Bilal Ould-Chikh, principala ''gură de foc'' în sectorul juvenil al olandezilor


Eredivisie, campionatul unde majoritatea echipelor angrenate în luptă cu celebritatea se axează pe materialul din propria ogradă, propune anual o mulțime de tineri talentați ce pot deveni până-n momentul agățării ghetelor-n cui, idoli ai tribunelor. Știm cu toții că un Dennis Bergkamp, Ronaldo sau Ruud van Nistelrooy, ca să zicem câteva dintre figurile emblematice ale unui competiții extrem de captivante, au pornit lupta cu ei însuși și de îndată ce dădeau senzația că-s pregătiți sufletește pentru marea performanță, cluburile pretențioase ale Europei n-au ezitat să îi contacteze pentru un eventual transfer. 

Copiii din ''țara lalelelor'' trăiesc această senzație încă de la primele zile ale integrării într-un fenomen propice ascensiunii fulminante; până la urmă cine nu-și dorește un transfer la grupări galonate ca F.C. Barcelona, Chelsea Londra, Manchester United, Real Madrid sau Juventus Torino... Tot ceea ce contează cu adevărat este să-ți duci la bun sfârșit această dorință personală, altfel ești privit ca o dezamăgire de eventualii susținători dobândiți prin muncă și perseverență. Este și cazul lui Bilal Ould-Chikh, considerat de către compatrioții săi drept cel mai atractiv junior al olandezilor în momentul de față. 

Motivele pentru care olandezii sunt realmente fascinați de acest puști născut în Roosendaal într-o zi de 28 iulie 1997 sunt lesne de înțeles, dar pentru cei nefamiliarizați cu stilul său de joc, totul li se va părea bizar. Aș fi fost la rândul meu în aceeași postură dacă nu îl urmăream cu atenție pe acest puști și tocmai de aceea vă ofer în rândurile următoare informații esențiale pentru ca Bilal Ould-Chikh să fie apreciat într-totul pentru devotamentul arătat în tricoul celor de la Twente Enschede, întrucât fără să fie exigent cu el însuși, n-ar mai fi fost un fotbalist extrem de atractiv. 

Bilal obișnuiește ''să te măsoare cu privirea'' , deoarece ego-ul tinereții îl îndeamnă să dribleze fără să se gândească la posibilele consecințe, dar se face plăcut pentru îndrăzneală de cele mai multe ori, căci fotbalul olandez se desfășoară într-un sens favorabil spectacolului sportiv. Această situație reprezintă un avantaj de care trebuie să țină cont purtătorul tricoului cu numărul 25 din tabăra fostei campioane din Eredivisie, pentru că procesul dezvoltării profesionale nu trebuie să se oprească doar la procedeul stăpânirii driblingului pe spații largi, respectiv reduse. 


Dacă dăm curs acestei provocări ce constă în depășirea senzației monotone, de obicei avansăm prompt către îndeplinirea misiunii conform căreia ești silit să recurgi la tot ce depinde de tine pentru a-ți salva pielea, altfel nimeni nu te va susține în carieră. Există, așadar, repercursiuni majore de pe urma îngâmfării. Totuși, orice jucător profesionist, în funcție de povețele primite, străbate în direcția favorabilă, iar Bilal Ould-Chikh pare tipul de fotbalist conștient de apariția factorului idolatrizării, fapt ce îl motivează suplimentar în așa fel încât să prospere adecvat, fără rețineri în acest sens. Revenind la cele zise anterior, magrebianul pare genul de puștan dezordonat tactic, însă deține avantajul prospețimii și într-o proporție covârșitoare își ajută colegii de îndată ce aceștia se străduiesc din răsputeri să găsească spațiul necesar pătrunderilor în viteză cât și al plasării șutului decisiv spre buturile adverse. 

Ceea ce m-a atras în mod deosebit la micuțul Bilal este de departe ardoarea cu care intră pe gazon. Fiind într-o asemenea postură, automat îți permiți în mod voit să privești-n ansamblu, devenind responsabil pentru acțiunile tale. Tocmai de aceea, Ould-Chikh nu ezită să își surprindă pe cât posibil oponenții aflați-n cale. Momentan este încă crud, dar am observat în prealabil că nu se mulțumește cu puțin. Greșește nepermis, ulterior se revanșează în fața celor ce au avut încredere în el. Ceea ce îi lipsește este un mentor puternic care l-ar sprijini necondiționat pe gazon. Dacă într-adevăr gândește de așa manieră, trebuie în primul rând să-și câștige acest drept. Nu-i facil, însă dispoziția de joc îi este aliat de nădejde. Stăpânind minuțios calitatea driblingului, Bilal Ould-Chikh va primi în cele din urmă nesperatul ajutor, deoarece își deschide unghiul de șut, dar în același timp și cel de pătrundere letală în careul advers unde are opțiunea pasării decisive.

Avantajul constituit de poziția în care se află pe teren, cea de ''extremă'' pe ambele flancuri, este de bun augur. Are opțiunea de a-și studia adversarii și de a-i irita cu insistența driblingurilor, până când își va îmbunătăți anumite defecte extrem de vizibile pentru absolut orice adversar ce constată apariția vulnerabilității. Diversele partide în care va fi folosit îl vor ajuta cu siguranță, dar până atunci afirm răspicat că Bilal Ould-Chikh este produs de esență tare. Standardul optim de performanță implică și tăria de caracter. Din acest punct de vedere, Bilal  își va ''vinde scump pielea'' , întrucât este capabil să își apere cauza într-un mod exemplar, îmbunătățindu-și imperfecțiunile, care nu-s puține (stăpânirea executării loviturilor libere, crearea superiorității pe ambele benzi ale terenului, retragerea într-o zonă liberă pentru șut, cât și cel mai important aspect al vivacității, aclimatizarea cu spiritul combativ de luptă, fără de care ar rămâne la stadiul inoportun de speranță a națiunii. 




Niciun comentariu

Un produs Blogger.