Sandro Tonali - liderul noii generații de fotbaliști născuți în mileniul 3 al fotbalului italian

Fotbalul italian la nivel de reprezentative, fie seniori, fie juniori, respectiv tineret, deplânge situația în care se află în momentul de față. Perioada de glorie a italienilor pare departe de zilele noastre. Dacă în trecut, și nu cu mult timp în urmă, aveam garanții nebănuite că mai devreme sau mai târziu vor apărea în peisajul local anumiți fotbaliști ce pot oricând să urgenteze procesul de plafonare existent în diverse tabere, în prezent situația este alarmantă. Prea puțini copii reușesc să ofere un zâmbet larg celor ce sunt responsabili cu progresul acestora.

Chiar dacă talentul răzbate minuțios în favoarea unei pregătiri exemplare de perfecționare deplină, nu mulți sunt cei ce aleg să respecte calea meritorie de-a stăpâni pe deplin nivelul presiunii extrem de ridicat apărut de pe urma așteptărilor masive avute în posibilitățile de afirmare a vreunui copil dornic de căpătarea unui statut binevenit printre colegii de generație.

Majoritatea se pierd inexplicabil când este nevoie de aceștia, însă ca-n absolut orice sport există excepții în acest sens. Unul dintre cazuri se numește Sandro Tonali, aparține de Brescia Calcio și în rândurile următoare veți cunoaște calitățile de artist desăvârșit ce m-au determinat să îl consider liderul noii generații de fotbaliști născuți în mileniul 3 al fotbalului italian.

Tonali dispune de-un simț extraordinar de anticipație. Cunoaște exemplar metoda prin care se recuperează rapid posesia și de îndată ce balonul se află în preajma lui, creează oportunități pentru coechipieri, indiferent că aceștia îmbracă tricoul grupării Brescia Calcio, ori cel al selecționatei de juniori a Italiei. Pasează atât de bine încât spațiile sunt extrem de largi și benefice pentru colegi. 

Reușește acest lucru datorită rapidității în gândire și mișcare, cu o poziționare fermă între adversari și obiectul muncii. Nu doar aceste calități îl recomandă ca un lider ci și agresivitatea cu care este înzestrat, dar nu una ce poate cauza accidentări teribile rivalilor de pe gazon, ci mai degrabă una pozitivă, fără de care colegii acestuia s-ar simți oarecum debusolați știind că odată cu terminarea oricărui antrenament fizic sau tactic, Sandro Tonali ar fi complet răvășit de importanța aprecierii colegiale. Nu este cazul lui, deoarece își rezervă neîncetat timp pentru a-i determina să se simtă datori față de acesta - un copil căruia îi pasă cu adevărat de obiectivele comune.

Rămâne de precizat faptul că odată cu trecerea anilor și totodată cel al nivelului superior de pregătire asiduă și rigurozitate sportivă, Sandro Tonali, prin mijloacele proprii de progres se vede nevoit să își ridice nivelul actual de conștientizare, altfel există pericolul de prăbușire inexplicabilă în anonimat. Înclin să cred că această variantă pică definitiv, întrucât în aproximativ două sezoane competiționale petrecute în Serie B, protagonistul meu de astăzi a încercat din răsputeri să ofere conaționalilor săi, atât neutri, cât și specialiști în anticiparea progresului fotbalistic, un imbold moral în confruntări dificile cu adversari capabili să pătrundă în elita fotbalului italian.

Mulți susținători ai unei idei preconcepute de marșare într-o direcție favorabilă se felicită oarecum că istoria nu și-a spus ultimul cuvânt în privința redobândirii gloriei pierdute a fotbalului italian. Prin acest jucător de numai 18 ani, atât cluburile galonate ale Italiei sau după caz ''squadra azzura'' , prin diverși manageri sportivi, vor ține cont de acest Sandro Tonali, drept pentru care cel văzut ca fiind soluția de avarie a unui Marco Verratti extrem de prodigios în această misiune de redresare a fotbalului italian, se vede obligat de anumite circumstanțe să nu înceteze sub nicio formă lupta cu el însuși. 

Dacă își urmează instinctul primar de conservare al progresului, va instaura indubitabil o rețea de adepți în jurul său, ori acest lucru s-a dovedit esențial în anii precedenți, unde succesul unei generații a Italiei a obligat pe toată lumea implicată în fenomen să respecte ca atare dezvoltarea tuturor mecanismelor existente în structurile organizatorice. Sandro Tonali respectă principiile de bază ale unui lider și urmează să demonstreze că asemănările izbitoare în stilul de joc și manevrare a balonului cu Andrea Pirlo, un alt produs de succes al echipei din nordul Italiei, nu sunt vorbe goale.