Andrija Živković - continuator al unei tradiții vaste în fotbalul sârbesc

Partizan Belgrad, prin influența ce-o deține în atragerea copiilor către fotbal, propune anual o serie de tineri talentați capabili să ambiționeze concurența în așa fel încât interesele fotbalului sârbesc să primeze în detrimentul celor financiare. Din păcate pentru competitoare, nu există un club extrem de bine organizat care să țină pasul cu academia grupării din capitală condusă impecabil de fostul tehnician al celor de la Farul Constanța, Momčilo Vukotić. Microbiștii de pretutindeni sunt nevoiți de situație să se mulțumească cu puțin. Totuși, dacă analizăm minuțios modul în care diverși tehnicieni sârbi își instruiesc ucenicii, devenim brusc simpatizanți ai acestora. Lucrează foarte mult cu aceștia la nivelul mentalității, întrucât acest aspect este esențial în privința căpătării unei atitudini ce îi ajută să reziste presiunii.

Exemple precum Stevan Jovetic, Matija Nastasic, Adem Ljajic, Lazar Markovic sau Milos Jojic sunt elocvente în acest sens, întrucât au fost crescuți corespunzător cerințelor sârbești care militează întotdeauna pentru disciplină, totul pentru a oferi publicului larg o mostră din binecunoscuta obstinație balcanică. Cei menționați au respectat ca atare condițiile dezvoltării profesionale, unde în majoritatea cazurilor se lucrează intens, fără menajamente. Încurajările primite cu grijă de către copii îi îndeamnă să privească partea bună a acestei situații, dar în mare măsură depind doar de ei în caz de reușită. Nu-i tocmai facil să-ți mulțumești pe deplin mentorii, însă există în permanență soluții de progresie absolută. Totul vine de la sine de îndată ce realizezi că cineva îți vrea binele, ori sârbii sunt maeștri în aprecierea umană.

Un astfel de personaj se regăsește în descrierea mea. Numele său este Andrija Živković. Puștiul mi-a atras atenția în urmă cu doi ani, când a primit ''botezul'' în echipa de seniori. Pe atunci avea numai 16 ani, însă ''spiridușul balcanic'' s-a descurcat de minune și-n sezonul următor a reușit să confirme promovarea nesilită, prestând conform așteptărilor. S-a ajutat enorm de factorul conștiinciozității, deoarece a considerat justă implicarea sufletească într-un fenomen aparte care privilegiază nespus simțul responsabilității. N-a făcut altceva decât să se antreneze cu strictețe, urmând sfaturile ''secretarilor sârbi'' .

Modul în care și-a pregătit ascensiunea fulminantă este de reținut, pentru că implică anumiți factori de ordin tactic și psihologic. S-a folosit exclusiv de temperamentul său ca să triumfe. Desigur, nu-i de ajuns dacă într-adevăr dorești să atragi atenția în mod deosebit. Să zicem că fără a stăpâni minuțios anumite calități poziționării tale de pe gazon n-ai certitudinea că un mapamond te respectă cu adevărat pentru ceea ce prestezi. Andrija a fost conștient de acest lucru, demonstrând tuturor că este făcut pentru idolatrizare. Ce-a reușit el încât să fie într-o asemenea postură? Ei bine, a luptat din greu.

Sunt două sezoane competiționale de când îi analizez cu atenție stilul de joc. Îi place să furnizeze încontinuu pase înspre cel mai apropiat coleg de creare a superiorității în ambele flancuri ale terenului, combină letal cu aceștia și depinzând în mare măsură de atenția sporită a fundașilor adverși, se hotărăște de fiecare dată să șuteze decisiv spre buturile adverse, dar o face într-un mod aparte, când observă cu proprii lui ochi un culoar de finalizare. Asta-i o calitate primordială în zilele noastre și oferă garanții în ceea ce privește respectarea individului. Andrija Živković este genul de fotbalist care se implică peste măsură, dând astfel senzația că nimic nu-l poate opri din calea perfecționării depline.

Ceea ce părea un moft al sârbilor, s-a transformat instantaneu într-o operă de artă. Păstrând proporțiile, sunt convins de faptul că Živković nu va înceta să creadă că-i făcut să reziste elogiilor permanente. Acest lucru îl va ajuta să prospere, dând astfel posibilitatea cluburilor galonate ale Europei să se intereseze de serviciile sârbului. Vor avea cu siguranță un lider al vestiarului. Indiferent cine va avea curajul să îi ofere șansa regăsirii într-un lot mult mai capabil de succes european decât al Partizanului - grupare arhicunoscută productivității ieșite din comun, Andrija nu va sta cu mâinile-n sân, riposta morală fiind inevitabilă în acest sens.