Urmașul lui Gustavo Poyet

Robert Brault, cunoscut în lumea jurnalismului independent pentru citatele sale pline de-o convingere indubitabilă, spunea odinioară că ''acolo unde cei înfrânți văd bariere, învingătorii zăresc trambuline''. Zicala în sine are rolul de a-ți atinge coarda sensibilă și totodată să inspire anturajul. Știm cu toții că majoritatea fotbaliștilor nu-s singuri în bătălia cu ei însuși de a-și înfăptui un renume prin prestațiile acestora. Sunt ajutați necondiționat de oamenii preocupați în mod deosebit de eventualul salt către apogeul carierei. 

Dacă într-adevăr te resemnezi definitiv, rămâi un individ mediocru, însă de dată ce conștientizezi că întotdeauna este loc de mai bine, atunci observi luminița de la capătul tunelului și încerci din răsputeri să răzbați într-o direcție favorabilă intereselor personale. Un astfel de fotbalist stă mărturie descrierii mele de până acum. Este considerat urmașul lui Gustavo Poyet și-n rândurile următoare îi veți cunoaște povestea, cât mai ales calitățile pentru care m-a obligat să îl promovez fără absolut nicio reținere în acest sens. 

Giorgian De Arrascaeta, născut în Nuevo Berlin, deține un ''bagaj tehnic'' desăvârșit. La cei 20 de ani ai săi, actualul component al campioanei en-titre din Copa Libertadores, Cruzeiro Esporte Clube, a depășit momentul dezamăgirii trăite împreună cu reprezentativa ''celeștilor'' în 2013, când a fost nevoit să se recunoască învins în finala Campionatului Mondial U-20 jucată împotriva Franței lui Paul Pogba, Geoffrey Kondogbia sau Kurt Zouma. În prezent se poate lăuda că stăpânește minuțios calitățile esențiale unui playmaker veritabil. 

Clarviziunea impecabilă asupra jocului îi permite să ofere coechipierilor momentul lor de glorie, dar în același timp îl motivează suplimentar în tentativa redescoperirii atitudinii propice ascensiunii fulminante. Profitând de faptul că are în majoritatea situațiilor mână liberă, Giorgian declanșează furibund contraatacuri letale, deoarece se descurcă impecabil în condiții de alertă maximă, aducând astfel aminte de unul dintre cei mai respectați fotbaliști uruguayeni ai anilor 90, Gustavo Poyet. 

Driblingurile puștiului au un farmec aparte în rândul microbiștilor de pretutindeni. Protagonistul meu de astăzi nu ezită să își ducă la bun sfârșit misiunea conform căreia este predispus să coordoneze acțiunile precum un fotbalist capabil de a-i fi recunoscute meritele în privința organizării jocului, ori acest lucru constituie un avantaj în căpătarea idolatrizării. Combină exemplar cu omul aflat în apropiere și în dese rânduri reușește să surprindă pe toată lumea, fie prin șutul decisiv, respectiv pasarea oportună înspre oamenii din avanposturi.

Știe în permanență când să se facă remarcat, drept pentru care  își rezervă neîncetat timp, aici mă refer desigur la rămânerea în programul echipei de antrenamente libere, ca să se perfecționeze pe deplin. Ar mai avea de lucrat la capitolul fazelor fixe, dar din punctul meu de vedere acest defect minor poate fi remediat oricând. Ceea ce contează cu adevărat de abia acum urmează, iar Giorgian De Arrascaeta este nevoit să privească înspre Occident, unde procesul complex și sistematic al unui sportiv depășeșc barierele normalității.

PS. Dacă unii dintre dumneavoastră n-ați avut ocazia să îl admirați până acum, vă invit s-o faceți. Se merită! Convingeți-vă pe propria piele, urmărind videoclipul de jos. Vizionare plăcută!

Niciun comentariu

Un produs Blogger.