării unei propuneri venite din partea unei grupări profesioniste de pe continentul european ești în permanență cu un pas în fața îndeplinirii obiectivelor personale, astfel că realizezi cât de important este o consiliere impecabilă.

Să te știi sfătuit și totodată încurajat de indivizi capabili în a-și demonstra calitățile psihologice, reprezintă de departe o motivație suplimentară pentru îndeplinirea progresului absolut. În cazul protagonistului nostru de astăzi, să-l simți aproape de tine pe Diego Pablo Simeone este un privilegiu și trebuie tratat ca atare, întrucât tehnicianul argentinian se face extrem de plăcut cu metodele sale de antrenament, cât mai ales cu stabilirea unor priorități esențiale într-un grup colectiv cu un spirit aparte. Datorită povețelor primite din partea charismaticului Cholo și puse în practică în dauna unor adversari extrem de arțăgoși, urmașul lui Diego Godin nu este adeptul conlucrării permisive, ci al spontaneității.

Cine-i totuși, că tot am adus aminte de el, urmașul lui Diego Godin?! Numele său este José Giménez. Cum a ajuns să fie într-o astfel de postură? În primul rând, asemănările între cei doi fundași centrali sunt izbitoare și nu în ultimul rând din cauza așteptărilor pe care compatrioții ambilor îl au în acest talentat fundaș de numai 19 ani, considerat a fi un copil îndreptățit să spere la factorul idolatrizării. Ca orice fotbalist provenit din zona defensivei, are sarcina ingrată de-a menține compactă linia de patru, însă cel venit pe Vicente Calderon de la modesta Danubio nu se lasă descurajat de-o eventuală presiune venită dinspre adversarii ce adoptă un pressing agasant și extrem de benefic în acest sens. 



                                                                    ****

Există din acest punct de vedere o corelație excepțională, drept pentru care Giménez a depășit faza incipientă dezvoltării fotbalistice. A reușit acest lucru printr-o determinare tipic sud-americană. Dacă în privința oricăror jucători din altă zonă a terenului este nevoie de fantezie pentru a grăbi procesul de creștere în angrenaj, José este obligat de poziția ce-o stăpânește de minune, să fie agresiv. Asta-i calitatea esențială pentru ca un fundaș să devină un preferat al tribunelor, ori excentricii suporteri ”colchonerros” apreaciază instantaneu acest lucru, deoarece se identifică cu prezența de spirit a lui Simeone – un exemplu de fidelitate și intransigență.


O mostră din impetuozitatea puștiului a fost admirată de subsemnatul în cadrul Campionatului Mondial din Brazilia, unde a lăsat o impresie bună, reușind să-l înlocuiască cu brio pe mult mai experimentatul Diego Lugano, nereținut în lotul uruguayenilor după terminarea partidelor din grupe, ca urmare a unei accidentări. Deși n-a ajuns încă la maturitatea sportivă, José Giménez prezintă garanții în ceea ce privește o eventuală menținere în structura reprezentativei de seniori a Uruguayului, unde este destinat să facă cuplu în axul central cu Diego Godin, cât și în cea a lui Atletico Madrid, cu precizarea că Miranda, celălalt fundaș central și totodată titularul de drept al defensivei madrilene, se va hotărî să plece la o altă grupare profesionistă.

Un lucru este cert: Giménez pare un elev silitor. Reușește într-o proporție covârșitoare să nu-și dezamăgească fanii/staff-ul tehnic. Dispune de-un bagaj tehnic ce îi permite să conștientizeze situațiile dificile în care se află, fapt ce asigură oarecum continuitate în evoluții ori de câte ori Simeone dorește să-l folosească împotriva oricărui adversar. Ce m-a atras la acest José Giménez sunt duelurile 1 contra 1, unde își valorifică sublim viteza debordantă, respectiv deposedările, dar mai presus de acest lucru am constatat că uruguayanul se ajută indubitabil de statura impozantă (1,86m) ca să rezolve în prealabil orice moment de panică în defensivă, când coechipierii săi sunt oarecum depășiți de situație. Nu doar acest fapt m-a determinat să-l promovez nesilit, ci și modul în care se prezintă în meci ; este alert în permanență și trage eventualele ponoase doar asupra sa, dând dovadă de maturitate sportivă când alții de vârsta lui doar aspiră la glorie dar nu fac nimic altceva decât să se mulțumească cu puțin.   

  

Harry Kane - urmașul natural al lui Teddy Sheringham

23:29

De aproximativ 4 ani studiez tineri talentați. Indiferent de unde provin aceștia, sunt obligat de seriozitatea proiectului în sine, care se apropie oarecum de standardul impus, să nu clachez în tentativa publicării oricăror fotbaliști capabili să devină aclamați la scenă deschisă. Îmi acord suficient timp de gândire în acest sens și într-o proporție covârșitoare sunt mulțumit de relatări – ce au scopul arhicunoscut de-a determina publicul larg să cunoască într-totul ideea promovării nesilite. În privința protagonistului de astăzi, a fost nevoie de două sezoane competiționale să îmi dau seama că merită cu vârf și îndesat să fie adus la cunoștință microbiștilor de pretutindeni. A fost precum un automobil dotat cu motor diesel ce-a avut o perioadă dificilă la început, dar după un anumit timp,  și-a revenit la capacitate optimă, oferindu-mi astfel oportunitatea de a-i acorda spații largi pe acest blog personal.

Reușește să irite adversarii cu stăpânirea de sine ireproșabilă. Din acest punct de vedere, îmi amintește de idolul său, nimeni altul decât fostul câștigător al celei mai titrate competiții intercluburi de pe mapamond, Teddy Sheringham. Știți cu toții că având un model în viață este un avantaj esențial, întrucât conștientizezi că la un moment dat ai prilejul de a-i determina pe diverși simpatizanți al unor legende ale sportului rege, să te compare cu el însuși. Ei bine, o astfel de situație îl ajută irefutabil pe unul dintre cei mai productivi atacanți englezi ai momentului. Numele său este Harry Kane și aparține de Tottenham Hotspur – un club al cărui suporter înfocat este. Există similitudini între cei doi. Harry nu se dezminte și încearcă din răsputeri să rămână fidel modului în care idolul său a înțeles să prezinte asistenței o mostră din încăpățânarea sa.


Kane, la cei 21 de ani ai săi, se află la stadiul maturității sportive. Deși se confruntă cu probleme de ordin preferențial al tehnicianului celor de la Spurs, care nu-l consideră pe Harry ca fiind soluția perfectă de garanție al rezultatelor pozitive, acesta îi oferă senzația regretului numărului 1 din staff-ul tehnic de fiecare dată când Mauricio Pochettino se hotărăște să îl titularizeze. În ciuda unei bătălii crâncene cu Emanuel Adebayor, respectiv Roberto Soldado, englezul surprinde plăcut prin faptul că nu cedează psihic de îndată ce fostul antrenor al ocupantei poziției secunde în Premier League, Southampton FC, preferă experiența în detrimentul tinereții și totodată nevoii de afirmare. Totuși, acest fapt nu-l descurajează câtuși de puțin pe Harry Kane.


A învățat pe durata unor împrumuturi pe la diverse grupări englezești că acordarea abuzivă de oportunități celorlalți te călește în vederea obținerii respectului cuvenit, astfel că nu are nimic să-și reproșeze dacă se gândește în mod absurd să cedeze nervos acestei provocări la care a fost supus. Trecem peste aceste observații strict personale și revenim la ceea ce contează, anume specificarea calităților de atacant veritabil. Harry este adeptul combinațiilor pe spații mici. Se înțelege de minune cu colegii în situații favorabile, demarcându-se între fundașii centrali ai adversarilor, transmițând astfel un mesaj că-i valabil întotdeauna pentru a rezolva problemele în ofensivă și fie prin procedeul jocului aerian, cât și autoritatea de care dă dovadă în fața colegilor pentru a executa loviturile libere, îl apropie de comparația binevenită cu Teddy Sheringham, care a fost și va rămâne un exemplu pentru îndeplinirea unor visuri extrem de tentante. Nu doar acest lucru îl aduce într-o stare adecvată obținerii idolatrizării generațiilor viitoare, ci maniera neprevăzută de a-și face loc printre figurile proeminente ale grupării din nordul Londrei. Ca și idolul său, de altfel...


Abdul Rahman Baba, o soluție viabilă pentru cluburile pretențioase ale Europei

23:59

Cluburile nemțești, indiferent de tradiția promovării nesilite a materialului juvenil, reprezintă o sursă de inspirație pentru orice individ preocupat în mod deosebit să urmărească prestațiile diverșilor puști. Cred cu tărie că ceea ce este de admirat în această situație este de departe curajul cu care anumite grupări ce își propun anual să obțină profit de pe urma oricăror jucători, îi conving fără probleme să li se alăture în tentativa căpătării unei idolatrizări complet neașteptată. Fie că vorbim aici despre implicările în cadrul unor formații de calibru european și mondial, respectiv mici și mijlocii, rigurozitatea nemțească îi ajută pe diverși copii să fie admirați îndeaproape. Este și cazul unui fundaș stânga ce aparține în momentul de față de FC Augsburg, echipă pentru care se dedică trup și suflet, întrucât conștientizează că este destul de important să mulțumești conducerea administrativă, altfel ar observa cum eforturile de a-ți acorda șansa ascensiunii este sortită eșecului.

Abdul Rahman Baba este unul dintre cei mai apreciați tineri de pe continentul african. Mâna de ajutor dată de o altă grupare nemțească, în acest caz Greuther Furth, l-a propulsat în atenția bavarezilor și în momentul de față aceștia se felicită pentru alegerea făcută, deoarece fundașul stânga de origine ghaneză demonstrează că de îndată ce ești convins de faptul că nimeni nu-ți poate împiedica progresul, reprezinți o soluție viabilă pentru cluburile pretențioase ale Europei. Știindu-se un fotbalist crescut pe continentul african, unde într-o proporție covârșitoare îți formezi caracterul în condiții inimaginabile, Abdul profită îndelung de modul cum îl percep adversarii. Asta-i o greșeală, având în vedere că protagonistul nostru de astăzi debordează de optimism în fiecare partidă susținută. Jucătorul nu ezită să își arate calitățile preponderent ofensive.

Ghanezul aleargă senzațional cu mingea la picior, combină letal cu colegii și ceea ce contează cu adevărat este că fostul medaliat cu bronz la Campionatul Mondial de tineret găsește spații de pasare/pătrundere ca nimeni altul. Desigur, considerând gradul scăzut de productivitate al Africii în sectorul juvenil, Rahman este considerat o comoară printre indivizii neinstruiți ai continentului.  Apreciez enorm că nu cedează tentației de-a lupta în permanență cu el însuși, ori acest lucru îl determină să scoată în evidență anumite aspecte ale jocului pe care nici măcar Abdul Rahman Baba nu le stăpânește ca atare. Este vorba despre poziționarea pe gazon în jumătatea adversă, unde în cele mai multe cazuri ispita pătrunderii vertiginoase în careul celălalt este arhicunoscută în acest sens și totodată este privită ca o capcană pentru interesele jucătorului.

Ei bine, a învățat să fie alert în condiții potrivnice, susținând astfel o cauză aparte în dezvoltarea fotbalistică, nicidecum defavorabilă stilului impetuos de parcurgere al perfecționării.  Conjunctura actuală face ca Abdul Rahman să devină încet, dar sigur, un exemplu rarisim de fermitate în luarea deciziilor conform cărora realizezi că ești responsabil într-totul de acțiunile tale. Acest detaliu oarecum semnificant în ceea ce privește dobândirea respectului de sine nu îl împiedică să fie în postura celui care-și irită oponentul cu insistența acelui jucător capabil să ”cucerească Everestul” .  Impresia care mi-o lasă acest jucător este că în cazul în care ar fi lucrat cu un tehnician ce îi cunoaște potențialul, am fi asistat cu toții la formarea unui individ ce sprijină irefutabil ideea conlucrării fără menajamente. Acestea fiind spuse, vă ofer prilejul să vă convingeți de argumentele mele.


Timo Werner - imaginea unui oraș cu un grad ridicat de productivitate

00:10

Nemții reușesc în proporție covârșitoare să devină un reper în ceea ce privește valorificarea sistemului juvenil. Știm cu toții că eventualele insuccese te motivează să depășești momentele nefavorabile trăite anterior apariției dârzeniei. Au fost de-a lungul timpului ”episoade” de genul înfrângerii rușinoase în dauna compatrioților noștri, 5-1, în care impulsivitatea a făcut loc strategiei obișnuite până în momentul respectiv și de îndată ce s-a pornit pe drumul îmbunătățirii anumitor aspecte generale de recăpătare a gloriei de altădată, copiii au avut de câștigat de pe urma acestei decizii irevocabile.

S-a recurs la metode benefice intereselor personale ale fiecărui individ angajat în această misiune extrem de dificilă, astfel că la aproximativ zece ani distanță de ‘’dubla’’ lui Ionel Dănciulescu, situația a devenit extrem de încurajatoare. O pleiadă de tineri talentați s-au remarcat în fotbalul nemțesc. Pe unii dintre ei i-am promovat nesilit. Ei bine, același lucru îl voi face acum, când vă voi aduce la cunoștință un puști de numai 18 ani care posedă calități indiscutabile căpătării unui fenomen aparte în viața privată a oricărui fotbalist profesionist: idolatrizarea.

Timo Werner este un caz aparte de susținere al unui raționament logic ce constă în promovabilitatea meritorie. Conceptul nemțesc este arhicunoscut în rândul microbiștilor de pretutindeni și ajută irefutabil interesele personale ale oricărui fotbalist, care la rândul său este obligat să mențină intacte șansele regăsirii în planurile tactice ale diverșilor tehnicieni în carieră. Actualul component al celor de la VFB Stuttgart reprezintă o garanție în acest sens, întrucât îndeplinește sublim condițiile unei conlucrări profesioniste, fără a avea vreo pretenție exagerată. Tipic nemțește, aș îndrăzni să afirm.


Conștientizarea oricăror situații, fie ele nefavorabile jucătorului, ajută într-totul la dezvoltarea fotbalistică, ori protagonistul nostru de astăzi a profitat îndelung de acest fapt, devenind în prezent un remarcat al tribunelor. L-a avantajat enorm că s-a comportat precum un german ‘’cu acte-n regulă”. Și-a dezvoltat personalitatea, ceea ce este cel mai important, din punctul meu de vedere. Datorită acestei circumstanțe, Timo se află pe lista de achiziții a unor grupări ca Bayern München, Manchester United, Borussia Dortmund, Arsenal Londra sau FC Liverpool.

Să te știi într-o astfel de postură este cât se poate de remarcabil. Cum a ajuns să fie subiectul de discuții între membrii conducerii cluburilor respective?! Nimic mai simplu. Datorită unui joc preponderent ofensiv. Driblingul în regim de viteză îl ajută enorm. Este printre puținii germani de vârsta sa ce posedă un astfel de tupeu, ca să zic așa. Nu este la îndemâna oricui să îl determini pe adversar să fie deranjat de atitudinea ta. Timo dispune de calități indispensabile unei ”aripi moderne”. Combinațiile cu colegii pe m² sunt încântătoare, dar mai presus de acest lucru contează cu adevărat să-ți rezervi neîncetat timp în privința perfecționării depline.


Timo Werner s-a maturizat prea devreme, ca să zic așa. Ceea ce-mi place la acest puști este că nu cedează absolut deloc eventualelor atacuri asupra sa. Nu ezită să etaleze driblinguri în situații delicate și ceea ce atrage la Timo este rezolvarea ulterioară a fazei. Reușește fie să șuteze decisiv, fie să paseze în profunzime pentru colegul aflat într-o poziție certă de finalizare. Cert este că prin această atitudine tipic nemțească, Werner răspunde pozitiv provocărilor și datorită acestei conjuncturi reprezintă imaginea unui oraș cu un grad ridicat de productivitate.

Will Hughes - o ‘mană cerească’ pentru interesele clubului Derby County

23:22
Astăzi se împlinesc 151 de ani de la înființarea primei federații profesioniste de fotbal. Din momentul respectiv, microbiștii de pretutindeni au putut admira cum englezii își propun anual să descopere esența sportului rege. Prin regulile implementate jocului, cât și întemeierea diverselor cluburi, aceștia doreau cu insistență să fie admirați de publicul larg. Este adevărat că prin expunerea soluțiilor prompte de stabilire a unor priorități generale au întâmpinat anumite adversități în atingerea scopului personal, însă s-au lăsat purtați de val în majoritatea cazurilor și de îndată ce planul a funcționat corespunzător, copiii, cei care au dorit cu insistență să se alăture unei cauze aparte, în care mândria predomină, au avut de profitat de pe urma inițierii proiectelor locale.

Un fotbalist de numai 19 ani, ce aparține de-o grupare preocupată în mod deosebit de factorul revirimentului colectiv, este protagonistul unei ascensiuni fulminante, cauzată în prealabil de ambiția și determinarea puștiului, extrem de binevenită în acest sens, întrucît pentru un club precum Derby County, neobișnuit cu depistarea materialului juvenil de calitate superioară, pare o mană cerească’ . Will Hughes reprezintă într-o proporție covârșitoare o sursă de profit, pentru că dispune de anumite calități fundamentale în acest sens, atractive pentru conducerea administrativă a berbecilor” ca să obțină profit de pe urma celui născut în Weybridge.


Will este un băiat ce cunoaște foarte bine secretele formării profesionale. Încă din momentul implicării sufletești în structura clubului antrenat în prezent de către Steve McLaren, a fost atent la detalii, indiferent de modul în care diverși tehnicieni l-au sfătuit în interes de serviciu. Predispus să etaleze un joc conform inovației tactice, Will Hughes, în ciuda vârstei sale, este fidel conlucrării cu principiile sale de bază, întrucât datorită calităților dobândite (viziune asupra jocului, combinații letale pe spațiu mic în așa fel încât să destabilizeze apărarea adversă, cât și  să ofere oportunități pentru colegii aflați într-o postură excelentă de-a șuta decisiv spre buturile adverse) prestează impecabil pe gazon, mulțumind astfel conducerii celor de la Derby County că au avut încredere în el.


Îl urmăresc de aproximativ două sezoane competiționale și pot afirma răspicat că îndeplinește condițiile unui atlet desăvârșit ce își cunoaște în mod exemplar atât slăbiciunile, unde încearcă din răsputeri să își îmbunătățească anumite aspecte în joc, cât mai ales avantajele poziționării pe gazon, unde nu îi rămâne decât opțiunea finalizării/pasării într-o zonă ce nu permite oponentului să spere în vreo intervenție decisivă asupra sa, respectiv coechipierilor. M-a atras ca un magnet felul său de-a conștientiza importanța momentului, ori acest fapt îl încurajează. Îmi reamintește cu fiecare ocazie posibilă că este destinat idolatrizării, lucru care mă determină să cred că are nevoie urgentă de-o schimbare în carieră, dar până atunci este nevoit să păstreze intensitatea intactă, astfel va rămâne o promisiune a sportului rege, nicidecum o legendă a celui mai iubit sport de pe mapamond.


Succesorul legendarului Paulo Sousa

23:31

Fotbalul formează caractere puternice. Este un sport adulat de majoritatea puștilor de pe mapamond și de îndată ce se hotărăsc irevocabil să urmeze căile sportului rege, întâmpină anumite dificultăți, relativ ireversibile. Știm cu toții că ești obligat să rămâi fidel pasiunii tale, astfel te vei confrunta cu probleme de natură psihică, cedând instantaneu criticilor primite. Nu există individ al cărui potențial fotbalistic să fie pus la îndoială. Cel care într-adevăr conștientizează acest lucru, înțelege perfect situația conform căreia devii privilegiatul sorții în condiții relevante poziției căpătate de-a lungul experienței trăite alături de diverși antrenori preocupați în mod deosebit de binele tău.

Un astfel de jucător se găsește în curtea uneia dintre cele mai apreciate grupări lusitane din istorie. Acest club, prin membrii săi, se felicită reciproc că au avut încredere într-un copil lipsit de inhibiții, ce oferă garanții în privința integrării într-un sistem benefic dezvoltării fotbalistice, fără de care ''produsul finit'' n-ar mai constitui un prilej de-a întări ideea bussines-ului zilelor noastre ce urmărește indubitabil creșterea veniturilor pe-o perioadă nedeterminată. Vorba aceea, ''nu iese fum fără foc'' ... În cazul de față, protagonistul nostru de astăzi dispune de calități indiscutabile, benefice eventualului profit ce l-ar aduce. Veți afla în rândurile următoare de ce un jucător de numai 17 ani este considerat succesorul legendarului Paulo Sousa, câștigător al Ligii Campionilor cu două cluburi diferite.


Rúben Neves surprinde prin faptul că nu clachează tentațiilor juvenile ce constă în stabilirea priorităților. Să fie în postura individului ce își cunoaște intențiile profesionale este mai mult decât încurajator pentru cariera ce-l așteaptă. Deține un 'bagaj tehnic' de invidiat. Printre alte însușiri tipice unui mijlocaș defensiv, purtătorul tricoului cu numărul 36 de la F.C. Porto se remarcă printr-o clarviziune impecabilă asupra jocului, menită să destabilizeze conceptul tactic al adversarilor. Deși se află la primul său sezon ca jucător profesionist, Rúben mi-a amintit de începuturile glorioase ale tehnicianului de la FC Basel, care a avut deosebita plăcere să fie pe lista de achiziții a unor cluburi obișnuite cu performanța. Ce m-a determinat să cred cu tărie acest fapt?! Nimic mai simplu. Similitudinea debordantă cu obiectul muncii în jurul său. Pentru mulți dintre voi ar părea o închipuire, însă veți constata că nu-i deloc așa.  


Ca și în cazul fostului jucător de la Benfica Lisabona, Juventus Torino, Internazionale Milano sau Borussia Dortmund, Rúben Neves obișnuiește să ‘’care pianul’’ , fiind din acest punct de vedere un fotbalist pe care te poți baza fără a avea remușcări în acest sens. Ba mai mult, transmite prin simpla sa prezență pe gazon o energie cu care publicul lusitan se identifică, ori acest lucru îl determină pe Rúben să rămână calm în majoritatea timpului, întrucît îl ajută enorm în tentativa găsirii soluției optime de pasare/finalizare. Demonstrează în fiecare partidă, indiferent de câte minute evoluează că își poate ajuta colegii. O mostră din maturitatea puștiului a fost admirată de subsemnatul în aproximativ treisprezece meciuri susținute în compania adversarilor. A reușit să paseze corespunzător, fără a arăta slăbiciuni, s-a demarcat între linii, a șutat extrem de puternic și plasat în același timp și ceea ce este cel mai important, a devenit un mijlocaș defensiv pentru care intensitatea îi este cel mai bun aliat în condiții dificile.

P.S. Cine a urmărit îndeajuns fenomenul fotbalistic știe că același lucru îl reușea Paulo Sousa.


Saido Berahino - susținătorul de drept al devizei ''munca învinge totul'' în sportul rege

02:08

Suntem obișnuiți să oferim elogii celor ce supraviețuiesc tentațiilor, indiferent de motivele respectivului. Fotbaliștii reprezintă ''o specie rară'' în acest sens și fascinantă în același timp, mai ales că știu în subconștientul lor că de îndată ce progresezi, devii un produs de marketing global și totodată ai pretenții, uneori exagerate, de a-ți forma o imagine ce lasă uneori loc de interpretări. În majoritatea cazurilor, conjunctura favorabilă nu îi priește, întrucât își dezvoltă un caracter total diferit față de cel predominant. Nu-i ușor pentru nimeni să se știe extrem de dotat în domeniul său, unde prestează impecabil cu fiecare ocazie avută, care să rămână fidel educației primite, însă existe excepții de fiecare dată. 

Unul dintre acești supraviețuitori ai conduitei morale este un băiat născut într-un stat de pe continentul african, mai precis în Burundi, dar care a preferat să emigreze împreună cu familia sa de la o vârstă foarte fragedă, alegând ca destinație o națiune arhicunoscută pentru implicarea masivă în departamentul juvenil. Anglia s-a dovedit a fi unica oportunitate de a-și rezolva problemele personale ce constau în realizarea visului din copilărie, determinant pentru protagonistul nostru de astăzi. Pentru un copil ca Saido Berahino, cu o poveste demnă de invidiat, sportul rege constituie de departe o provocare. A conștientizat acest moment încă din momentul împlinirii unui deceniu în viață, când a ales să semneze cu Centrul de Excelență al actualului club ce îi deține drepturile federative.

A profitat îndelung de această decizie irevocabilă, triumfând la absolut orice categorie de vârstă. Până-n urmă cu trei ani, când de altfel a devenit profesionist cu acte-n regulă, Saido a beneficiat de condiții excepționale de pregătire. Fiind atras de posibilitatea regăsirii în structura echipei de seniori a celor de la West Bromwich Albion, a considerat că-i pentru binele său și al intereselor clubului să evolueze sub forma de împrumut în cadrul unor grupări ce i-ar garanta titularizarea. Mai întâi, Northampton Town i-a oferit acest privilegiu. Acolo, timp de aproximativ o lună și jumătate, cu opțiune de prelungire al angajamentului, a reușit să întărească ideea conform căreia este folositor pentru orice fotbalist să fie receptiv la eventualele sfaturi primite, evoluând magistral.




Timpul trecea, iar Berahino aștepta cuviincios șansa vieții sale, pentru care s-a hotărât să devină bărbat mai devreme, ca să zic așa. Știind în adâncul sufletului său că nu se poate păcăli pe el însuși, a continuat să progreseze, cu scopul de a-i determina pe oficialii grupării din West Midlands să îi rezerve ''un loc călduț'' . Brentford F.C. a fost calmantul de care avea nevoie, pentru că dorea sub orice formă posibilă să înceapă aventura vieții sale mult mai devreme decât se așteptau inițial conducătorii formației din West Bromwich. Până în 28 august 2012 a evoluat în tricoul grupării de League Two, când o dispută neobișnuită cu tehnicianul Uwe Rösler, culminată cu remarci neortodoxe făcute pe seama sa, l-a obligat să revină 'acasă' , unde i-a fost acordat debutul într-o partidă cu Yeovil Town în Cupa Ligii.

Din momentul respectiv, cariera sa a luat o turnură neașteptată, dar benefică. Simțindu-se flatat de această situație, a recurs la conlucrarea cu fiul legendarului Sir Alex Ferguson, Darren, antrenor al celor de la Peterborough United, deoarece i-a fost solicitat în mod expres de către individul ce i-a îndeplinit visul, Steve Clarke. Darren a știut să scoată părțile pozitive din Saido. Lucrând intens în dezvoltarea principalelor calități dobândite de către un atacant, Berahino a înțeles instantaneu că nu-i loc de compromisuri și a oferit asistenței de pe London Road Stadium, o mostră din viclenia sa, tipică atacantului pur-sânge, astfel că în decursul sezonului 2013-2014 a fost păstrat definitiv în lotul lărgit al cvintuplei câștigătoare de Cupă a Angliei. 

Intransigent și întotdeauna pregătit să dea totul pentru gruparea ce l-a ajutat enorm, Saido Berahino a pornit vijelios către culmile gloriei. A reușit din postura de titular să înscrie un hat-trick senzațional cu Newport County, motiv pentru care a fost încercat în diverse ipostaze, până când ''a erupt'' sufletește. Prestațiile puștiului au crescut în intensitate și-n prezent este încântat de prodigiozitatea căpătată. De la autorul golului victoriei contra unui colos ca Manchester United în Premier League, Saido a devenit sufletul unui oraș cu o semnificație aparte în istorie, al cărei devize ''Work Conquers All'' , i se potrivește de minune. Da, dragii mei, munca învinge totul. Dovada constă în cele zece reușite ale lui Saido Berahino în cei 2 ani petrecuți în cel mai intens campionat al mapamondului, cât și alte zece în actuala campanie de calificare la Campionatul European rezervat tineretului. 


Terence Kongolo - produsul de excelență al celebrei Varkenoord

11:36

Feyenoord Rotterdam excelează în privința promovării tinerilor talentați. Este arhicunoscut pentru microbiștii de pretutindeni că acest club reprezintă de departe o sursă infailibilă de succes. Profesionalismul predomină atenția în cadrul instituției ce i-a lansat în sportul rege pe unii ca Robin van Persie, Jonathan de Guzman, Georginio Wijnaldum, Bruno Martins Indi sau Stefan de Vrij. Suntem martorii unor decizii irevocabile susținute fără vreo preocupare anume și acest fapt îi ajută enorm pe copiii ce își propun să devină respectați pe plan intern, cât mai ales extern. 

Se spune că există în permanență soluții de îmbunătățire a unei cauze pierdute, indiferent de importanța gestionării ireproșabile al unui factor ce ține 100% de promovabilitate. Varkenoord, academia orașului olandez, pentru cine n-are habar de existența ei, dispune de anumiți tehnicieni responsabili cu pregătirea asiduă a tinerilor preocupați în mod deosebit de celebritate, însă mai presus de acest lucru contează cu adevărat să observi potențialul fiecăruia, altfel misiunea conform căreia devii furnizorul de încredere al intereselor societății unde prestezi impecabil, este sortită eșecului.

Datorită acestei seriozități colective, îl admirăm îndeaproape pe Terence Kongolo - un produs de excelență al rigurozității cu care tehnicienii din Varkenoord l-au ales ca fiind următorul 'diamant' pe lista inclasificabilă de juniori ce oferă motive de satisfacție deplină întregii comunități. Cel care cochetează recent cu selecționata de seniori a Olandei a reușit în perioada celor aproximativ zece ani petrecuți în fieful academiei să impresioneze prin stăpânirea de sine tipică fundașilor centrali, motiv pentru care în decursul sezonului 2011-2012 al Eredivisie a fost cooptat definitiv în cadrul echipei antrenate în momentul respectiv de Ronald Koeman.

Terence a știut să-și aștepte rândul cumsecuvine și în momentul de față este liderul compartimentului defensiv, după plecările perechii de fundași centrali ai portocalei mecanice de la Campionatul Mondial din Brazilia, Bruno Martins Indi-Stefan de Vrij. Purtătorul tricoului cu numărul 5 din tabăra mândriei sudului nu ezită să arate o mostră din calitățile indiscutabile oponenților întâlniți în cale. Știe să deposedeze sublim în condiții dificile, când adversarul manevrează impecabil obiectul muncii, ceea ce îi conferă o stare de liniște ce îi permite ulterior să furnizeze pase utile înspre celelalte zone ale gazonului, extrem de solicitante pentru colegii săi. 

În ceea ce privește apariția în careul advers, fie prin procedeul driblingului, respectiv demarcarea într-o zonă liberă, Terence Kongolo este un ''monstru'' . M-a atras agilitatea sa, cât și modul cum protejează balonul cu statura impozantă. Întotdeauna cu privirea sus, Terence obișnuiește să reziste tentațiilor juvenile, arătând prin prestațiile sale de până acum, o maturitate ieșită din comun. Pentru un fundaș de numai 20 de ani, este o realizare extrem de importantă și totodată esențială progresului absolut. Asemenea unui perfecționist în devenire, protagonistul nostru de astăzi va îndura critici cu speranța că factorul conștientizării îl va ajuta să fie aclamat la scenă deschisă de diverși fani/susținători ai sportului rege. 


John Stones, următorul ''fundaș de fier'' al Albionului

20:25

Inventatorii fotbalului sunt recunoscuți ca fiind ingenioși în anumite aspecte. Strict fotbalistic vorbind, suntem martorii unei dezvoltări ample al departamentului juvenil. Chiar dacă majoritatea cluburilor profesioniste din ''patria-mamă'' aleg să obțină diverse beneficii de pe urma anumitor tranzacții ce depășesc limitele normalității, există într-adevăr formații ce propun compatrioți, totul pentru a avea un rang superior celorlalți membri angrenați în competiții, întrucât onorează irefutabil interesele federației engleze de fotbal, care își propune anual să recapete gloria de altădată. 

Știm cu toții că vremurile în care Gordon Banks, Bobby Moore, Nobby Stiles, Geoff Hurst, Bobby Charlton sau Martin Peters evoluau magistral în tricoul Albionului, au apus. Englezii s-au confruntat cu arhicunoscuta moștenire lăsată de cei menționați și n-au putut menține standardul impus de acei ''bravi soldați'' , clacând inexplicabil într-o misiune ce îi viza iminent pe membrii generației viitoare și pentru care scopul principal era de departe câștigarea cu orice preț a competițiilor europene, respectiv mondiale.

În curând, mai precis în doi ani de acum încolo, se împlinesc 50 de ani de la singurul trofeu major adjudecat de către reprezentativa de seniori. Timpul trece, iar apariția unei generații asemănătoare întârzie să apară. Totuși, din acest punct de vedere, prezentul este destul de atractiv. Englezii dispun de anumiți tineri talentați ce servesc ca atare interesele patriei și s-ar putea să revedem în curând bucuria din 1966, când cei 11 fantastici ai Albionului au fost pentru o zi deasupra tuturor. 

                   


John Stones, actualmente component al grupării FC Everton, este unul dintre numeroșii jucători profesioniști ce n-au cunoscut încă afirmarea pe continentul european, dar care-s în mare măsură să redreseze sufletește un popor aflat în depresie generală de ani la rându' . Protagonistul meu de astăzi se remarcă printr-un stil agresiv de fotbal; explicabil dacă ținem cont de faptul că poziția sa pe gazon este în compartimentul defensiv. Ca fundaș central, nu-i tocmai facil să asiguri ''doza'' de liniște necesară apariției rezultatelor convingătoare, însă de îndată ce reușești să-ți impui personalitatea în joc, închizi gura tuturor.

Încă din momentul debutului său în tricoul ''caramelelor'' , survenit într-o partidă cu Chelsea Londra, Stones a demonstrat tuturor că-i responsabil pentru acțiunile sale, ceea ce denotă o stare indubitabilă de conștientizare a posturii în care te afli, indiferent de situație. De atunci, și-a îmbunătățit vizibil detenta aeriană, anticipația, clarviziunea asupra jocului, cât și spiritul de lider, esențial regăsirii în lotul lărgit al ''leilor englezi'' . 

De curând, a debutat contra Elveției în echipa de seniori, fiind de departe unul dintre cei mai concentrați fotbaliști din tabăra lui Roy Hodgson, într-o victorie scontată, 0-2, cu două goluri reușite de Danny Wellbeck. Pentru un puști care a semnat cu o echipă recunoscută pentru promovarea nesilită a puștilor într-un moment în care gruparea din orașul său natal, FC Barnsley, îl considera ''comoara orașului'' , este realmente fabulos, căci a făcut cunoștință cu presiunea imensă de-a fi 100% alert în condiții potrivnice. Acest lucru n-a fost o problemă pentru următorul ''fundaș de fier'' al Albionului. 

Derlis González - prezentul și viitorul selecționatei paraguayene

00:12



Continentul sud-american este recunoscut ca fiind un izvor al productivității juvenile. În prezent, țări precum Argentina, Brazilia sau Uruguay, prin responsabilii de serviciu din cadrul departamentelor juvenile, se bucură de apariția unor tineri talentați, care își ''depun candidatura'' pentru căpătarea idolatrizării. Din fericire, nu doar acest trident există în materie de promisiuni ale sportului rege. Ne-am obișnuit să fim într-o oarecare măsură, părtași la dezvoltarea altor națiuni preocupate în mod deosebit de binele tuturor copiilor ce s-au hotărât să urmeze căile fotbalului. 

Nu există o federație ce se respectă cu adevărat și își urmărește interesele, care să dea greș în privința integrării acestora ''în sânul'' echipei de seniori. Printr-o astfel de inițiativă a fost chemat protagonistul meu de astăzi, unde a fost subiectul unei convocări neașteptate, dar în același timp meritată. Cauza o reprezintă prestațiile excelente în tricoul celui mai apreciat club elvețian al momentului.

Paraguay deplânge situația îngrijorătoare în care se află selecționata ''guarani'' . Cândva un adversar extrem de arțăgos, aceștia se confruntă cu anumite probleme ce țin de schimbarea generațiilor. Sunt foarte puțini copii ce fac pasul următor, dar cei ce reușesc să învingă în această misiune, sunt de admirat. Este cazul lui Derlis González, actualmente component al elvețienilor de la FC Basel, jucător considerat de mine ca fiind prezentul și viitorul selecționatei paraguayene.
                                                                      
Derlis este un mijlocaș ofensiv ce știe să respecte ca atare sarcinile unui astfel de jucător. Știm cu toții că majoritatea celor ce ocupă o astfel de poziție pe gazon, creează oportunități pentru coechipieri, dar în același timp profită de spațiile ivite în calea sa, reușind să exercite o presiune fantastică înspre careul advers. Datorită acestor calități, campioana en-titre din ''țara cantoanelor'' , prin membrii săi, a înțeles că puștiul nu trebuie lăsat să exceleze în altă parte.

Am fost surprins de revirimentul său. Încă de la 19 ani, a fost unul dintre cei mai implicați tineri la Campionatul Mondial sub 20 de ani, câștigat de-o echipă a Franței printre care se regăseau Paul Pogba, Yaya Sanogo sau Geoffrey Kondogbia. Din momentul respectiv am ales să îi urmăresc ascensiunea, căci era limpede că într-un final va avea oportunitatea să își arate potențialul în cadrul unei formații la fel de credibilă în ceea ce privește dezvoltarea fotbalistică.

A continuat pe același trend ascendent, devenind totodată un fotbalist respectat. M-a atras în mod deosebit fuleul său. Driblează senzațional în regim de viteză, respectiv se demarcă procedând asemănător, fără să fie simțit în prealabil de adversari. Din acest punct de vedere, l-aș asemăna cu fostul idol al tribunelor de pe Mestalla, legendarul Pablito Aimar, însă ceea ce contează cu adevărat este că Derlis pare destinat să ''cucerească Everestul'' . 

Va ajunge într-o astfel de postură doar dacă își va îmbunătăți câteva aspecte în jocul său, acelea fiind de natură psihică. Totuși, se află pe mâini bune, ca să zic așa. Paulo Sousa îl ajută enorm să nu își compromită ascensiunea, fiind un mentor capabil să redreseze sufletește un copil aflat în ''convalescență'' . Dacă va reuși, rămâne de văzut. Îi urez succes pe această cale.


                                              
                                                                        

Ambasadorul mentalității sârbești în sportul rege

20:45

De aproximativ opt ani, Serbia a rămas o națiune recunoscută pentru productivitatea juvenilă. Din 2006, când Muntenegru și-a declarat oficial intențiile să obțină independența, sârbii oferă în permanență soluții viabile pentru diverse grupări profesioniste de fotbal. De-a lungul timpului, datorită regimului iugoslav, recunoscut pe mapamond ca fiind esențial în ceea ce privește echilibrarea raportului dintre moralitate și convicțiune, am fost martorii ieșirii în lumina reflectoarelor a unor fotbaliști ce îndeplineau irefutabil condițiile unui individ preocupat în mod deosebit de formarea personalității. Microbiștii de pretutindeni au putut vedea o mostră din calitățile indiscutabile ale acestora. 

Printre ei se aflau Predrag Mijatović, Siniša Mihajlović, Miroslav Đukić, Vladimir Jugović, Dragan Stojković, Dejan Savićević, Savo Milošević, Darko Kovačević sau Dejan Stanković. Cei care se hotărau irevocabil să urmeze căile sportului rege, aveau privilegiul de-a știi că la un moment dat există șansa nesperatei idolatrizări globale. Știm cu toții că avem puterea de decizie în privința alegerii idolilor și din acest punct de vedere, sârbii se află cu o treaptă mai sus decât ceilalți. Nu este doar cazul meu, ci și al altor simpatizanți ai fenomenului. Tradiția continuă și acest lucru n-are decât să ne bucure. În prezent, fotbaliști ca Branislav Ivanović, Dušan Tadić sau Nemanja Matić, se consideră răsfățați ai tribunelor. 

Să găsești un astfel de caracter, care să îndeplinească regulile conform cărora este eligibil promovării nesilite pe acest colț dedicat 100% tinerilor talentați, este întotdeauna dificil. După o perioadă extrem de îndelungată, în care am fost obligat de acest proiect personal ce vizează iminent aducerea în prim-plan al celor dornici de atingerea consacrării, am ajuns în cele din urmă în postura de a-i aduce laude necontenite unui atacant ce apără interesele celui mai galonat club din fotbalul belgian, R.S.C. Anderlecht. 
                                                                                   
                                                           *****


Aleksandar Mitrović a fost adus în capitala Belgiei de către membrii conducerii administrative al celor de la Anderlecht în 12 august 2013. Trecerea de la Partizan Belgrad în fieful campioanei en-titre a fost posibilă datorită prestațiilor convingătoare din cadrul CE rezervat juniorilor din Lituania, unde reprezentativa Serbiei a câștigat medalia de aur. Sârbul i-a convins pe oficialii ''alb-violeților'' datorită faptului că era într-totul dedicat grupului colectiv - un paradox dacă ținem cont de faptul că majoritatea jucătorilor de 18 ani, (atât avea în momentul respectiv) obișnuiesc să rezolve de unii singuri o situație de acest gen. Totuși, protagonistul nostru de astăzi a pus pe primul loc, înaintea oricăror mofturi, interesul colectiv, care primează celui personal în proporție covârșitoare. 

M-a convins prezența sa de spirit. Gesticulează în permanență, se agită precum un balcanic autentic, însă o face cu folos, căci îi ambiționează teribil pe ceilalți, ori acest fapt îți oferă posibilitatea de a fi considerat lider al generației tale de către colegi. De cele mai multe ori, nu ezită să fie impetuos în condiții dificile. Evident, n-a contat doar acest aspect în alegerea mea de a-l promova, ci faptul că își alocă neîncetat timp pentru atingerea perfecționării depline. Îl ajută enorm statura (1,90m) , potrivită pentru duelurile aeriene, procedeu unde excelează și în majoritatea cazurilor profită de încă o calitate stăpânită sublim, care-i puțin în neconcordanță cu stilul său de joc: viteza . 

Rareori există un atacant cu o înălțime apreciabilă ce poate să dribleze pe m², însă atât timp cât fenomenul fotbalistic îți oferă acest prilej, n-ai decât opțiunea de a-l aduce la cunoștință tuturor. În cazul lui Aleksandar Mitrović , tot ceea ce contează cu adevărat este tăria de caracter, un factor esențial dezvoltării fotbalistice. Este ambasadorul mentalității sârbești în sportul rege și asta spune totul despre modul în care dorește nespus să devină un preferat al tribunelor, drept pentru care vă invit pe această cale să-l urmăriți cu atenție în videoclipul de jos, cât și oportunitatea de a-i urmări cariera profesionistă fără a avea remușcări. 



Niklas Süle - o variantă de rezervă pentru interesele Mannschaft-ului

14:45

V-ați gândit vreodată că un puști de 18 ani poate să fie ''stâlpul'' unei apărări?! Fotbalul s-a schimbat dramatic în ultimul deceniu și în prezent această situație ni se pare una normală. Desigur, nu veți vedea un astfel de jucător, care să fie titular incontestabil, într-o defensivă ce îți garantează cucerirea laurilor de campioni în diverse competiții interne, respectiv externe. Tocmai de aceea, profit de ocazie și vă aduc la cunoștință un fundaș central extrem de promițător, ce îi este facil să progreseze sublim, lucru care nu s-ar fi întâmplat dacă protagonistul nostru de astăzi ar fi fost legitimat la grupări precum Real Madrid, AC Milan, Chelsea Londra, etc.

Niklas Süle reprezintă
‘’noul val’’ de nemți ce vor avea oportunitatea să reînvie spiritul juvenil, un factor esențial în dezvoltarea fotbalistică, întrucât dacă nu ții cont de avantajele de-a fi în postura unui privilegiat al sorții, care i s-a oferit o șansă de a-și arăta cu adevărat disponibilitatea la efort, propice integrării într-un grup colectiv, vei constata că n-ai suficiente resurse de progresie absolută. Nu este cazul lui Niklas – jucător ce îndeplinește standardul optim de siguranță într-o zonă extrem de vulnerabilă. Nu este la îndemâna oricui să asigure ‘’doza’’ necesară de optimism într-o defensivă 100% improvizată de anumite circumstanțe neprevăzute.

După cum știm cu toții, TSG Hoffenheim 1899 a trecut printr-un proces de reconstrucție generală, iar defensiva a fost vizată în mod special de către antreprenorul Dietmar Hopp, finanțator al grupării din regiunea Sinsheim. Din acest motiv, Süle a debutat mai devreme decât se aștepta. Se întâmpla în data de 11 mai 2013. Într-un meci cu Hamburger SV, a reușit să mă impresioneze plăcut. Am decis că este momentul oportun să îi acord atenție sporită. Puștiul se remarcase în ochii mei datorită unei agresivități ieșite din comun. Reușea să deposedeze de-o manieră impresionantă, respectiv să creeze superioritate la mijlocul terenului, pătrunderile cu mingea la picior fiind din acest punct de vedere, o calitate eminamente ofensivă.                                                                                                       
Stăpânind asemenea calități, te dedici într-totul intereselor personale, care vizează iminent garantarea titularizării. Nu am idee cum se pregătește în antrenamente, dar ceea ce știu este că în timpul partidelor la care a contribuit, și n-au fost puține, 27 din momentul debutului în Bundesliga, a fost de departe unul dintre cei mai activi jucători ai acestei echipe create după chipul și asemănarea domnului Hopp. Alături de Firmino și Volland, a inspirat colectivul să fie conștienți de faptul că nimeni nu îi oprește să tergiverseze saltul calitativ. Niklas Süle a învățat la rândul său că trebuie să își îmbunătățească jocul, altfel va fi o ‘’piesă de muzeu’’ și nimic altceva. 

A adăugat jocului său, demarcarea specifică fundașilor în careul advers. Urcă în permanență când Hoffenheim beneficiază de faze fixe și își face simțită prezența în ofensivă fie prin lovitura de cap, procedeu unde excelează la fel de bine ca-n cazul deposedărilor, respectiv al interpunării între adversar și coechipier de așa manieră încât colegul său poate șuta spre buturile adverse. Dacă îmi permiteți, este o virtute stăpânită ireproșabil de către Niklas, al cărui stil de joc seamănă izbitor cu un fost rival de pe gazon, care s-a hotărât să încerce o aventură în spațiul ex-sovietic .

Este vorba de Serdar Taşçı, însă spre deosebire de fostul campion al Bundesligii cu VFB Stuttgart, Süle va deveni o țintă pentru cluburi cu potență financiară ce depășește limitele normalității, fapt ce-l va ajuta să își stabilească noi priorități în viață de îndată ce va avea onoarea să semneze cu grupări precum AC Milan, Juventus Torino, Borussia Dortmund, Manchester United, etcetera. Acestea fiind spuse, vă las la îndemână un videoclip în care puteți admira calitățile puștiului ce se anunță încă de pe acum, asta datorită prezenței sale de spirit, o alternativă pentru Per Mertesacker, fotbalist ce și-a anunțat retragerea din cadrul selecționatei germane, după triumful avut de aceștia în Brazilia, unde au câștigat aurul în dauna Argentinei. 


Urmașul lui Emre Belözoğlu

22:27
Spre sfârșitul anilor 80, Turcia devenea o națiune extrem de productivă în sectorul juvenil. Încă de la acel celebru 4-0 între Steaua București și Galatasaray Istanbul din semifinalele Cupei Campionilor Europeni, turcii începeau să ofere continentului o gamă largă de tineri talentați. Din tabăra cimbom făceau parte încă de pe atunci Bülent Korkmaz sau Tugay Kerimoğlu. Erau semne îmbucurătoare în ceea ce privește ieșirea din mediocritate a fotbalului turc. De atunci și până-n prezent am privit cu admirație către investițiile care s-au făcut în departamentul juvenil, unul extrem de important în structura primei reprezentative, astfel că nu a mirat pe nimeni obținerea medaliei de bronz în Coreea de Sud și Japonia, țările organizatoare ale Campionatului Mondial din 2002.

Îndeplinirea obiectivelor personale a fost și va rămâne o misiune conform căreia absolut orice jucător cu origini turcești, înzestrat cu anumite calități ce îi permit într-o oarecare măsură să fie pregătit pentru orice sacrificiu, debordează de optimism într-o proporție covârșitoare și îl ajută enorm, devenind astfel un model pentru generațiile viitoare. Indiferent de situație, se adaptează instantaneu cerințelor tehnico-tactice. Un astfel de individ a profitat îndelung de condițiile extraordinare de pregătire în domeniu. Chiar dacă n-a avut prilejul de-a copilări în țara sa natală, a fost în permanență un exemplu pentru ceilalți, transmițând o mentalitate aparte în colectiv. Născut în Mannheim, protagonistul nostru de astăzi este produsul unei ingeniozități nemțești.


Hakan Çalhanoğlu este genul de fotbalist dezvoltat de rigurozitatea nemțească. Bazele de pregătire constituie de departe un privilegiu pentru oricine, mai ales că au garanția succesului. Știm cu toții că nu trebuie neglijat sub nicio formă aspectul seriozității când urmăm calea sportului rege, ori Hakan, la cei 20 de ani ai săi, a avut tăria de caracter să se implice meritoriu într-un proiect destinat irefutabil tinerilor. Cât timp s-a perindat prin diverse academii, a fost un ucenic iscusit, ca să zic așa. Ce-a învățat în perioada junioratului petrecută la cluburi ca SV Waldhof Mannheim sau Karlsruher SC?! În primul rând, a știut că de îndată ce îți rezervi neîncetat timp în privința antrenamentelor, automat devii plăcut de ceilalți, întrucât observă în tine un tip preocupat în mod deosebit de grup și această conjunctură favorabilă te determină să exersezi cât mai multe faze de joc, respectiv șuturi de la distanță în momente statice ale partidei. În al 2-lea rând, s-a potrivit indubitabil în acest mediu propice intereselor unor cluburi menite să instaureze în concepția puștilor un standard optim de gândire logică în privința luării deciziilor în momentele importante ale oricărei dispute și nu în ultimul rând te dedici sufletește combaterii ipocriziei, prestând remarcabil.

Actualul mijlocaș ofensiv al celor de la Bayer 04 Leverkusen amintește prin evoluțiile sale de Emre Belözoğlu. Stilul lui Hakan, bazat pe agresivitate, mi-a permis să ajung la o astfel de comparație. Çalhanoğlu surprinde asistența prin stăpânirea de sine ireproșabilă. În momentele dificile se pune în slujba coechipierilor . Ca și-n cazul fostului idol al tribunelor de pe Ali Sami Yen, Hakan reușește să  rezolve imediat o acțiune extrem de promițătoare, fie prin elementul pasei decisive, respectiv cu plasarea șuturilor într-un colț unde portarul nu mai are decât opțiunea să scoată obiectul muncii din plasă. Mai presus de acest lucru, își alege de unul singur partenerul cu care marșează spre careul advers și asta place microbiștilor de pretutindeni. Nu doar acest aspect m-a determinat să îl promovez nesilit pe acest colț destinat 100% tinerilor talentați, ci modul în care își stabilește prioritățile în viață. Pentru acest fapt, are tot respectul meu. Conștientizează importanța regăsirii sale în structura naționalei de seniori a Turciei, ajutându-l să fie adulat de compatrioți. Aceștia vor avea la dispoziție un executant de lovituri libere de clasă și în general de faze fixe, un pasator cu viziune impecabilă asupra jocului, respectiv un coleg de nădejde. Așa s-a prezentat la Karlsruher SC sau Hamburg SV.


Convingeți-vă!

Sezonul 2012-2013


Sezonul 2013-2014

Memphis Depay - imaginea unei competiții extrem de captivantă pentru tineri talentați

22:56
Eredivisie a fost de-a lungul timpului o rampă de lansare pentru diverși fotbaliști, inclusiv al unor legende ale acestui fascinant joc de echipă. Datorită implicării excesive al tinerilor în această competiție, microbiștii de pretutindeni au avut ocazia să admire îndeaproape monștri sacri ca Romario, Ronaldo, Denis Bergkamp, Ruud van Nistelrooy, Zlatan Ibrahimovic, Robin van Persie sau Luis Suarez, ca să nu mai vorbim de generațiile anterioare, cu foarte mulți tineri talentați avuți la dispoziție de către grupările angrenate în lupta cu celebritatea, unde încercau din răsputeri să se afirme în plan personal, căci încrederea avută de tehnicieni în acești copii s-a dovedit esențială în privința căpătării idolatrizării, benefică ulterior altor generații promițătoare, astfel că am avut deosebita plăcere să vă aduc la cunoștință tineri extrem de dedicați meseriei, cu rezultate notabile în domeniu. Exemple ca Adam Maher, Ahmed Musa, Christian Eriksen, Georginio Wijnaldum, Kevin Strootman sau Viktor Fischer au întărit ideea conform căreia nu-i loc de vreun compromis în ceea ce privește atingerea unui anumit nivel de perfecționare ce îți permite să devii imaginea unei competiții captivantă din toate punctele de vedere.                                                                                                           
Memphis Depay este individul care se încadrează perfect în rândurile de sus. Ne-a arătat o mostră din calitățile sale la Campionatul Mondial din Brazilia, unde a contribuit decisiv în victoriile împotriva Australiei, respectiv a statului Chile. Cel născut în Moordrecht a avut nevoie de aproximativ trei ani ca să își etaleze sublim evoluțiile ce l-au determinat pe actualul manager al celor de la Manchester United, Louis van Gaal, să îl convoace în lotul lărgit al ‘’portocalei mecanice’’ . A avut parte de-o conjunctură favorabilă, ce-i drept, însă a știut să profite de oportunitatea ivită. Fotbaliști ca Zakarya Labyad, Dries Mertens sau Jeremain Lens nu treceau printr-o perioadă fastă a carierei și Memphis a fost titularizat în dese rânduri, totul pentru a căpăta curaj. Ulterior, prestațiile campionului european cu reprezentativa Olandei  de juniori în 2011, au fost de-a dreptul fantastice.  


Apărările adverse au făcut cunoștință cu stilul debordant al celui ce este în prezent golgeterul noii ediții de campionat în Olanda. S-a remarcat în ochii specialiștilor printr-o siguranță uluitoare în duelurile unu contra unu, driblingul în regim de viteză fiindu-i aliat de nădejde în acest sens, dar mai presus de acest lucru ceea ce a contat decisiv în dezvoltarea fotbalistică a fost de departe conștientizarea acestor momente fastuoase din timpul unei partide, întrucât nu era tipul ce putea oricând să asigure spectacolul sportiv fără să respecte ca atare importanța implicării în echipă. Purtătorul tricoului cu numărul 7 din angrenajul echipei conduse de Philip Cocu nu s-a pretat doar la giumbușlucuri, ci a înțeles că PSV se bazează 100% pe serviciile sale. Dorindu-și cât mai repede să încânte publicul larg, Depay s-a străduit să fie de folos și în cele din urmă a câștigat această bătălie cu el însuși, înscriind câteva goluri fabuloase ce l-au propulsat în topul preferințelor unor antrenori.

Fără să aibe mintea limpede, n-ar fi reușit să fie jucătorul de astăzi, urmărit de granzii Europei. Gândiți-vă ce-a fost în sufletul acestui puști când a știut că PSV-ul, prin conducerea administrativă și tehnică, l-a menținut pe linia de plutire fără să le pese de eventualele consecințe. Este adevărat că a avut la rândul său un răspuns pe măsura acestei expectative și astfel s-a înfăptuit o legătură strânsă între jucător, public și staff, fără de care Memphis Depay n-ar fi avut meritul deosebit de a-și pune amprenta pe jocul unei grupări obișnuite cu triumful în ‘’țara lalelelor’’ . A contat într-o proporție covârșitoare că a primit sprijin necondiționat. Mai târziu, având dorința arzătoare de partea sa, totul a venit de la sine. Doar satisfacția de sine i-ar putea stopa progresul, însă discutând strict în termeni fotbalistici, pare o utopie, fiindcă de îndată ce ți-ai dat drumul la joc, nimeni și nimic nu te va opri. Ca o concluzie finală, Depay a fost promovat pe acest spațiu virtual datorită seriozității avute, ori fără să dispui de așa ceva, n-ai putea excela în profesie la o vârstă atât de fragedă, 20 de ani. 

P.S. Vă ofer o compilație de goluri, pase decisive, cât și scheme tehnice demne de profilul unui adept al progresiei sportive. Vizionare plăcută!


Aymeric Laporte - un moft al unui excentric tehnician argentinian, perfecționat de Ernesto Valverde și spiritul basc

17:23



Sezonul 2013-2014 al primei divizii spaniole ne-a oferit nouă, microbiștilor, o șansă imensă de-a gestiona ireproșabil situația conform căreia nu putem rămâne impasibili la o eventuală tresărire de orgoliu al unor fotbaliști, indiferent de vârsta acestora. Cu atât mai bine cu cât jucătorul în speță este încadrat în limita de etate avută pentru promovarea nesilită și meritorie în același timp pe acest spațiu virtual dedicat într-totul tinerilor talentați. Ei bine, dragii mei, dacă este să ținem cont de faptul că protagonistul meu de astăzi a reușit în decursul unor luni extenuante să reînvie spiritul unei comunități răvășite de dominația principalelor surse de mândrie necontenită provenită de pe urma unei rivalități arhicunoscute pe mapamond, s-a meritat osteneala. La prima vedere, pare surprinzător cum un fotbalist de nici 21 de ani reușește în mod imperturbabil să își rezerve neîncetat timp pentru combaterea unei cauze aparte, care într-o oarecare măsură te avantajează ca individ, dar mai ales ca fotbalist ce aparții sufletește de Athletic Bilbao - o trupă feroce recunoscută pentru incisivitatea cu care își întâmpină adversarii întâlniți în cale. Doar având această mentalitate, debordezi de optimism înaintea unei stagiuni extrem de solicitantă din punct de vedere psihic. 

Respectând ca atare aceste principii, Aymeric Laporte este un David din opera renumitului Malcolm Gladwell ce tocmai a evadat maiestuos dintr-o postură cu care se obișnuise și nu găsise antidotul de-a depăși irefutabil conjunctura nefavorabilă în care singur s-a băgat. Din momentul debutului său în cadrul echipei de seniori a ''leilor basci'' survenit în sezonul precedent cu Celta Vigo, acest băiat se confrunta cu o problemă mentală ce îi descurajează iminent pe majoritatea puștilor preocupați în mod deosebit de factorul idolatrizării. Purtătorul tricoului cu numărul 4 era conștient de faptul că este nevoie de îmbunătățiri prompte, întrucât intervenea senzația mulțumirii în sine, oarecum fatală pentru oricine. Deși îi avea concurenți pentru postul de titular pe mult mai experimentații Carlos Gurpegi, respectiv Mikel San Jose, Laporte s-a dovedit a fi un individ stăpân pe situație. Dacă în privința lui San Jose, acesta i-a fost partener de încredere în axul central al defensivei, Gurpegi a cedat în dauna tinereții colegului său, sau mai bine zis, a implicării excesive. Aymeric Laporte a fost genul de fundaș central care oferea siguranță defensivei și datorită acestei situații, observată instantaneu de către Ernesto Valverde, cel născut în Agen a respectat ca atare profesionalismul.

Putea oricând să minimalizeze oportunitatea care i s-a oferit cu destul de multă încredere, însă conștientizarea momentului a contat decisiv în privința menținerii unei perspective îmbucurătoare pe durata sezonului competițional.  Nimeni și nimic nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai curtați fundași centrali din lume. Bazându-se pe calitățile sale indiscutabile ce constau într-o poziționare perfectă pe linia de patru apărători ce îi permitea să anticipeze impecabil o eventuală contră a adversarului întâlnit în cale, jocul aerian, cât și devotamentul specific bascilor, Aymeric Laporte a contribuit într-o proporție covârșitoare la clasarea fostei campioane a Spaniei pe-un loc ce garanta la finalul stagiunii participarea în ultimul tur al celei mai titrate competiții intercluburi, Liga Campionilor, astfel că spre mijlocul săptămânii viitoare vom avea ocazia să îl admirăm îndeaproape, Athletic Bilbao jucându-și soarta cu italienii de la S.S.C. Napoli, în ceea ce pare a fi de departe cel mai echilibrat duel dintre cele trase la sorți de către forul european condus de triplul câștigător al Balonului de Aur, francezul Michel Platini. Dintr-un moft al unuia dintre cei mai excentrici tehnicieni din istoria fotbalului, nimeni altul decât Marcelo Bielsa, Laporte a devenit preferatul bascilor de pretutindeni. 

Juan Bernat

01:10
Valencia C.F. este un club profesionist ce își propune să redevină echipa ce speria mapamondul spre începuturile anilor 2000, când o strategie menită să evidențieze potențialul oricărui jucător era prioritară și totodată benefică fotbaliștilor avuți la îndemână. Exista o coeziune extrem de puternică în vestiar încât clubul unde s-a remarcat compatriotul nostru Adrian Ilie a reușit în sezoane consecutive să ajungă în finala celei mai titrate competiții intercluburi. Actuala componență a lotului condus în momentul de față de către Juan Antonio Pizzi încearcă din răsputeri să amintească microbiștilor de pretutindeni că spiritul generației respective poate fi reînviat în mod miraculos. Întotdeauna au existat jucători de calitate în istoria recentă a ''liliecilor'' și acest lucru a permis conducerii admistrative să găsească soluții viabile în ceea ce privește continuitatea mutărilor cu un scop precis de înlăturare al situațiilor oarecum neplăcute în care se regăseau după o perioadă de succes și aici mă refer desigur la echilibrarea raportului calitate/preț cu care s-au confruntat de îndată ce au fost nevoiți să se despartă de figuri emblematice ale grupării iberice. 

Ei bine, exemple ulterioare de fotbaliști ce au poposit pe Estadio Mestalla cum ar fi Stefano Fiore, Fernando Morientes, Joaquin Sanchez, Juan Manuel Mata, Jordi Alba, Ever Banega sau David Villa n-au făcut decât să sprijine ideea conform căreia fanii să accepte că oricând este loc de-o redresare emoționantă între jucători și publicul frenetic de pe cea mai încăpătoare arenă din zona comunității valenciene. Toate acestea coroborate cu apariția în lumina reflectoarelor al unor puști proveniți 100% din academia clubului au readus clubul pe linia de plutire și mi-a dat ocazia să scriu prin intermediul acestui blog tineri talentați ce își arată clasa în fiecare partidă, indiferent de adversar și nu în ultimul rând de țara unde activează acești jucători care și-au pus amprenta evident pe îmbunătățirea aspectului financiar. 

Juan Bernat devine cel de-al șaptelea individ ce are deosebita onoare să îi fie recunoscute calitățile desăvârșite din această echipă cu un farmec aparte în istoria campionatului spaniol. Am deosebita onoare să anunț că Valencia C.F. a oferit în cei trei ani de la lansarea acestui proiect personal cei mai mulți fotbaliști, ori acest lucru a fost posibil datorită priceperii membrilor secretariatului tehnic, fără de care n-ar mai fi avut loc această situație inedită. Acestea fiind spuse, să trecem la treabă, că este important să cunoască detaliile absolut orice microbist interesat de traiectoria diverșilor fotbaliști preocupați în mod deosebit de factorul idolatrizării. Bernat pare un caz similar cu cel al actualului jucător ce aparține de FC Barcelona, Jordi Alba. Deși a fost folosit ca mijlocaș stânga o bună perioadă de timp, mai ales în mandatul lui Unai Emery , Juan dispune de-o versatilitate care-i pe placul lui Pizzi și odată cu plecarea lui Guardado la Bayer Leverkusen, totul pare în favoarea sa. Conjunctura favorabilă i-a permis să demonstreze tuturor că nu s-au înșelat în privința titularizării sale în detrimentul mult mai experimentatului Jérémy Mathieu, preferat în postura de fundaș central. 

Mă atrage stăpânirea de sine ireproșabilă în momente de cumpănă, când este presat de adversari. Dovedește o maturitate incredibilă în situații defavorabile posturii în care se află, căci, să nu uităm, este dificil să te adaptezi rigorilor defensive, mult mai complexe decât te-ai fi așteptat, întrucât întâmpini dificultăți în momente statice ale jocului și dacă într-adevăr nu conștientizezi importanța rolului tău în mecanismul echipei, clachezi inexplicabil în tentativa ripostei morale de care trebuie să te achiți conștiincios de îndată ce evoluțiile tale n-au fost atât de convingătoare pe cât se aștepta de la persoana ta, considerată utilă în momentul introducerii tale în atmosfera vestiarului. Juan Bernat Velasco, pe numele său întreg, la cei 20 de ani ai săi, reprezintă de departe o alternativă pe măsura impactului care îl oferă Jordi Alba în cadrul selecționatei spaniole și îndrăznesc să afirm că îi este superior ultimului membru convocat pe această poziție în flancul stâng al apărării în ''sânul'' ibericilor de către reputatul Vicente del Bosque, Alberto Moreno, jucător ce aparține de FC Sevilla. 

Din punctul meu de vedere, pare îndreptățit să se afle în lotul lărgit al Spaniei în vederea eventualei cuceriri a unui nou titlu mondial, deoarece are capacitatea să irite oponentul aflat în calea sa și mai presus de acest lucru compensează prin replierile rapide, întrucât viteza debordantă îi este aliat de nădejde în astfel de situații în care poți deveni victimă în fața unui adversar dotat din punct de vedere tehnic, cât și fizic. Ceea ce contează cu adevărat este că Bernat reușește să inspire încredere staff-ului campioanei mondiale en-titre, prin ceea ce joacă. Ce-i de lăudat la Juan este tăria mentală cu care supraviețuiește, dacă îmi este permis un astfel de cuvânt într-o asemenea descriere, meticulos oricăror provocări menite să îl destabilizeze psihic. Nu va fi un căpat de țară să nu fie chemat în Brazilia, dar atât timp cât prestațiile sale rămân aceleași, nu cred că o să fie uitat cu ușurință de responsabilii ''furiei roșii'' . Atât pătrunderile vertiginioase în careul advers, cât și retragerea în defensivă îi sunt de folos în momentul de față, pentru că Alberto Moreno pare un tip preocupat mai degrabă să rămână în ofensivă, ori așa ceva nu este permis la un nivel extrem de ridicat cum este participarea într-o competiție de asemenea importanță cum este Campionatul Mondial, unde o greșeală de acest gen este fructificată instantaneu. 



Vărul lui Urby Emanuelson

23:40
Feyenoord Rotterdam este recunoscută în ''țara lalelelor'' ca fiind una dintre cele mai productive grupări profesioniste în privința apariției în lumina reflectoarelor al anumitor puști preocupați în mod deosebit de factorul idolatrizării. Copiii beneficiază de condiții remarcabile de pregătire, similare cu cele ale rivalei de-o viață, Ajax Amsterdam. Există o concurență acerbă între cele două rivale tradiționale din fotbalul olandez de foarte mulți ani și cei responsabili cu convocările în lotul lărgit al diverselor selecționate, se bucură nespus pentru acest fapt inedit, întrucât profesionalismul este un capitol esențial trimiterii eventualei telegrame de convocare spre sediul clubului. Datorită acestei seriozități colective, un puști în vârstă de 19 ani s-a remarcat în Eredivisie, devenind un individ respectat de majoritatea celor implicați în competiția internă. Numele său este Jean-Paul Boëtius și în rândurile următoare aveți ocazia să îl cunoașteți îndeaproape. 


Jean-Paul este genul de ''aripă modernă'' ce nu își neglijează calitățile tipice unui marcator. Mingea îi este aliat de nădejde în situații favorabile. Stăpânește impecabil procedeul driblingului pe metru pătrat. Ba mai mult, știe să paseze în profunzime de îndată ce observă cum un coechipier de-al său se demarcă în careul advers. Este altruist în majoritatea timpului petrecut pe gazon, nicidecum un individualist convins, astfel că nu există motive întemeiate să îi fie perturbat progresul indubitabil. Colegii au înțeles că tipul se sacrifică exemplar pentru binele grupului și acest lucru îl ajută în mod direct pe protagonistul nostru de astăzi, care nu ratează nicio ocazie de-a impresiona asistența. Boëtius reușește ceea ce alții doar speră, ca să zic așa. Deține un psihic de invidiat și cu greu îl scoți din ritmul său. 

Adversarii s-au convins de precocitatea puștiului și indiferent că te numești Ricardo van Rhijn, Kelvin Leerdam, Roberto Rosales, Santiago Arias sau Etiënne Reijnen, ești obligat să îți iei măsuri de precauție. Vărul lui Urby Emanuelson inspiră teamă oricărui adversar. Acest lucru m-a determinat să vi-l aduc la cunoștință, întrucât am o slăbiciune aparte pentru așa zișii mingicari - indivizi recunoscuți de majoritatea microbiștilor de pretutindeni ca fiind indispensabili în cadrul oricărei grupări cu pretenții de succes. Chiar și Louis van Gaal s-a arătat surprins în mod plăcut de evoluțiile sale și se află pe lista de priorități pentru un eventual loc în lotul lărgit al ''portocalei mecanice'' . Că este încă de pe acum, când ar avea șansa de a-și apăra patria în fieful celei mai titrate selecționate de pe mapamond, ori în viitorul apropiat, rămâne de văzut. Până atunci, îi urez baftă în continuare.


Bryan Cristante

16:40
Din momentul agățării ghetelor-n cui ale legendarului Paolo Maldini, A.C. Milan deplânge valorificarea sistemului juvenil. Din păcate pentru ''diavolii rossoneri'' , cei responsabili cu atragerea copiilor în cadrul instituției milaneze, n-au fost inspirați ca în vremurile în care gigantul din ''cizmă'' domina autoritar competițiile europene. Deși s-au perindat o mulțime de puști ce aveau un scop precis în tentativa menținerii încrederii în capacitățile proprii de a-i entuziasma iminent pe cei ce-au avut inspirația de convingere asupra implicării în tot ceea ce înseamnă tradiție, spirit de sacrificiu cât și loialitate, puțini dintre ei au reușit să rămână în familie, ca să zic așa. Există anumite excepții în acest sens și ca atare, merită să vă aduc la cunoștință calitățile celui mai talentat jucător deținut de cea de-a 2-a echipă ca număr de trofee câștigate în cea mai titrată competiție intercluburi de pe mapamond. 

Bryan Cristante reprezintă de departe cea mai viabilă soluție pentru viitorul grupării lombarde. La cei 18 ani ai săi, cel născut în San Vito al Tagliamento, a sosit în centrul de pregătire profesională de la Milanello în 2009, via Liventina Gorghense. Trecerea de la un standard stradal la unul extrem de solicitant nu l-a descurajat câtuși de puțin pe acest talentat mijlocaș creativ, campion cu echipa U-15, respectiv U-17 a italienilor. Anii treceau, iar evoluțiile sale erau apreciate de membrii academiei conduse de Filippo Galli. La doar doi ani distanță de venirea în club, Bryan primește o șansă nesperată: debutul în Liga Campionilor, survenit în data de 9 decembrie 2011, într-un meci cu campioana en-titre din Cehia, Viktoria Plzen, înlocuindu-l pe brazilianul Robinho în minutul 81. Din momentul respectiv, puștiul încearcă din răsputeri să fie parte integrantă într-o etapă de îmbunătățire iminentă al calităților indispensabile unui playmaker care se respectă cu adevărat. 

Apreciez enorm că nu ezită să șuteze când momentul îi permite acest lucru. Din câte am observat până acum și slavă Domnului, am avut ocazia să îl urmăresc atât în UEFA Youth League, respectiv Cupa Italiei și nu în cele din urmă, Serie A, puștiul nu resimte presiunea, ori în cele mai multe cazuri, devii idolatrizat de suporteri de îndată ce stăpânești minuțios această povară grea ce-o resimt majoritatea copiilor preocupați în mod deosebit de ascensiune. De asemenea, afirm răspicat că este înzestrat cu o clarviziune impecabilă asupra jocului, ceea ce mă aduce în postura de a-l compara cu Andrea Pirlo, întrucât este ca și actualul component al grupării Juventus Torino, un excelent pasator în profunzime, respectiv executant de lovituri libere - capitol esențial în privința căpătării unei notorietăți vaste în domeniul sportului rege. 

Ceea ce contează cu adevărat, de abia acum urmează. Bryan Cristante se află într-o perioadă fastă a carierei sale, dar în același timp este obligat de anumite circumstanțe să conștientizeze rolul său în angrenaj, altfel va avea de suferit. De îndată ce nu-și va arăta nemulțumirile în mod privat, în public ar fi un dezastru total, are doar de cîștigat și pe această cale dați-mi voie să cred cu tărie că nimeni și nimic nu-l va opri din îndeplinirea obiectivelor personale, care nu-s de neglijat. Ambițios de felul său, Bryan nu va ceda atât de ușor o eventuală situație în care i-ar fi apreciat efortul depus, atât în cadrul antrenamentelor libere, cât mai ales în partidele oficiale, unde contribuția unui mijlocaș cu calități desăvârșite este infinit mai importantă decât la un joc-școală comandat de staff-ul tehnic. Acestea fiind spuse, îi urez succes jucătorului cotat la 2,5 milioane de euro.

P.S. Pe mine a reușit să mă impresioneze cu stilul său de joc. 




Un produs Blogger.