Viața de fotbalist nu-i tocmai facilă precum ar crede unii. Ești implicat în anumite conflicte fără să-ți dai seama, însă de îndată ce-ți vezi de treaba ta, creezi instabilitate printre responsabilii cu convocările, mai ales dacă deții dublă cetățenie. Este și cazul lui Donis Avdijaj - un atacant născut în Osnabruck cu ''rădăcini albaneze'' și mentalitate balcanică, extrem de vizibilă în prestațiile sale de până acum, convingătoare în majoritatea duelurilor avuți cu adversarii.
L-am remarcat pe Donis într-un turneu ce privilegiază nespus copiii, UEFA Youth League. Pe atunci îmbrăca tricoul celor de la Schalke 04, deținătoarea drepturilor federative. Avea numai 16 ani și ceea ce m-a determinat să îi acord atenție sporită a fost de departe atitudinea puștiului, recomandată în situații de genul urgentării progresului sportiv, capitol unde atacanții de profilul său nu ezită să își arate disponibilitatea la efort, prielnică căpătării respectului într-un grup colectiv.
A reușit într-un interval scurt de timp să intre în grațiile staff-ului tehnic, demonstrând pe durata ''stagiaturii'' că locul său în angrenajul echipei a fost câștigat prin spirit de sacrificiu, însă mai presus de acest lucru a contat cu adevărat că Donis Avdijaj și-a propus instantaneu îndepărtarea senzației inoportune de presiune existentă apariției în lumina reflectoarelor.
S-a achitat conștiincios de sarcini, dând astfel prilej cluburilor profesioniste să se intereseze de situația sa, una ce n-avea să îi favorizeze cariera, întrucât concurența din cadrul echipei de seniori era într-o oarecare măsură ''o pălărie'' prea mare pentru Donis, a cărui situație s-a rezolvat imediat, întrucât austriecii de la Sturm Graz s-au arătat interesați de acesta.
Donis n-a ratat oportunitatea de a-și prezenta intențiile profesionale în așa fel încât susținerea reciprocă să nu devină o problemă generală. Nu s-a ascuns absolut deloc și a înțeles perfect că poate contribui cu calitățile sale la dezvoltarea procesului de îmbunătățire evidentă în jocul său, cât și al coechipierilor, motiv pentru care s-a maturizat mai devreme decât se aștepta.
Experiența trăită în fieful nemților i-a priit, pentru că a conștientizat importanța disciplinei tehnico-tactice și-n prezent dispune de-o mentalitate adecvată idolatrizării. A ajuns în această postură strict datorită consistenței - factor esențial și de neînlocuit din concepția oricărui tânăr preocupat în mod deosebit de aspectul seriozității.
Este genul de jucător ce nu și-ar dezamăgi colaboratorii, ca să zic așa. În ciuda vârstei sale, Avdijaj nu-i deloc egoist, deoarece știe în adândul sufletului său că este recomandat pentru oricine să îi pese cu adevărat de colectiv. Se demarcă letal în zone favorabile creării periculozității. Din moment ce deține balonul spre buturile adverse, pare fotbalistul ce se transformă într-un robot indestructibil.
Stăpânește minuțios principalele virtute ale atacanților ce constă în pătrunderea vertiginoasă asupra careului advers prin procedeul driblingului, respectiv al combinațiilor rapide cu un coleg aflat în apropiere, cât și jocul aerian, ceea ce îi permite să observe luminița de la capătul tunelului într-o manieră proprie, lăsând senzația că doar accidentările i-ar stopa pe deplin ascensiunea fulminantă.
Rămâne de văzut dacă într-adevăr va continua pe aceeași linie ascendentă. Există, după cum afirmai în titlul acestui material, interes enorm pentru o eventuală convocare în cadrul selecționatelor Albaniei, respectiv Germaniei, ceea ce l-ar atrage în mod surprinzător într-o capcană pe Donis Avdijaj, însă am observat că puștiul știe când să devină autoritar cu el însuși în momente cruciale ale vieții sale private. Gestionarea momentelor favorabile îl va pune într-o situație dificilă, alegerea patriei, un inconvenient major, dar benefic ulterior succesului.
