Dele Alli - forma de simbioză menită să mulțumească orgoliul britanic

Englezii sunt o specie de oameni recalcitranți, motiv pentru care se bat cu pumnii în piept de fiecare dată când vreun compatriot de-al acestora își etalează calitățile tehnico-tactice pe gazonul de fotbal. Lauda excesivă poate fi dăunătoare în cazuri majore de atingere al potențialului fotbalistic. S-a dovedit de-a lungul anilor că anumiți jucători profesioniști n-au continuat pe același drum extrem de benefic intereselor naționale. Exemple precum Ravel Morrison, Wilfried Zaha sau David Bentley reprezintă într-o proporție covârșitoare eșecul apariției lamentării. 

Toți cei menționați s-au folosit în mod exagerat de privilegiul inoportun, aș îndrăzni să afirm, al exacerbării jurnaliștilor sportivi, ceea ce n-a fost tocmai plăcut pentru aceștia, întrucât a intervenit inevitabila presiune a gestionării ireproșabile a situațiilor favorabile. Dacă într-adevăr nu dispui de-o mentalitate ce îți asigură confortul necesar de înlăturare al eventualelor dubii ce aplanează asupra posibilităților de afirmare în sportul rege, ești considerat ulterior un depravat și nimic altceva. Puțini sunt cei ce-au conștientizat diversele momente de bun augur în carierele lor profesioniste...

Rareori se găsește un individ cu gândire de fier în cazuri de forță majoră. Tocmai de aceea,  de cele mai multe ori, nesăbuința a triumfat în detrimentul exuberanței. Totuși, instabilitatea poate fi combătută foarte ușor, însă este nevoie de mai mulți factori pentru a triumfa. Simbioza menită să mulțumească orgoliul britanic se formează în timp. Lesne de înțeles dacă considerăm justă adaptabilitatea riguroasă la standardul optim de performanță, deoarece reacționezi conform principiilor de bază, depinzând în mare măsură de reputația căpătată, fie pe merit sau nu. 

Un astfel de individ se regăsește în descrierea propriu-zisă. Numele său este Bamidele Alli, Dele pentru cunoscuți, apără cu mândrie culorile clubului Tottenham Hotspur și este considerat, pe bună dreptate, jucătorul ce stabilește ordinea și disciplina în condiții primordiale apariției succesului. În vârstă de numai 19 ani, Alli a avut o contribuție majoră la clasarea echipei pe-o poziție ce garantează participarea în cea mai titrată competiție intercluburi, UEFA Champions League, dar nu acest lucru contează cu adevărat, ci depășirea stării euforice, agreabilă pentru moment. 

Am analizat jocul celui născut în Milton Keynes și sunt realmente încântat de modul în care înțelege beneficiul poziționării. Având sarcini defensive, Dele Alli profită îndelung de agresivitatea tipică mijlocașului central, ca mai apoi să ajute în permanență compartimentul ofensiv, fie prin pasarea către un coechipier aflat într-o zonă prielnică finalizării, respectiv plasarea minuțioasă a șuturilor pe spațiul porții. Reușește sublim să irite adversarii cu spiritul său combativ de luptă și în dese rânduri surprinde portarii adverși cu direcționarea precisă a șuturilor.

Stăpânește magistral procedeul lovirii balonului într-o direcție propice intereselor personale încât britanicii îl consideră un nou caz Steven Gerrard. Sincer să fiu, au dreptate, însă pare surprinzător la prima vedere, dar Dele Alli în comparație cu Stevie G a avut un impact masiv în jocul echipei încă din momentul pășirii pe gazonul de pe White Hart Lane. Constanța în evoluții este primordială pentru un mijlocaș central cu aport ofensiv, iar Alli este genul de jucător de care Mourinho s-ar ''îndrăgosti pe loc'' dacă vârsta ar fi apropiată maturității sportive. Până să ajungă la etatea în care fotbalul nu ar mai avea niciun secret pentru el, Dele este obligat de circumstanțe să rămână fidel combativității.

Se vede limpede că presiunea nu îi afectează câtuși de puțin startul fulminant al carierei extraordinare de până acum, culminată cu o selecție în tricoul reprezentativei de seniori, unde de altfel a înscris un gol fabulos. Răspunde pozitiv provocărilor și în acest ritm este practic imposibil ca Dele Alli să nu fie convocat printre ''leii britanici'' la EURO 2016, unde Anglia ar avea un cuvânt greu de spus în privința cuceririi unei medalii prețioase. Atenție, ca acest lucru să fie într-adevăr fezabil este nevoie de prezența protagonistului nostru de astăzi printre titulari, altfel este greu de tot pentru englezi.

În ciuda pretențiilor arhicunoscute și exagerate ale inventatorilor fotbalului, există întotdeauna regretul impulsionării și tocmai de aceea este important să deții în lotul lărgit un fotbalist precum Dele Alli, care garantează prin prezența de spirit obligații morale de care restul colegilor trebuie să se achite conștiincios. Poate destabiliza sistemul oricăror cluburi/selecționate. Cei 1,88 metri ai săi îi sunt aliat de nădejde în duelurile aeriene și tentativele de dribling pe spațiu redus se succed cu repeziciune mai ceva ca atunci când descoperi cu proprii tăi ochi suplețea feminină.

Acestea fiind spuse, vă las la dispoziție un videoclip cu evoluțiile demne de lăudat ale individului recunoscut de acum ca fiind o piesă esențială de recăpătare al orgoliului britanic, teribil încercat de prestațiile nefaste ale acestora la diverse competiții europene și mondiale, cu mențiunea că în cele din urmă Dele Alli va continua să iluzioneze opinia publică cu modul său de-a percepe situațiile convingătoare ascensiunii fulminante.