Leon Bailey - atracția unei națiuni recunoscută global pentru aparițiile muzicale de excepție ale inegalabilului Bob Marley

Sportul rege surprinde uneori... Microbiștii de pretutindeni  sunt extaziați de aparițiile unor cazuri de fotbaliști proveniți dintr-o națiune fără palmares deosebit. Cu perseverență și mai presus de acest lucru, inspirație, câștigi admiratori și totodată respectul tuturor. 

Vorbind strict de organizarea ireproșabilă a dezvoltării fotbalistice, rareori clachezi inexplicabil în tentativa perfecționării depline, indiferent din ce zonă aparții, dacă într-adevăr urmezi pașii corespunzători. 

Este și cazul unui fotbalist născut în țara recunoscută pentru celebrul stil muzical reggae, dus la rang de artă de inegalabilul Bob Marley. Numele puștiului este Leon Bailey, aparține de K.R.C Genk și în rândurile următoare aveți ocazia să cunoașteți îndeaproape fotbalistul dornic de creșterea popularității globale.


Leon răzbate într-o direcție favorabilă intereselor personale. Transferat din Slovacia, unde alături de AS Treňcin simțea inevitabil că inspiră încredere conducătorilor clubului belgian de îndată ce aflase prin intermediul impresarului său că scouteri ai celor de la Genk îl urmăresc încontinuu, Bailey își propunea lucruri mărețe, de care avea să se bucure ulterior.

Jamaicanul n-a ezitat să etaleze calitățile esențiale unei 'aripi moderne'. Evită adversarii într-un mod ce l-ar face invidios inclusiv pe Riyad Mahrez. Combină rapid cu un coleg și ajutându-se de faptul că răspunde pozitiv periclitării buturilor adverse, își ordonă sublim mișcările încât publicul, indiferent că este al adversarilor, respectiv al fanilor proprii, se ridică în picioare aplaudând tentativele sale, care-s bazate pe inteligență într-o proporție covârșitoare.

Se observă limpede că Leon Bailey este de departe un caz fascinant, întrucât profită îndelung de șansele afirmării într-o etapă esențială perfecționării depline. La numai 19 ani, puștiul originar din Kingston respectă căile excelenței umane. Nu arată îngâmfare absolut deloc, deși motive ar avea...

Acest lucru m-a determinat să îi acord spații largi, deoarece nu uită obligațiile morale de care trebuie să țină cont până în momentul agățării ghetelor-n cui. Nu doar acest aspect, desigur, ci și clarviziunea impecabilă asupra jocului, îndârjirea specifică caracterelor puternice, cât și altruismul caracteristic poziționării de pe gazon.

Îi place adesea să fie servantul de ocazie pentru colegii din avanposturi, dar în același timp nu ezită să ia deciziile importante în momente cruciale, ori acest lucru nu reușești să îl stăpânești dacă tratezi iresponsabil factorul disciplinei sportive.

Originile l-ar trăda instantaneu, însă educația belgiană l-a responsabilizat în așa fel încât eventualii admiratori ai acestuia să nu devină dezamăgiți de prestațiile puștiului.

A fost nevoie de un singur an de adaptare la rigorile fotbalului belgian, extrem de util creșterii oportune în valoare și apreciere pentru ca Leon Bailey să fie recunoscut oficial drept speranța precedentei ediții de campionat, unde a încântat asistența cu incursiunile pe ambele benzi ale terenului, conștientizarea diverselor oportunități, respectiv dorința arzătoare de atragere al unor personaje neutre, (mă pot considera astfel...) ce i-ar crește enorm popularitatea sportivă.

De aici și până să devină atracția unei națiuni recunoscută pentru aparițiile muzicale de excepție ale inegalabilului Bob Marley nu a mai fost decât un singur pas... Rămâne de văzut dacă puștiul va continua în acest ritm, însă un lucru este sigur: nu avea cum să lipsească de pe această pagină.






  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
0Comments

Gabriel Barbosa - urmașul celui mai apreciat fotbalist brazilian al momentului

                                                                                                                                                                   
Neymar, de departe cel mai idolatrizat fotbalist de origine braziliană al momentului, are un urmaș la echipa ce i-a oferit șansa să se remarce în țara natală. Gabriel Barbosa, poreclit 'Gabigol' , i-a luat locul idolului său la FC Santos, echipă recunoscută pentru curajul de-a arunca în luptă puști extrem de promițători. Puștiul în vârstă de numai 19 ani tocmai a debutat în tricoul celei mai medaliate națiuni la Campionatul Mondial, unde a reușit să-și treacă numele pe lista marcatorilor într-un amical cu statul Panama, premergător debutului oficial al sud-americanilor în ediția centenară a Copei America. 

Dunga, selecționerul brazilienilor, i-a dat această șansă strict datorită prestațiilor demne de lăudat în Brazilia, acolo unde a încântat pe toată lumea cu clarviziunea impecabilă asupra jocului, driblingurile de efect pe spațiu redus, cât și finalizările precise venite de pe urma unor demarcări letale. S-a ținut conștiincios de treabă, mulțumindu-le antrenorilor de la Santos pentru încredere încât în prezent a ajuns să aibă aceste calități necesare unui om aflat în cea mai solicitată zonă de acțiune din sportul rege. A reușit acest lucru într-un interval relativ scurt de timp, întrucât se vedea cu ochiul liber, (eu am avut ocazia să observ, slavă Domnului...) că este destinat 'să cucerească Everestul'. 

2013 a fost anul debutului său în tricoul alb. După cum era de așteptat, n-a arătat încă de la bun început că stăpânește majoritatea calităților indispensabile unei 'aripi moderne' și de îndată ce timpul avansa, protagonistul meu de astăzi învăța secretele atacanților de clasă. Avându-l ca idol pe Neymar, Gabigol' s-a inspirat într-o proporție covârșitoare de la acesta, însă n-a făcut vreun abuz major în acest sens, înțelegând că nu-i suficient doar să creezi un spectacol pentru suporterii veniți să te susțină necondiționat. A muncit ca un ucenic ce era în urmă cu trei ani, urmând pe parcus să cunoască într-adevăr beneficiile misiunii la care a fost supus. 


Timpul petrecut alături de oameni capabili să evalueze corespunzător necesitățile oricărui membru al grupării unde odinioară Pele stabilea recorduri greu de doborât, i-a fost de mare folos, deoarece trata într-un mod cât se poate de profesionist absolut orice oportunitate de savurare a timpului petrecut pe gazon. Știm cu toții că dacă dorești nespus să devii un subiect plăcut pentru microbiștii de pretutindeni, ești obligat de circumstanțe să trăiești cumsecuvine clipa, ori în cazul lui Gabriel Barbosa, această situație este similară cu ambiția arhicunoscută a brazilienilor de-a triumfa în premieră la Jocurile Olimpice.

Știe să depășească absolut orice perioadă nefastă. Reușește în prealabil să își modifice anumite carențe pe timpul celor 90 de minute regulamentare, ceea ce denotă o remarcabilă dorință arzătoare de perfecționare, unde în majoritatea cazurilor îi atragi de partea ta pe eventualii critici de moment. Eu, unul, am constatat că debordează de optimism când pășește pe gazon, eliminând astfel stările inoportune de trac sportiv, iar acest lucru m-a determinat să-l consider urmașul lui Neymar, pentru că idolul său nu se teme de nimeni și nimic când vine vorba de îndeplinirea misiunii personale, dar mai presus de acest lucru contează cu adevărat să îți susții ideile de joc.

Stăpânește minuțios duelurile unu contra unu, fiind din acest punct de vedere un brazilian veritabil, născut și crescut pe celebra Copacabana, plajă aflată la cinci ore și jumătate de parcurs cu mașina personală de reședința sa din São Bernardo do Campo. De asemenea, agreez spiritul său combativ de luptă. Când simte jocul, adversarii se miră cum să-l deposedeze și automat să oprească acțiunea de joc. Ca și-n cazul lui Neymar, 'Gabigol' își rezervă neîncetat timp asupra umilirii oponentului întâlnit în cale, ceea ce nu-i tocmai rău pentru un aspirant la gloria supremă, însă procesul dezvoltării nu trebuie să se oprească la acest capitol.


Sunt multe lucruri de îmbunătățit la un fotbalist de numai 19 ani. Neymar a avut nevoie de cel puțin jumătate de deceniu să înțeleagă perfect rostul orgoliului personal. În concepția oricărui brazilian pur-sânge apar momente de iritare profundă, dar privind înspre celălalt colț al factorului comportamental ai șansa enormă de consacrare sportivă de îndată ce pui deasupra oricăror tachinări normale acea senzație fastuoasă ce îți garantează pătrunderea în elită. Gabriel Barbosa, din fericire, trăiește viața de fotbalist într-o astfel de manieră, dar în același timp trebuie să compenseze starea irascibilă cu apariția euforiei îndelungată.

Te simți diferit când trăiești la intensitate maximă absolut orice eveniment sportiv, fie că este semnificativ, respectiv de interes scăzut, astfel că va avea prilejul să cunoască instantaneu beneficiul idolatrizării. Gabriel Barbosa conștientizează această oportunitate și sunt convins de faptul că își va vinde scump pielea, ca să zic așa, în privința unei medalii șefuitoare în următoarele trei luni, unde va avea prilejul să muncească asiduu alături de profesioniști desăvârșiți, bonusul constând în revederea cu idolul său în luna august, când sunt programate meciurile oficiale de la Olimpiada de vară din Rio de Janeiro.

În final nu-mi rămâne decât să vă urez vizionare plăcută în cazul în care doriți, desigur, să-l urmăriți îndreaproape pe 'Gabigol' și selecționata Braziliei la Copa America, unde va întâlni în faza grupelor națiuni precum Haiti, Peru sau Ecuador, urmând mai apoi în funcție de rezultatele obținute să cunoască dificultatea fazelor superioare ale competiției supreme de pe continentul sud-american. Că îi veți deveni simpatizant sau nu, este problema strict a voastră, dragi cititori.

P.S. Îți urez succes în carieră, Gabriel Barbosa. Multă baftă în continuare.




































                                                             

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
0Comments

Gabriel Jesus - tânăr preocupat de factorul celebrității și respectării legendelor clubului Palmeiras


Palmeiras redevine, încet, dar sigur, o grupare extrem de atractivă. Ca și-n cazul generațiilor anterioare intrării în milleniul 3, mai precis anii 90, ''alb-verzii'' dispun de anumiți fotbaliști, fie ei ajunși la o maturitate sportivă ieșită din comun, respectiv tineri talentați ce pot oferi colectivului o mostră de îndârjire benefică intereselor personale. 

Nu știu câți dintre voi vă amintiți de faptul că Roberto Carlos, Edmundo, Djalminha, Rivaldo, Junior Baiano, Roque Junior, Cesar Sampaio sau Marcos au contribuit decisiv la formarea caracterelor puternice. Modul în care aceștia s-au dedicat sufletește progresiei fotbalistice i-a îndemnat pe ceilalți să caute rețeta succesului în privința perfecționării depline.

Echipa ce în anul 1999 cucerea în premieră cea mai titrată competiție intercluburi de pe continentul sud-american avea în componența sa jucători ce s-au încununat ulterior campioni mondiali, iar acest lucru îi îndeamnă pe cei care se hotărăsc irefutabil să urmeze calea eroilor în cel mai bun mod cu putință, astfel că este o chestiune de timp până când un copil înțelege situația cu adevărat.


Este și cazul lui Gabriel Jesus, fotbalist în vârstă de numai 19 ani ce promite cu vârf și îndesat, aș îndrăzi să afirm, să continue arhicunoscuta tradiție prezentată în primele rânduri ale acestui articol care se vrea a fi esențial în ceea ce privește atragerea microbiștilor de pretutindeni înspre posibilitățile de afirmare ale acestui puști extrem de riguros cu el însuși. 

Stăpânirea minuțioasă a acestei mentalități l-a adus în postura copilului ce îi sunt recunoscute meritele în plan sportiv, deoarece încă din momentul debutului său în tricoul echipei antrenate de Alexi Stival, cunoscut ca fiind Cuca, survenit în stagiunea precedentă, a reușit împreună cu coechipierii săi să triumfe în finala Cupei Braziliei contra rivalei locale FC Santos.

Din momentul respectiv, cariera sa a luat o turnură favorabilă. S-a ambiționat într-atât de mult încât a fost desemnat revelația campionatului brazilian printre cei nou-veniți în lumina reflectoarelor, dând astfel posibilitatea jucătorului să gestioneze ireproșabil factorul responsabilității. Drumul către îndeplinirea țelului măreț n-a fost o misiune bizară, ci palpitantă. 






















Convocat la CM U-20 din Noua Zeelandă, protagonistul meu de astăzi a arătat mapamondului din ce aluat provine. Este indiscutabil de calitate superioară, pentru că deține printre alte calități esențiale rolului de lider al unei generații ce dorește să triumfe la Jocurile Olimpice din această vară, o viziune a jocului ce-l propulsează indubitabil în lista lărgită de fotbaliști ce poate deveni coleg cu ''monștrii sacri'' ai balonului rotund. 

Gabriel este în momentul de față o țintă pentru granzii Europei. Profitând în mod deosebit de condițiile optime, decarul brazilian și-a propus ca-n cel mai scurt timp să atragă atenția tuturor scouterilor prezenți la competiția supremă rezervată tinerilor. Statutul căpătat cu o oarecare senzație de obligație morală față de cei care au făcut posibilă promovarea acestuia ''în sânul'' reprezentativei sud-americane a fost de bun augur, Brazilia cucerind medalia de argint, fiind nevoiți să se recunoască învinși de către Serbia în urma loviturilor de departajare.

Totuși, băiatul ce își stabilea priorități demne de apreciat urma să impulsioneze cetățenii municipiului São Paulo, de departe cea mai ''bogată'' în privința talentelor întâlnite pe metru pătrat, unde, de altfel, sportul rege este privit ca o religie și nimic altceva. Revenit pe plaiurile mioritice, ca să zic așa, Gabriel Jesus avea oportunitatea imensă de-a intensifica pregătirile conform cărora zvonurile ce-l apropie oarecum de cluburi pretențioase precum Arsenal Londra, Juventus Torino, Manchester United, FC Barcelona, Borussia Dortmund, Real Madrid sau FC Liverpool să fie acoperite.







Având șansa imensă de-a participa cu Palmeiras în Copa Libertadores, Gabriel Jesus s-a pus în slujba echipei cu condiția ca prestațiile sale să pornească ''o avalanșă de cereri'' venite pe adresa clubului dinspre continentul european. S-a ținut de promisiune, încântând asistența globală. În ciuda faptului că Palmeiras n-a reușit să se claseze pe locul secund într-o grupă puternică cu Nacional Club de Futbol, Rosario Central și River Plate Montevideo, purtătorul tricoului cu numărul 33 și-a făcut treaba conștiincios, înscriind patru goluri ''de pus în ramă''.

Este genul de fotbalist tipic brazilianului pur-sânge. Driblează în permanență, creează oportunități de gol într-o proporție covârșitoare, cât mai ales profită îndelung de apatia fundașilor adverși, demarcându-se în zone prielnice finalizării. Toate aceste lucruri stăpânite exemplar l-au plasat pe Gabriel Jesus într-un top al tinerilor talentați din Brazilia ce pot aspira la gloria supremă, dar nu-i de ajuns și Gabriel conștientizează acest lucru, muncind din răsputeri ca în viitorul apropiat să se vorbească la superlativ de caracterul puștiului.

Perioada de transferuri din vară se apropie, iar majoritatea grupărilor cu ambiții extraordinare îl consideră o țintă în acest sens, dar probabil că așteaptă evoluțiile lui Gabriel Jesus de la Rio de Janeiro, unde împreună cu Neymar, de departe cel mai adulat fotbalist brazilian al momentului, va încerca să cucerească în premieră singurul trofeu ce lipsește din palmaresul celei mai medaliate națiuni în fotbalul mondial, anume medalia de aur la Jocurile Olimpice. Nu va fi ușor, însă de îndată ce presiunea va fi îndepărtată sublim, brazilienii pot spera la o descătușare emoțională.

PS. Rămâne de văzut ce se va întâmpla. Până atunci, însă, vă las la dispoziție un videoclip esențial descrierii tânărului preocupat în mod deosebit de factorul celebrității.
                                  
                                                                                                                                                        

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
0Comments

Diogo Jota - urmașul natural al lui Simão Sabrosa

Vi-l mai amintiți pe Simão Sabrosa, fost component al unor grupări precum Sporting Lisabona, FC Barcelona, Atletico Madrid, Benfica Lisabona sau Beșiktaș Istanbul? Eu mi-l amintesc foarte bine, întrucât începutul milleniului 3 l-a regăsit în tricoul echipei ce-o simpatizez cu patimă, unică în istoria fotbalului (probabil v-ați dat seama deja, n-are rost să menționez echipa ce-o admir necondiționat) ... și de atunci n-a fost zi în care să nu-l urmăresc, indiferent de echipa unde evolua și încerca din răsputeri să fie pe placul tuturor. 

Nu-i de mirare că Simão a fost adulat nebunește de majoritatea suporterilor unde a cunoscut consacrarea sportivă. A știut în permanență să își folosească  calitățile de ''aripă'', dând astfel oportunitatea fanilor să evalueze corespunzător prestațiile acestuia în așa fel încât o situație de genul aclamării la scenă deschisă să predomine îndelung, iar jucătorul, indiferent care este acela, să conștientizeze rolul care-l are. Ulterior, balanța se înclină cu o forță disproporționată către fotbalist și doar neșansa va întrerupe oarecum progresul.

Un astfel de scenariu se petrece în jurul fotbalistului ce apară interesele ocupantei locului șapte din Liga NOS, FC Paços de Ferreira, Diogo Jota. Purtătorul tricoului cu numărul 18 din tabăra galben-verzilor mi-a atras atenția în mod deosebit datorită înverșunării juvenile, unde știm cu toții că uneori se depășește limita bunului simț, deoarece jucătorul dorește nespus să atragă atenția diverșilor tehnicieni preocupați de găsirea unui fotbalist ce se pliază perfect pe stilul echipei sale. 




Diogo este de departe revelația actualului sezon din prima ligă portugheză. Mijlocașul ofensiv în vârstă de 19 ani a impresionat asistența globală. Folosindu-se de principalele sale calități ce constă în găsirea spațiilor vitale de pasare, dribling, cât și șut decisiv înspre buturile adverse, Jota a devenit atracția unui campionat dominat autoritar de cele trei grupări galonate ale națiunii recunoscute pentru productivitatea juvenilă ieșită din comun, Benfica Lisabona, F.C. Porto și Sporting Lisabona. Ulterior, prestațiile sale au fost apreciate îndelung de Diego Pablo Simeone.

''Cholo'' , un individ introvertit din toate punctele de vedere, a văzut în acest playmaker o soluție pentru semifinalista actualei ediții de Liga Campionilor. Ce-a reușit Diogo să aibă parte de această recunoaștere profundă?! Nimic mai simplu, dragi cititori. Diogo a fost un personaj extrem de influențabil în sistemul de joc al echipei de care aparține în momentul de față, ori știm cu toții că Simeone caută astfel de fotbaliști ce-s dornici să irite adversarii. 

În majoritatea timpului petrecut pe gazon, îndârjirea îi este aliat de nădejde. Gestionează ireproșabil procedeul combinațiilor pe spații reduse/largi cu un coleg aflat în apropiere. Se află într-o permanentă mișcare, ceea ce îi permite într-o oarecare măsură să dezechilibreze adversarii, după care arată o maturitate ieșită din comun, pasând, respectiv șutând decisiv, fără ca portarul să mai aibă vreo reacție demnă de lăudat. 

Acest puști născut în Massarelos debordează de calm în cele mai optime condiții. Găsește întotdeauna momentul oportun de a-și surprinde adversarii și asta m-a atras ca un magnet, pentru că urmăresc cu atenție absolut orice jucător până-n 22 de ani ce poate deveni o referință în istoria fotbalului. Diogo Jota, cu cele 11 goluri reușite până acum în Liga NOS, respectiv 4 assist-uri, constituie de departe un caz plăcut în acest sens. 

Diogo este genul de jucător ce caută contactul cu adversarii, determinând spectatorii să rămână pe scaune. Pe scurt, te obligă pur și simplu să-l respecți pentru ceea ce arată pe gazon. Nu-i tocmai la îndemâna oricui să reușească așa ceva, mai ales că vorbim de-un puștan în vârstă de 19 ani, dar acest lucru nu reprezintă un impediment major dacă într-adevăr îți duci la bun sfârșit misiunea conform căreia ești dornic de succes.

Jumătățile de măsură nu îți garantează saltul către performanță. Un club ca Atletico de Madrid nu se joacă cu focul. Au un departament inteligent de scouting și de îndată ce observă cu proprii lor ochi că fotbalistul în speță performează conform așteptărilor, contactează instantaneu clubul de unde acesta provine pentru a bate palma în privința unei treceri pe Vicente Calderon. 

Începând din luna iulie a acestui an, când va îmbrăca tricoul echipei madrilene, Diogo Jota va încerca să convingă în continuare. Din punctul meu de vedere, această trecere în capitala Spaniei este un binemeritat premiu pentru sezonul excelent din campionat, însă în același timp este obligat de anumite circumstanțe să respecte ca atare nivelul profesionalismului. Simão Sabrosa a reușit să exceleze în sportul rege respectând ca atare factorul moralității. Diogo Jota de ce să fie mai prejos?!












  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
0Comments

Ousmane Dembélé - un adolescent riguros și perspicace


Să ai un model în fotbal constituie de obicei un avantaj esențial în privința atingerii potențialului fotbalistic. Sunt foarte mulți adolescenți ce își propun lucruri mărețe încă de la o vârstă în care majoritatea copiilor se află oarecum în postura ucenicilor capabili să înțeleagă rostul pregătirii minuțioase a detaliilor tehnico-tactice, extrem de benefice pe durata carierei sportive. 

De curând, am remarcat un mijlocaș preponderent ofensiv de origine franceză ce se încadrează perfect descrierii de până acum. Se numește Ousmane Dembele, îi are ca idoli pe Lionel Messi și Neymar, evoluează pentru gruparea franțuzească Stade de Rennais, iar în rândurile următoare veți avea ocazia să citiți motivele reale pentru care cred că este un adolescent riguros și perspicace. 

Nu de puține ori ne este dat să studiem îndeaproape, fie și din fața micului ecran, pe cineva dornic să depășească etapa integrării într-un angrenaj obișnuit cu greutățile vieții, ca să zic așa. Pentru cei care nu știu, clubul cu sediul principal în regiunea Bretagne din vestul națiunii recunoscute pentru productivitatea ieșită din comun în sectorul juvenil, nu a reușit până acum să arate microbiștilor de pretutindeni avantajele condițiilor impecabile de perfecționare în sport. 


Totuși, după perioade nefaste în istoria clubului, în prezent sentimentul puternic de apreciere dinspre echipele ale căror membrii cunosc iminent momentul oportun de-a încerca achiziționarea vreunui fotbalist, se simte considerabil, întrucât protagonistul nostru de astăzi este tipul de jucător ce i-ar determina într-o oarecare măsură pe membrii formațiilor galonate ale Europei să îl supravegheze îndelung. 

Dispunând de calități esențiale pentru îndeplinirea misiunii conform căreia devii un adulat al tribunelor ca driblingul pe spațiu redus, viziunea impecabilă asupra jocului, combinarea rapidă cu cel mai apropiat coleg de preajma buturilor adverse, cât și stăpânirea principalului procedeu tehnic menit să ajute irefutabil progresul oricărui jucător profesionist ce constă indubitabil într-o perseverență agreabilă precum centrările de calitate în zone prielnice finalizării, Ousmane a atras atenția scouterilor profesioniști, ce-s vizibil încântați de tupeul acestuia. 

Nu-i de mirare că a ajuns un subiect pe placul diverșilor oameni ce-au obligația morală de-a raporta șefilor fișa individuală a tinerilor talentați ce pot oferi garanții în viitorul apropiat, deoarece se dedică în permanență sportului rege. Reprezintă un caz nemaipomenit de perspicacitate juvenilă, iar acest lucru contribuie decisiv la atingerea apogeului carierei, care va deveni obligatorie în următorul deceniu. La cei 18 ani ai săi, băiatul născut în Vernon conștientizează rolul care i s-a dat de către actualul tehnician al bretonilor, nimeni altul decât Roland Courbis, finalist al Cupei UEFA cu Olympique de Marseille până în anii 2000. 

Este factorul dezechilibrant într-o partidă. Ca și Neymar, respectiv Messi, două legende ale celui mai spectaculos campionat al Planetei, păstrând proporțiile, desigur, Ousmane Dembele reacționează sublim în momente statice ale jocului. Reușește într-o proporție covârșitoare să scoată din joc adversari cu o vastă experiență în anihilarea omului aflat în marcaj. Îi place să irite oponenții cu fiecare ocazie posibilă, crezând în sinea lui, ceea ce nu este un lucru rău deloc, că rezolvă întrucâtva problema demarcării colegilor. 

De altfel, această misiune de bază aș îndrăzni să afirm, îl privilegiază nespus. Băiatul care încearcă din răsputeri să ridice moralul coechipierilor cu acțiuni demne de-un playmaker veritabil își ascultă instinctul de fiecare dată, doborând orice barieră de incertitudine ce aplanează asupra lui. Deși mulți consideră exagerat ridicarea-n slăvi a lui Ousmane, pe motiv că nu merită să fie adus în centrul atenției după numai 20 de prezențe în tricoul roș-negru al francezilor, adolescentul ce îți lasă impresia că s-a maturizat mult prea devreme, oferă argumente solide în ceea ce privește consolidarea poziției în care se află în momentul de față. 

Eu unul, care nu mă las păcălit atât de ușor când vine vorba de publicarea articolelor ce favorizează progresul vreunui puști, sunt convins de faptul că seriozitatea cu care abordează partidele oficiale îl va propulsa în topul diverselor ierarhii ce vor fi anunțate de statisticieni în fotbal, dar știți ceva, acest lucru nu va conta câtuși de puțin, ci mai degrabă gestionarea factorului dezechilibrant despre care vorbeam. Nu-i ușor să te menții, dar Ousmane Dembélé dispune de calități fundamentale în acest sens. Lăsați deoparte statisticile, care-s realmente uluitoare și vizionați un videoclip ce vă va lămuri cu siguranță dacă acest băiat este posesorul unui bagaj tehnic desăvârșit.





















  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
0Comments

Urmașul lui Jerome Boateng



Fotbalul nemțesc nu duce lipsă de tineri talentați. Există întotdeauna premize extrem de ridicate în ceea ce privește înlăturarea oricărui dubiu ce aplanează asupra conștiinței juvenile, încercată teribil în diferite ocazii cu putință. Știm cu toții că majoritatea copiilor dornici să-și pună amprenta pe ascensiunea grupării din care fac parte excelează sublim în tentativa respectării progresivității. Rareori un fotbalist de origine germană își bate joc de oportunitățile oferite de încăpățânarea tehnicienilor. Am observat cu proprii mei ochi cum anumiți fotbaliști până-n 21 de ani, propulsați în lupta timpurie și totodată titanică de impunere a maturității în condiții potrivnice, lasă deoparte arhicunoscutul trac tineresc, încercând din răsputeri să mulțumească publicul larg cu evoluții demne de apreciat. 

Nu-i de mirare că o mulțime de fotbaliști germani neajunși încă la apogeul carierei simt într-o oarecare măsură grandoarea căpătată cu foarte multă silință pe gazonul de fotbal. Numele propuse de mine pe acest colț destinat 100% fanilor sunt considerate în prezent persoane de încredere în angrenajul oricăror cluburi profesioniste. Fie că discutăm strict despre echipe precum TSG 1899 Hoffenheim, FSV Mainz 05, Schalke 04, Bayer Leverkusen, Hertha Berlin, Borussia Mönchengladbach sau Hamburger Sport-Verein, rigurozitatea cu care au pătruns în sufletele suporterilor a fost cât se poate de persistentă, generațiile ce urmau să îi înlocuiască cu brio fiind din acest punct de vedere preocupate de eventualele reproșuri în caz de eșec colectiv, ceea ce le-a dat de gândit acestor copii ce pun pe primul plan discplina tactică și nimic altceva.

Din cauza acestei atitudini lăudabile, era doar o chestiune de timp până când buna-credință va triumfa, lăsând astfel loc de progres cu fiecare ocazie posibilă. Jonathan Tah constituie un exemplu pozitiv în acest sens, întrucât fundașul ce aparține în momentul de față de Leverkusen a trecut prin etape esențiale de îmbunătățire al calităților eminamente defensive. Cel asemuit personal cu Jerome Boateng ca stil de joc, a învățat meticulos secretele fundașului într-un timp rapid. Pătrunzând de la o vârstă fragedă în echipa titularilor la Hamburg SV, a fost un imbold moral de care a ținut cont protagonistul meu de astăzi. Convins de faptul că este loc întotdeauna de mai bine, Jonathan s-a antrenat asiduu, dând speranțe compatrioților săi, care erau nerăbdători să descopere potențialul jucătorului.


Tah nu i-a dezamăgit absolut deloc. Mulțumită ambiției sale, care nu cunoaște sub nicio formă efectul deziluziei, purtătorul tricoului cu numărul 4 din tabăra ''aspirinelor'' a oferit motive întemeiate de progres în condiții inoportune. După câteva apariții în tricoul ''hanseaticilor'' ce s-au dovedit a fi nedemne pentru interesele comune ale ambelor părți, Jonathan s-a hotărât să accepte oferta grupării de divizie inferioară Fortuna Dusseldorf, unde timp de câteva luni avea misiunea clară de-a înlătura orice dubiu ce aplana asupra posibilităților de afirmare, întrucât un fundaș simte mirosul revigorării carierei când observă că nivelul competiției din care face parte este superior.

Timpul petrecut pe ESPRIT Arena a contat enorm în dezvoltarea fotbalistică, căci având meciuri în picioare crește automat încrederea în tine însuți. A știut să își organizeze cariera în așa fel încât în prezent să simtă rostul pasiunii sale. Desele încurajări venite pe seama lui din partea diverșilor tehnicieni cu care a avut onoarea să lucreze i-au devenit aliat de nădejde. În momente de luciditate, cooperezi remarcabil, deoarece ai interesul să depășești bariera incertitudinii. Jonathan Tah n-a ezitat să își prezinte ''armamentul din dotare'' , ca să zic așa.

Este genul de fundaș central extrem de agresiv, care nu-ți lasă spațiu de pătrundere. Are darul de a-i șicana pe oponenți. Singurul său defect, important în contextul general, este agilitatea. La cei 1,94 metri ai săi, Tah nu-i genul de fundaș care să se replieze foarte repede, dar compensează această slăbiciune cu un simț al anticipației realmente fabulos. Uneori are tendința să reacționeze prompt asupra arhicunoscutelor tachinări ale atacanților, însă ceea ce contează cu adevărat este că îi domină mental. Chiar la cei 20 de ani ai săi, Jonathan impune respect prin prezența de spirit tipică unui fotbalist ce are ca scop principal anihilarea adversarilor.


Reușește într-o oarecare măsură să își deruteze adversarii, întrucât insistența de care dă dovadă în duelurile unu contra unu îl ajută în tentativa transmiterii încrederii către colegii lui din defensivă. Îmi place că nu tergiversează deciziile prompte de îndeplinire al sarcinilor defensive, adică într-un fel sau altul poziționarea pe gazon îi permite să anticipeze sublim mișcările adversarilor, ceea ce contează cu adevărat în viața unui apărător central. Mai stăpânește un capitol determinant, viziunea asupra jocului. Din acest punct de vedere, analizează în profunzime într-o manieră proprie spațiile de pasare către colegi, dând astfel oportunitatea jucătorilor tehnici să creeze oportunități de gol. 

Amintește de Jerome Boateng prin atitudine, determinare și spirit de sacrificiu. Dacă-n cazul actualului campion mondial cu reprezentativa Germaniei, fotbalul nu mai are secrete pentru el, poate doar când îl are pe Messi ca adversar, glumesc desigur, Jonathan Tah aspiră către idolatrizare. Are tot dreptul din lume să gândească astfel, pentru că datorită seriozității sale întărește ideea conform căreia absolut orice individ preocupat de progres este inevitabil protagonistul unei binemeritate aclamări la scenă deschisă, ori Tah nu-și va dezamăgi staff-ul tehnic, care-i capabil să înțeleagă devotamentul fotbalistului născut în Hamburg. 

Se va perfecționa pe deplin de îndată ce un anumit antrenor va îmbunătăți singurul său defect, amintit în rândurile de sus: agilitatea. Nu este capabil să se redreseze instantaneu în caz că oponentul său din marcaj îl evită cu desăvârșire.Veți constata ulterior că ce-am afirmat acum se va dovedi esențial în cariera acestui tânăr. Până atunci îi urez succes în stoparea minuțioasă a adversarilor întâlniți în cale. Vorba aceea, te maturizezi întâlnind rivali puternici. Jonathan Tah știe acest amănunt destul de bine și va încerca din răsputeri să lase o impresie plăcută în ochii microbiștilor de pretutindeni, dar agasantă în același timp pentru restul competitorilor.







  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
0Comments

Riechedly Bazoer - un exemplu ferm de mijlocaș cu un grad ridicat de laboriozitate și perseverență


Olandezii se află într-o perioadă nefastă. Țara recunoscută pentru productivitatea ieșită din comun în privința aparițiilor în lumina reflectoarelor al tinerilor talentați, prin conducătorii oricăror cluburi profesioniste din ''țara lalelelor'' se confruntă în aceste zile cu probleme de ordin structural, întrucât reprezentativa de seniori a ''portocalei mecanice'' deplânge oarecum situația extrem de iritantă în care se găsește.

Dezamăgirea este atât de profundă încât într-un fel sau altul, neincluderea între cele 24 de națiuni ce puteau să-și apere cu mândrie onoarea în Franța, se resimte în concepția fotbaliștilor ce pot oferi garanții în ceea ce privește reapariția dârzeniei de altădată, însă de îndată ce conștientizezi importanța eșecului, restabilirea priorităților esențiale de revenire în top reprezintă indubitabil startul unor binemeritate reflexii profesionale.

Nu-i la îndemâna oricui, mai ales al federalilor, să aibe habar de potențialul oricăror membri ai brigăzii, ca să zic așa. Știm cu toții că dincolo de talent și vremelnicie, conștiința umană respectă în prealabil dezvoltarea proiectului cu scop 100% educativ, întrucât ieșirea dintr-o situație neprevăzută reprezintă irefutabil o problemă generală.


Sunt convins de faptul că Riechedly Bazoer va deveni un produs, dacă nu chiar este deja, aș îndrăzni să spun, al restaurării ierarhice. De-a lungul campaniei dezamăgitoare a preliminariilor pentru asigurarea biletelor de avion din Franța, culminată cu decizii surprinzătoare ale selecționerilor responsabili cu convocările, s-au luat anumite decizii ce întăresc argumentul meu, deoarece ajutorul unor fotbaliști precum Robin van Persie, Arjen Robben, Klaas Jan Huntelaar, Wesley Sneijder sau Nigel de Jong a fost mai degrabă de fațadă. 

În unele situații, reputația nu-ți garantează prezența la un turneu de-o importanță majoră precum Campionatul European. Acest caz constituie de departe o lecție de care olandezii țin cont și încearcă din răsputeri să schimbe liniile cât mai repede cu putință. Momentan nu-și arată intențiile, dar instinctul îmi spune că odată cu începerea rundei preliminare de accedere la următoarea ediție de Campionat Mondial ce se va desfășura în Rusia, vom vedea fețe noi în angrenajul echipei.

Bazoer își așteaptă șansa. Evoluțiile sale din campionat au fost realmente încântătoare. Am avut prilejul să-l urmăresc îndeaproape din fața micului ecran și am ajuns la concluzia titlului acestei postări. Da, afirm răspicăt că Riechedly Bazoer este mijlocașul cu un grad ridicat de laboriozitate și perseverență. Combină cele două elemente cât se poate de natural, atragând spectatorii cu  prestații de gală, tipice unui tânăr dornic de afirmare. 


Fiind un mijlocaș harnic în privința instaurării dominației mentale pe terenul de fotbal, Bazoer își permite într-o oarecare măsură să ajungă în poziție evidentă de a-și vedea numele pe lista marcatorilor, strict datorită calităților sale ce includ '' o doză'' incomensurabilă de intercepții ale baloanelor aflate într-o zonă lipsită de periculozitate. Surprinde în dese rânduri oponentul cu vivacitatea ieșită din comun, dar mai presus de acest lucru respectă ca atare sarcinile care i se dau.

Când deține obiectul muncii, pornește vertiginos spre buturile adverse, fie prin combinații rapide cu un coechipier aflat în apropiere, cât și demarcări specifice unui mijlocaș viclean. Deși are numai 19 ani, Riechedly stăpânește meticulos secretele mijlocașului veritabil, ce nu lasă loc de interpretări în situații obscure. Tocmai de aceea, m-a convins să-l promovez fără a avea vreo reținere în acest sens.

Spiritul combativ de luptă îl propulsează inevitabil în topul aparițiilor din acest sezon competițional în tricoul ''lăncierilor'' , unde a reușit să încânte publicul larg și totodată să ofere Olandei un motiv întemeiat să-l aduleze necondiționat. Își prezintă ''armamentul din dotare'' cum numai el știe și în acest consens favorabil ascensiunii fulminante nu îi rămâne decât să confirme teoria progresivității. Că va reuși sau nu, doar timpul ne va spune acest lucru.


  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
0Comments

Dele Alli - forma de simbioză menită să mulțumească orgoliul britanic

Englezii sunt o specie de oameni recalcitranți, motiv pentru care se bat cu pumnii în piept de fiecare dată când vreun compatriot de-al acestora își etalează calitățile tehnico-tactice pe gazonul de fotbal. Lauda excesivă poate fi dăunătoare în cazuri majore de atingere al potențialului fotbalistic. S-a dovedit de-a lungul anilor că anumiți jucători profesioniști n-au continuat pe același drum extrem de benefic intereselor naționale. Exemple precum Ravel Morrison, Wilfried Zaha sau David Bentley reprezintă într-o proporție covârșitoare eșecul apariției lamentării. 

Toți cei menționați s-au folosit în mod exagerat de privilegiul inoportun, aș îndrăzni să afirm, al exacerbării jurnaliștilor sportivi, ceea ce n-a fost tocmai plăcut pentru aceștia, întrucât a intervenit inevitabila presiune a gestionării ireproșabile a situațiilor favorabile. Dacă într-adevăr nu dispui de-o mentalitate ce îți asigură confortul necesar de înlăturare al eventualelor dubii ce aplanează asupra posibilităților de afirmare în sportul rege, ești considerat ulterior un depravat și nimic altceva. Puțini sunt cei ce-au conștientizat diversele momente de bun augur în carierele lor profesioniste...

Rareori se găsește un individ cu gândire de fier în cazuri de forță majoră. Tocmai de aceea,  de cele mai multe ori, nesăbuința a triumfat în detrimentul exuberanței. Totuși, instabilitatea poate fi combătută foarte ușor, însă este nevoie de mai mulți factori pentru a triumfa. Simbioza menită să mulțumească orgoliul britanic se formează în timp. Lesne de înțeles dacă considerăm justă adaptabilitatea riguroasă la standardul optim de performanță, deoarece reacționezi conform principiilor de bază, depinzând în mare măsură de reputația căpătată, fie pe merit sau nu. 

Un astfel de individ se regăsește în descrierea propriu-zisă. Numele său este Bamidele Alli, Dele pentru cunoscuți, apără cu mândrie culorile clubului Tottenham Hotspur și este considerat, pe bună dreptate, jucătorul ce stabilește ordinea și disciplina în condiții primordiale apariției succesului. În vârstă de numai 19 ani, Alli a avut o contribuție majoră la clasarea echipei pe-o poziție ce garantează participarea în cea mai titrată competiție intercluburi, UEFA Champions League, dar nu acest lucru contează cu adevărat, ci depășirea stării euforice, agreabilă pentru moment. 

Am analizat jocul celui născut în Milton Keynes și sunt realmente încântat de modul în care înțelege beneficiul poziționării. Având sarcini defensive, Dele Alli profită îndelung de agresivitatea tipică mijlocașului central, ca mai apoi să ajute în permanență compartimentul ofensiv, fie prin pasarea către un coechipier aflat într-o zonă prielnică finalizării, respectiv plasarea minuțioasă a șuturilor pe spațiul porții. Reușește sublim să irite adversarii cu spiritul său combativ de luptă și în dese rânduri surprinde portarii adverși cu direcționarea precisă a șuturilor.

Stăpânește magistral procedeul lovirii balonului într-o direcție propice intereselor personale încât britanicii îl consideră un nou caz Steven Gerrard. Sincer să fiu, au dreptate, însă pare surprinzător la prima vedere, dar Dele Alli în comparație cu Stevie G a avut un impact masiv în jocul echipei încă din momentul pășirii pe gazonul de pe White Hart Lane. Constanța în evoluții este primordială pentru un mijlocaș central cu aport ofensiv, iar Alli este genul de jucător de care Mourinho s-ar ''îndrăgosti pe loc'' dacă vârsta ar fi apropiată maturității sportive. Până să ajungă la etatea în care fotbalul nu ar mai avea niciun secret pentru el, Dele este obligat de circumstanțe să rămână fidel combativității.


Se vede limpede că presiunea nu îi afectează câtuși de puțin startul fulminant al carierei extraordinare de până acum, culminată cu o selecție în tricoul reprezentativei de seniori, unde de altfel a înscris un gol fabulos. Răspunde pozitiv provocărilor și în acest ritm este practic imposibil ca Dele Alli să nu fie convocat printre ''leii britanici'' la EURO 2016, unde Anglia ar avea un cuvânt greu de spus în privința cuceririi unei medalii prețioase. Atenție, ca acest lucru să fie într-adevăr fezabil este nevoie de prezența protagonistului nostru de astăzi printre titulari, altfel este greu de tot pentru englezi.

În ciuda pretențiilor arhicunoscute și exagerate ale inventatorilor fotbalului, există întotdeauna regretul impulsionării și tocmai de aceea este important să deții în lotul lărgit un fotbalist precum Dele Alli, care garantează prin prezența de spirit obligații morale de care restul colegilor trebuie să se achite conștiincios. Poate destabiliza sistemul oricăror cluburi/selecționate. Cei 1,88 metri ai săi îi sunt aliat de nădejde în duelurile aeriene și tentativele de dribling pe spațiu redus se succed cu repeziciune mai ceva ca atunci când descoperi cu proprii tăi ochi suplețea feminină.

Acestea fiind spuse, vă las la dispoziție un videoclip cu evoluțiile demne de lăudat ale individului recunoscut de acum ca fiind o piesă esențială de recăpătare al orgoliului britanic, teribil încercat de prestațiile nefaste ale acestora la diverse competiții europene și mondiale, cu mențiunea că în cele din urmă Dele Alli va continua să iluzioneze opinia publică cu modul său de-a percepe situațiile convingătoare ascensiunii fulminante.







  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
2Comments

Hector Bellerin - planul de rezervă al reprezentativei Spaniei în vederea completării listei lărgite pentru EURO 2016

A trecut o bună perioadă de timp de când n-am mai avut ocazia să vă aduc la cunoștință puști extrem de promițători, cu un simț dezvoltat al responsabilității și îndârjirii sportive, mai precis două luni. Am analizat o mulțime de jucători în limita vârstei admise de promovare pe acest colț destinat tinerilor talentați și am constatat cu plăcere o enormă dorință de afirmare din partea majorității. 

Dintr-o listă lărgită de fotbaliști destinați căpătării idolatrizării, am ajuns la concluzia finală că fundașul dreapta H. Bellerin întrunește irefutabil condițiile unui lider al generației sale, demonstrând pe durata acestui început fastuos de sezon competițional că reprezintă de departe un plan de rezervă pentru interesele majore ale dublei campioane europene, lipsită oarecum de soluții în flancul drept al defensivei. 

Nu este de ajuns să emiți pretenții la câștigarea unei competiții importantă precum CE din Franța dacă dispui în momentul de față de jucători precum Azpilicueta sau Juanfran. Din punctul meu de vedere, îți trebuie un adaos de fantezie și libertate caracteristică acestei poziții, ori protagonistul meu de astăzi pare copia fidelă al posibilului său coleg de breaslă din cealaltă bandă, nimeni altul decât Jordi Alba, jucător amintit pe acest blog până-n momentul consacrării sportive. 


Hector a ajuns 'sub lupa mea' de scouter virtual încă de când avea 17 ani și încânta ochii diverșilor spectatori prezenți să descopere mentalitatea juvenilă, încercată în diverse ocazii cu putință. NEXT GEN Series, competiție amicală de valorificare a potențialului tinerilor condusă impecabil în perioada respectivă de către Mark Warburton, mi-a oferit motive întemeiate asupra urmăririi cu atenție a modului în care Bellerin își dezvoltă anumite calități primordiale luării deciziei de a-l promova necondiționat. 

Ceea m-a atras la acest jucător născut și crescut în celebra academie din Barcelona, La Masia, a fost spiritul combativ de luptă, esențial ascensiunii fulminante. Hector agreează pe deplin ideea conform căreia trebuie să riști mai mult decât este cazul pentru a avea parte de-o recunoștință globală, ca să zic așa, motiv pentru care și-a dedicat neîncetat timp progresului individual. A învățat în cei 10 ani de uceniei sportivă, 8 în cadrul complexului sportiv din Catalunya, respectiv 2 ani la actuala sa echipă unde evoluează, Arsenal Londra, secretele combativității. 

A învățat meticulos cum trebuie să te prezinți ca fundaș lateral în duelurile aprige cu adversarii. Secretul constă într-o determinare peste limitele admise ce implică printre altele stăpânirea ireproșabilă a situațiilor contradictorii, căci în prealabil ești obligat să respecți ca atare rolul în angrenaj. Pentru un tânăr de numai 20 ani, misiunea aceasta pare dificilă, însă de îndată ce conștientizezi importanța regăsirii constanței sportive, te concentrezi asupra obiectivelor personale. 

Este genul de fotbalist care nu se lasă impresionat de tertipurile oponenților și încearcă din răsputeri să întoarcă într-o oarecare măsură situația în favoarea sa și automat a echipei. Îi place enorm să pătrundă vertiginos înspre careul advers, sprintul preponderent ofensiv ajutându-l în acest sens. Nu lasă nimic la voia întâmplării. 


Se dovedește a fi un individ extrem de vigilent cu gestionarea fazelor dătătoare de speranță pentru destinele conaționalilor săi, cât și al ''tunarilor'' , unde își expune săptămânal o mostră din calitățile indubitabile ce vizează inevitabil o posibilă convocare la un turneu major. Fie că discutăm de apariția în lumina reflectoarelor la un campionat european sau mondial, Hector Bellerin, prin aportul său strict fotbalistic, poate da o mână de ajutor esențială încununării, întrucât dispune de factorul X în absolut orice împrejurare. 

Nu-i facil să surprinzi în permanență adversarul, dar Hector este capabil de așa ceva în mod constant, fapt dovedit în actuala stagiune competițională de anumite reprezentațe de gală împotriva unor rivali pe măsura talentului deținut precum Manchester City, Chelsea Londra sau cel mai recent, FC Bayern Munchen. Combinațiile rapide cu cel mai apropiat coleg aflat în situație clară de gol îl aduc în postura de-a decide de unul singur modul în care se încheie o fază de atac, respectiv apărare, unde agilitatea îi permite să rezolve eventualele inexactități survenite pe durata celor 90 de minute.

Doar timpul este singurul impediment în realizarea acestui țel personal, însă vă asigur pe această cale de-un posibil reviriment internațional al lui Hector. Trebuie doar să i se acorde credit ca să demonstreze tuturor din ce ''aluat'' este făcut. În opinia mea, este de calitate superioară, cu mici restricții de improvizație generală, dar ajustabile în timp cum ar fi stăpânirea duelurilor aeriene, pasarea în diagonală, cât și diversificarea creării periculozității (Hector preferă acțiunile în bandă, rareori ajunge în centru să paseze/șuteze decisiv) . 

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
3Comments

Donis Avdijaj - fotbalist disputat de reprezentativele Albaniei și Germaniei


Viața de fotbalist nu-i tocmai facilă precum ar crede unii. Ești implicat în anumite conflicte fără să-ți dai seama, însă de îndată ce-ți vezi de treaba ta, creezi instabilitate printre responsabilii cu convocările, mai ales dacă deții dublă cetățenie. Este și cazul lui Donis Avdijaj - un atacant născut în Osnabruck cu ''rădăcini albaneze'' și mentalitate balcanică, extrem de vizibilă în prestațiile sale de până acum, convingătoare în majoritatea duelurilor avuți cu adversarii. 

L-am remarcat pe Donis într-un turneu ce privilegiază nespus copiii, UEFA Youth League. Pe atunci îmbrăca tricoul celor de la Schalke 04, deținătoarea drepturilor federative. Avea numai 16 ani și ceea ce m-a determinat să îi acord atenție sporită a fost de departe atitudinea puștiului, recomandată în situații de genul urgentării progresului sportiv, capitol unde atacanții de profilul său nu ezită să își arate disponibilitatea la efort, prielnică căpătării respectului într-un grup colectiv. 

A reușit într-un interval scurt de timp să intre în grațiile staff-ului tehnic, demonstrând  pe durata ''stagiaturii'' că locul său în angrenajul echipei a fost câștigat prin spirit de sacrificiu, însă mai presus de acest lucru a contat cu adevărat că Donis Avdijaj și-a propus instantaneu îndepărtarea senzației inoportune de presiune existentă apariției în lumina reflectoarelor. 


S-a achitat conștiincios de sarcini, dând astfel prilej cluburilor profesioniste să se intereseze de situația sa, una ce n-avea să îi favorizeze cariera, întrucât concurența din cadrul echipei de seniori era într-o oarecare măsură ''o pălărie'' prea mare pentru Donis, a cărui situație s-a rezolvat imediat, întrucât austriecii de la Sturm Graz s-au arătat interesați de acesta.

Donis n-a ratat oportunitatea de a-și prezenta intențiile profesionale în așa fel încât susținerea reciprocă să nu devină o problemă generală. Nu s-a ascuns absolut deloc și a înțeles perfect că poate contribui cu calitățile sale la dezvoltarea procesului de îmbunătățire evidentă în jocul său, cât și al coechipierilor, motiv pentru care s-a maturizat mai devreme decât se aștepta.

Experiența trăită în fieful nemților i-a priit, pentru că a conștientizat importanța disciplinei tehnico-tactice și-n prezent dispune de-o mentalitate adecvată idolatrizării. A ajuns în această postură strict datorită consistenței - factor esențial și de neînlocuit din concepția oricărui tânăr preocupat în mod deosebit de aspectul seriozității.


Este genul de jucător ce nu și-ar dezamăgi colaboratorii, ca să zic așa. În ciuda vârstei sale, Avdijaj nu-i deloc egoist, deoarece știe în adândul sufletului său că este recomandat pentru oricine să îi pese cu adevărat de colectiv. Se demarcă letal în zone favorabile creării periculozității. Din moment ce deține balonul spre buturile adverse, pare fotbalistul ce se transformă într-un robot indestructibil.

Stăpânește minuțios principalele virtute ale atacanților ce constă în pătrunderea vertiginoasă asupra careului advers prin procedeul driblingului, respectiv al combinațiilor rapide cu un coleg aflat în apropiere, cât și jocul aerian, ceea ce îi permite să observe luminița de la capătul tunelului într-o manieră proprie, lăsând senzația că doar accidentările i-ar stopa pe deplin ascensiunea fulminantă.

Rămâne de văzut dacă într-adevăr va continua pe aceeași linie ascendentă. Există, după cum afirmai în titlul acestui material, interes enorm pentru o eventuală convocare în cadrul selecționatelor Albaniei, respectiv Germaniei, ceea ce l-ar atrage în mod surprinzător într-o capcană pe Donis Avdijaj, însă am observat că puștiul știe când să devină autoritar cu el însuși în momente cruciale ale vieții sale private. Gestionarea momentelor favorabile îl va pune într-o situație dificilă, alegerea patriei, un inconvenient major, dar benefic ulterior succesului. 



  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
0Comments