Dintre toți cei ce benefiază acum de binemeritatele promovări fotbalistice, Jeremy Doku, un copil de numai 18 ani, mi se pare un caz fascinant. Impresionează prin faptul că insistă în crearea superiorității în benzile laterale de atac cu cel mai apropiat coehipier aflat prin preajmă, cel putin 80% din timpul petrecut pe gazon. Știe în permanență când să dribleze, cât și care-s avantajele unei colaborări cu un coleg din avanposturi, oferind într-o proporție covârșitoare satisfacție susținătorilor clubului flamand, care n-au fost atât de încântați în ultimii ani de jucătorii avuți la dispoziție de Anderlecht ca în prezent.
Acest lucru constituie un pas important în progresul fotbalistic și nu mă va surprinde absolut deloc să aflu mai târziu, nu contează perioada în care se întâmplă acest lucru, că Jeremy Doku a devenit un nume plăcut de majoritatea conducătorilor de cluburi pretențioase ale Europei. Până atunci, însă, apără cu îndârjire culorile clubului din capitala Belgiei. Credeți-mă, pentru un puști provenit din zona cea mai favorabilă înscrierii golurilor, Jeremy înclină balanța în favoarea echipei într-un mod tipic extremelor veritabile în sportul rege, unde asumarea riscurilor sprijinită de istețimea finalizării acțiunilor alocă resurse multiple de succes, venite de pe fondul insistenței colective.
Situația în sine vine de pe fondul schimbării radicale de strategie a celor de la Anderlecht Bruxelles și din punctul meu de vedere trofeele vor apărea în vitrina clubului după o pauză de 5 ani, mai devreme sau mai târziu, întrucât proiectul în sine nu garantează succes instantaneu. Rămâne de văzut dacă într-adevăr Jeremy Doku și generația actuală de jucători vor crea iluzii printre suporteri, însă un lucru este cert, purtătorul tricoului cu numărul 49 își va da silința ca totul să fie bine.
0 Comentarii