Zlatko Zahović a fost și rămâne până-n momentul de față cel mai iubit fotbalist sloven al tuturor timpurilor. Pentru o țară ca Slovenia, fără vreo istorie bogată în sportul rege, Zlatko reprezenta atracția națiunii, prestațiile sale fiind realmente încântătoare și indiferent de echipa pentru care a evoluat, fie că aceasta s-a numit Partizan Belgrad, Olympiakos Pireu, F.C. Porto, Benfica Lisabona sau Valencia CF, conaționalii săi îl venerau fără a avea rețineri în acest sens. Ceea ce-a oferit publicului larg n-a fost uitat, întrucât s-a dedicat sufletește fenomenului, care-i totodată fascinant. Cazul său reprezintă de departe un subiect de studiu pentru majoritatea copiilor sloveni, care nu-s la fel de talentați precum a fost fostul finalist al celei mai titrate competiții intercluburi de pe mapamond cu Valencia în sezonul 2000-2001.
Dacă ai ambiție, ceea ce cu siguranță a avut Zlatko, triumfi fără prea mult stres. De acest lucru este conștient fiul acestuia, Luka, component al celei mai titrate grupări slovene din istorie, NK Maribor. Zahović jr. pare copia fidelă a tatălui său. În ciuda faptului că are numai 19 ani, este extrem de viclean, cu sau fără ajutorul balonului. Agreez stilul său debordant care implică demarcările, stăpânirea ireproșabilă a driblingului, cât și pasarea în profunzime către colegii din avanposturi, care-s gata să finalizeze sublim acțiunea de joc. Are o personalitate uriașă ce-l îndeamnă să urgenteze procesul dezvoltării personale și ținând cont că putea la fel de bine să acuze presiunea enormă de pe umerii săi, întrucât comparațiile cu tatăl său erau inevitabile, Luka nu s-a prezentat în fața asistenței precum un privilegiat al sorții, ci a luptat din răsputeri să devină respectat de către microbiști.
Nu-i tocmai facil să depășești momentul tracului sportiv, însă de îndată ce atingi un anumit nivel propice ascensiunii fulminante, te descătușezi emoțional, garantând astfel apariția succesului. Trebuie să admirăm modul în care puștiul a îndeplinit într-o oarecare măsură cerințele obligatorii de adaptare în cadrul echipei de seniori, nelipsită de caractere puternice și mai presus de acest lucru, extrem de arțăgoasă în privința menținerii titularizării. Provenind din cea mai solicitantă zonă a terenului, Luka Zahović și-a respectat ca atare instinctul de golgeter, reușind într-o stagiune competițională să perforeze buturile adverse de numai puțin de 17 ori, (incluzând și golurile sale din grupele Ligii Campionilor, respectiv preliminariile europene rezervate selecționatelor de tineret) .
De obicei, când observi asemenea cifre, te gândești asupra faptului că Luka Zahović sesizase oportunitatea de-a răzbate într-o direcție favorabilă intereselor personale, însă n-a fost totul numai ''lapte și miere'', după cum probabil credeți. A fost nevoit să își câștige dreptul de titular. Situația n-a fost inconfortabilă pentru protagonistul meu de astăzi. S-a lăsat purtat de val ca orice alt tânăr preocupat în mod deosebit de binele său, concurența neavând mijloacele necesare să-l doboare. Ca și-n cazul tatălui său, care a fost un tip cu o personalitate fantastică, a tăcut când era cazul, dar la fel de bine s-a pregătit intens pentru a închide gura tuturor și în prezent n-avem motive să ne mirăm absolut deloc de ușurința cu care ''escaladează Everestul'' . Se află într-o asemenea poziție conștientizând importanța constanței sportive, fără de care n-ar mai fi fost promovat astăzi.
Sunt sigur că nu-și va spune ultimul cuvânt în ceea ce privește atingerea ritmului incandescent, tipică unui atacant care se respectă, deoarece îi permite să-și umilească adversarii urmând mai apoi să fie elogiat în permanență de diverși specialiști ai sportului rege, respectiv simpatizanți impresionați în mod evident de calitățile sale ce-s esențiale ascensiunii fulminante. Din câte am avut ocazia să văd, Luka Zahović se folosește în permanență de anumite părți ale terenului pentru a-și exercita dreptul la idolatrizare. Tupeul tipic atacanților cât și factorul spontaneității îi sunt aliați de nădejde în combaterea senzației inoportune de vanitate. Este de preferat să rămâi modest, dar în același timp să nu-ți uiți obligațiile față de cei care te-au adus în situația de a-ți facilita progresul fotbalistic.
Sunt convins că Luka va atrage atenția microbiștilor de pretutindeni. O va face doar prin evoluțiile sale, care nu-s deloc descurajatoare. Ceea ce îl face pe atacant plăcut în ochii lor sunt de departe execuțiile de finețe, respectiv driblingurile extrem de spectaculoase pe metru pătrat, preferabile prin procedee tehnice de invidiat. Poate deveni unul dintre acei atacanți înzestrați cu calități esențiale ce poate intra în sufletul oricui, întrucât este atât de eficient, ce-i drept la un nivel nu tocmai adecvat consacrării, dar promite foarte mult prin atitudinea lui să ducă mai departe tradiția în familie. Așadar, totul depinde 100% de posibilitățile sale să atragă atenția tuturor. Pe mine a reușit să mă convingă pentru moment, dar ceea ce contează cu adevărat de abia acum urmează. Succes, băiete!
De obicei, când observi asemenea cifre, te gândești asupra faptului că Luka Zahović sesizase oportunitatea de-a răzbate într-o direcție favorabilă intereselor personale, însă n-a fost totul numai ''lapte și miere'', după cum probabil credeți. A fost nevoit să își câștige dreptul de titular. Situația n-a fost inconfortabilă pentru protagonistul meu de astăzi. S-a lăsat purtat de val ca orice alt tânăr preocupat în mod deosebit de binele său, concurența neavând mijloacele necesare să-l doboare. Ca și-n cazul tatălui său, care a fost un tip cu o personalitate fantastică, a tăcut când era cazul, dar la fel de bine s-a pregătit intens pentru a închide gura tuturor și în prezent n-avem motive să ne mirăm absolut deloc de ușurința cu care ''escaladează Everestul'' . Se află într-o asemenea poziție conștientizând importanța constanței sportive, fără de care n-ar mai fi fost promovat astăzi.
Sunt sigur că nu-și va spune ultimul cuvânt în ceea ce privește atingerea ritmului incandescent, tipică unui atacant care se respectă, deoarece îi permite să-și umilească adversarii urmând mai apoi să fie elogiat în permanență de diverși specialiști ai sportului rege, respectiv simpatizanți impresionați în mod evident de calitățile sale ce-s esențiale ascensiunii fulminante. Din câte am avut ocazia să văd, Luka Zahović se folosește în permanență de anumite părți ale terenului pentru a-și exercita dreptul la idolatrizare. Tupeul tipic atacanților cât și factorul spontaneității îi sunt aliați de nădejde în combaterea senzației inoportune de vanitate. Este de preferat să rămâi modest, dar în același timp să nu-ți uiți obligațiile față de cei care te-au adus în situația de a-ți facilita progresul fotbalistic.
Sunt convins că Luka va atrage atenția microbiștilor de pretutindeni. O va face doar prin evoluțiile sale, care nu-s deloc descurajatoare. Ceea ce îl face pe atacant plăcut în ochii lor sunt de departe execuțiile de finețe, respectiv driblingurile extrem de spectaculoase pe metru pătrat, preferabile prin procedee tehnice de invidiat. Poate deveni unul dintre acei atacanți înzestrați cu calități esențiale ce poate intra în sufletul oricui, întrucât este atât de eficient, ce-i drept la un nivel nu tocmai adecvat consacrării, dar promite foarte mult prin atitudinea lui să ducă mai departe tradiția în familie. Așadar, totul depinde 100% de posibilitățile sale să atragă atenția tuturor. Pe mine a reușit să mă convingă pentru moment, dar ceea ce contează cu adevărat de abia acum urmează. Succes, băiete!
0 Comentarii