În ultimele trei decenii, fotbalul franțuzesc a renăscut din propria cenușă. De la ultimul și totodată singurul trofeu olimpic reușit de ''cocoșii galici'' , mai exact în 1984, generațiile viitoare au făcut tot posibilul să readucă entuziasmul în tribune. Era nevoie urgentă de-o îmbunătățire în sectorul juvenil. În perioada respectivă a apărut ca o mană cerească și celebrul institut de fotbal al federației franceze, Clairefontaine. Decizia fostului președinte Fernand Sastre a avut ca scop principal restabilirea priorităților naționale și nu în ultimul rând provocarea diverșilor competitori în competițiile interne de-a ține pasul cu noile reguli ce vizau irefutabil aspectul evoluției umane. Știm cu toții că nu-i nevoie doar de talent pentru a reuși în sportul rege. Este recomandat înaintea oricăror tertipuri de perfecționare să urmezi ca atare procesul dezvoltării personale. De îndată ce stăpânești corespunzător această necesitate, ești pregătit 100% să ''escaladezi Everestul'' .
Exemple ca Patrick Vieira, Didier Deschamps, Zinedine Zidane sau Thierry Henry întăresc ideea conform căreia devii preocupat de progresul fotbalistic și încerci din răsputeri să îți stabilești obiective în carieră. Ai dreptul să visezi ca oricare alt individ, însă devii consternat de eventualul eșec ce-ți pune în pericol identitatea ca sportiv profesionist, întrucât respecți ca atare rolul în angrenaj dar în același timp conștientizezi importanța regăsirii într-o listă lărgită de priorități pentru cluburile pretențioase ale Europei și ești oarecum speriat de progresul în sine, însă te redescoperi pe tine însuți și doar neșansa te scoate din circuit, ca să zic așa. De-a lungul timpului am putut vedea cu toții cum pretendenții la idolatrizare profită îndelung de pe urma unor asemenea scenarii extrem de controversate ce îi aduc într-o stare avansată de glorificare a prestigiului. Așadar, ai oportunitatea uriașă de a deveni influent pentru ceilalți, ceea ce nu-i puțin lucru, după părerea mea.
Un astfel de fotbalist se regăsește în Ligue 1 în cadrul unei echipe ce până nu demult era încununată drept ''regina hexagonului'' . La doi ani distanță de triumful în premieră al celor de la Montpelier Herault S.C. în campionatul Franței, un copil se pregătea sârguincios sub atenta supraveghere a celor responsabili cu promovările meritorii în echipa de seniori. N-a trecut mult timp până când Morgan Sanson, sosit pe Stade de la Mosson din postura celui mai talentat jucător avut de gruparea Le Mans Football Club de la Corchia încoace, reușea să demonstreze tuturor că-i ''uns cu toate alifiile'' . Sezonul petrecut în tricoul grupării din orașul celebrului eveniment automobilistic de 24 h, culminat cu reprezentații de gală în dauna unor adversari capabili să-ți oprească progresul a fost doar un mesaj de atenționare pentru destinele clubului patronat de excentricul Louis Nicollin. Știau că mijlocașul ofensiv în vârstă de numai 18 ani pe atunci, n-avea nevoie de consiliere suplimentară în academie. S-au hotărât de comun acord că locul său este de departe printre cei mari.
Încrederea oarbă ce-a avut-o în Sanson este pe punctul de-a favoriza interesele clubului, care-s arhicunoscute în acest sens și vizează balanța salarială, extrem de precară în ultimii ani. Datorită prestațiilor senzaționale avute în acest sezon competițional, Morgan a atras atenția unor cluburi precum A.C. Milan, Arsenal Londra, Borussia Dortmund sau Manchester United. Cum a fost posibil așa ceva, vă întrebați oarecum surprinși... Ei bine, revenind la cele spuse în primele două paragrafe ale acestui material, purtătorul tricoului cu numărul 20 din tabăra ocupantei locului 6 în Ligue 1, este considerat de departe un produs al îngeniozității lui Fernand Sastre, care a dorit nespus să redreseze fotbalul franțuzesc prin construcția centrului de excelență ce-a avut deosebita onoare să propună competitorilor o soluție ce s-a dovedit ulterior esențială în sectorul juvenil, fiecare club, indiferent de structura sa, promovând nesilit copii ce aveau să devină modele pentru generațiile următoare.
Morgan Sanson este tipul de mijlocaș ofensiv căruia îi sunt date anumite obligații de care se achită impecabil. Este pus în situația de a-și favoriza colegii din avanposturi. Deși este posesorul unor calități indispensabile poziționării pe gazon cum ar fi stăpânirea driblingului pe spațiu redus, clarviziune asupra jocului, respectiv cel al lovirii balonului în așa fel încât portarul advers să fie surprins de manevrele sale, Sanson nu ezită să vină cu idei ce îi favorizează indiscutabil dezvoltarea fotbalistică, așa că în dispute extrem de dure și pasionante, găsește soluții optime de pasare înspre omul liber în careul advers, ceea ce îi conferă o stare de bine. Este de apreciat ceea ce face Morgan în momentul de față. Trebuie remarcată ușurința cu care își face loc printre fotbaliștii de seamă ai Franței.
Dacă vreodată veți fi puși în situația de a-l urmări din fața micului ecran cum am făcut-o eu în decursul a aproximativ două sezoane competiționale, aș aprecia enorm părerile voastre în legătură cu liderul generației sub 21 de ani a Franței. Îmi va da prilejul să inițiez misiuni conforme cu obiectul personal care constă în descoperirea diverșilor copii preocupați în mod deosebit de factorul moralității. Fie că într-o bună zi putem dezbate împreună cine merită cu adevărat spații largi pe acest blog, respectiv discuta amiabil despre fiecare în parte, subsemnatul este conștient că trebuie să țină cont de anumite reguli ce-s asemănătoare cu rigorile fotbalului francez bazate pe vigilență și determinare. Acestea fiind spuse, vă las la dispoziție un videoclip cu Morgan Sanson, în care veți vedea cu ochii dumneavoastră de ce este în stare acest fotbalist extrem de talentat.
P.S. Vizionare plăcută!
1 Comentarii
Foarte bun pustiul ,controleaza bine mingea,face pressing ,dupa parerea mea in vara face pasul in Premier league .. Sa speram ca la Arsenal.
RăspundețiȘtergere