Astăzi consider oportună amintirea unui mijlocaș ofensiv de origine franceză, actualmente component al liderului din Ligue1, Montpellier Herault SC. Urmărindu-l îndeaproape am avut deosebita plăcere să constat că Rémy Cabella stăpânește excepțional balonul, convertind astfel această situație demnă de apreciat într-o obișnuință dezarmantă pentru adversari, incapabili să reziste viziunii impecabile asupra jocului, respectiv al driblingurilor pe spații reduse, procedeu tehnic unde excelează, conform cu cerințele poziției sale de pe gazon, tipică spectaculozității. O altă calitate indispensabilă acestui jucător extrem de talentat este demarcarea în careul advers. Când observă într-o oarecare măsură anumite fisuri în defensiva adversă, aparițiile sale produc panică, întrucât fundașii adverși nici n-au timp să răsufle suficient încât să respingă dincolo de mijlocul terenului, sau în cel mai bun caz, să-l încolțească pe jucător în așa fel încât să nu aibe oportunitatea de pasă decisivă, însă în 60% din ocazii, am observat cum Rémy Cabella șutează fără să se gândească la eventualele consecințe, dar reprezintă de obicei un moment în care trebuie să-ți conștientizezi calitățile indiscutabile, astfel ești pur și simplu condamnat să accepți criticile specialiștilor sau al colegilor. Chiar dacă a fost în dese rânduri protagonist al unor neînțelegeri colective, mai mult din cauza faptului că dorea cu insistență să-și rezolve problemele cu el însuși, Cabella a știut să rămână fidel concepției domnului René Girard, ce privilegiază în special atitudinea respectuoasă, nicidecum îngâmfarea, factor neprielnic într-un grup colectiv.
Tocmai de aceea, bazându-se pe capacitatea formidabilă de efort, Rémy Cabella a reușit într-un interval scurt de timp să devină principala opțiune în privința titularizării, după îndelungi perioade de teste în care René Girard era obligat să îl responsabilizeze suficient încât să aibe senzația privilegierii, fără de care n-ar fi putut spera să intre în grațiile experimentatului tehnician francez. I-a trebuit, după cum era de așteptat, o doză excesivă de umilință, conform cu intențiile tuturor. Încălcând o astfel de regulă, cu siguranță ar fi avut soarta pecetluită și l-am fi revăzut oarecum la AC Arles-Avignon, clubul unde a fost pentru o perioadă scurtă de timp împrumutat, fără pretenții în elita fotbalului franțuzesc. Trecerea bruscă de la un club ce-și propunea să obțină profit de pe urma tinerilor către o grupare ce-și dorește iminent să redevină echipa anilor 90 în care se regăseau printre alții Laurent Blanc, Eric Cantona sau Roger Milla, n-a fost ușoară, adaptarea fiind extrem de dificilă, însă a depășit cu brio această situație printr-o dăruire exemplară în antrenamente, ceea ce l-a determinat pe domnul Girard să îi acorde atenție, iar puștiul nu a trădat sub nicio formă așteptările avute în posibilitățile de afirmare, stârnind admirație în cadrul staff-ului tehnic, vizibil mulțumit de prestațiile sale. Contribuția puștiului în revirimentul ultimilor ani pe Stade de la Mosson este uriaș. Coechipierii săi se mobilizează exemplar, observând iminent starea de spirit ce îi permite tânărului în vârstă de 21 ani să pericliteze conștiincios buturile adverse, indiferent de eventualele consecințe. Prin prisma acestei situații, fiecare are de câștigat.
Speranța este vie în cadrul clubului, deoarece jucătorii se conformă planurilor tehnico-tactice ale domnului René Girard, în special protagonistul nostru de astăzi, care devine instantaneu un ucenic sârguincios, mereu dornic să instaureze încrederea într-un colectiv extrem de bine pregătit psihic și în aceste condiții, fotbaliști precum Olivier Giroud, Younes Belhanda, Joris Marveaux sau John Utaka devin utili în momente cruciale, când minutele rămase de disputat nu-ți garantează liniștea sufletească menită să-ți ușureze dispoziția letală de joc. Evoluțiile în tricoul fruntașei din Ligue 1 i-au adus și convocări în selecționata de tineret, unde se pliază de minune sistemului de joc gândit de către Eric Mombaerts. 4-3-3 a devenit în ultimul deceniu o formulă de joc prielnică celor considerați extrem de tehnici și rezistenți, din toate punctele de vedere. Încredințarea rolului de vizionar i-a priit, pasele sale în profunzime ajutându-i atât pe colegii de club, cât și cei din reprezentativa Franței, unde în dese rânduri n-a fost titularizat, ci folosit ca soluție de avarie în cazul unei prestații deplorabile al altui tânăr promovat pe blog, Antoine Griezmann. Vorbim, așadar, de-un mijlocaș ofensiv extrem de talentat, din toate punctele de vedere, iar clasarea celor de la Montpellier pe prima poziție în campionat nu este întâmplătoare, contribuția fiind decisivă, mai ales dacă analizăm corespunzător situațiile în care Giroud, golgeterul Ligue 1, a fost pus în valoare de clarviziunea puștiului.
0 Comentarii