Fotbalul portughez, atât la nivel de club, cât și națională, resimte îndelung îmbunătățirea evidentă în privința bazelor de pregătire și din această cauză, au ''răsărit'' tineri excepționali, dornici să fie idolatrizați nebunește, indiferent de clubul unde activează ca jucător profesionist. Generația fabuloasă din care făceau parte Fernando Couto, Manuel Rui Costa sau Luis Figo îi obligă pe acești copii să-și aducă aminte cu mare plăcere de reușitele conaționalilor, mai ales că acest lucru reprezintă un imens avantaj pentru oricine, dacă într-adevăr deține calități ce îi permit să conștientizeze apariția unei presiuni necesare în condiții potrivnice, dar semnificante pentru binele său, întrucât anticipezi cine gestionează impecabil o eventuală comparație menită să îl încurajeze vădit în tentativa progresiei absolute. Unul dintre numeroșii puști extrem de talentați ce prezintă garanții se numește Roderick Miranda, un fundaș central care este legitimat la Benfica Lisabona, dar împrumutat la Servette Geneva să își impună anumite reguli stricte în ceea ce privește iminenta responsabilitate.
Lusitanul mi-a stârnit curiozitatea în timpul Campionatului Mondial sub 20 de ani, ce s-a desfășurat în Columbia. Roderick Miranda și-a impresionat compatrioții pe durata competiției, unde a reușit în dese rânduri să instaureze o mentalitate propice performanței. Predispus în permanență să ofere sprijin total colegilor din defensivă, fotbalistul în vârstă de 20 ani s-a propus însuși să rezolve situația delicată în cazul apariției unor oponenți extrem de periculoși. Ei bine, atitudinea i-a ajutat pe colegii săi. În aproximativ patru săptămâni, portughezii au fost excepționali și au pătruns până în finala competiției, pierdută in extremis în fața reprezentativei similare a Braziliei, rivala tradițională. Lusitanii au fost aproape să producă surpriza și totodată să aducă în vitrina federației cel de-al treilea astfel de trofeu, după cele doua consecutiv între 1989-1991. Impresionând plăcut asistența sud-americană, și-a atras de partea sa, foarte mulți simpatizanți și acest lucru l-a determinat să-și îmbunătățească defectele observate de către mine care constă într-o poziționare greșită în momentul pasării balonului de către adversar într-un mod extrem de rapid, respectiv al neșansei de a-și pierde inevitabil adversarul în momentul sprintului.
În momentul de față, a reușit oarecum să se apropie de standardul impus lui însuși, meciurile susținute în campionatul elvețian ajutându-l în acest sens. Faptul că este sprijinit de compatrioți, tehnicianul fiind portughez, respectiv al directorului tehnic, nimeni altul decât Costinha, coșmarul românilor la EURO 2000, dacă vă mai aduceți aminte, îl propulsează instantaneu în categoria celor dornici să exceleze în viitorul apropiat și de ce nu, să devină primordial în angrenajul echipei naționale. Îl avantajează teribil construcția fizică, întrucât suportă excelent absolut orice efort supraomenesc și acest lucru mă face să cred că avem de-a face cu un fotbalist dornci să se plieze oricărui tehnician ce adoră pur și simplu să-și vadă elevii depunând efort considerabil. O altă calitate indispensabilă acestui Roderick Miranda este fără discuții, jocul aerian, unde domină autoritar, bazându-se pe săritura sa, una extrem de înaltă, de altfel. Va reuși acest fotbalist să devină un nume pe buzele tuturor? Eu unul, cred cu tărie că da, deoarece am văzut destule partide în care a fost protagonist și în momentul când se știe coleg cu jucători apropiați valorii sale, atunci devine calm, știind absolut orice detaliu asupra eventualului adversar întâlnit în cale.
0 Comentarii