Fotbalul nemțesc nu duce lipsă de tineri talentați. Există întotdeauna premize extrem de ridicate în ceea ce privește înlăturarea oricărui dubiu ce aplanează asupra conștiinței juvenile, încercată teribil în diferite ocazii cu putință. Știm cu toții că majoritatea copiilor dornici să-și pună amprenta pe ascensiunea grupării din care fac parte excelează sublim în tentativa respectării progresivității. Rareori un fotbalist de origine germană își bate joc de oportunitățile oferite de încăpățânarea tehnicienilor. Am observat cu proprii mei ochi cum anumiți fotbaliști până-n 21 de ani, propulsați în lupta timpurie și totodată titanică de impunere a maturității în condiții potrivnice, lasă deoparte arhicunoscutul trac tineresc, încercând din răsputeri să mulțumească publicul larg cu evoluții demne de apreciat.
Nu-i de mirare că o mulțime de fotbaliști germani neajunși încă la apogeul carierei simt într-o oarecare măsură grandoarea căpătată cu foarte multă silință pe gazonul de fotbal. Numele propuse de mine pe acest colț destinat 100% fanilor sunt considerate în prezent persoane de încredere în angrenajul oricăror cluburi profesioniste. Fie că discutăm strict despre echipe precum TSG 1899 Hoffenheim, FSV Mainz 05, Schalke 04, Bayer Leverkusen, Hertha Berlin, Borussia Mönchengladbach sau Hamburger Sport-Verein, rigurozitatea cu care au pătruns în sufletele suporterilor a fost cât se poate de persistentă, generațiile ce urmau să îi înlocuiască cu brio fiind din acest punct de vedere preocupate de eventualele reproșuri în caz de eșec colectiv, ceea ce le-a dat de gândit acestor copii ce pun pe primul plan discplina tactică și nimic altceva.
Din cauza acestei atitudini lăudabile, era doar o chestiune de timp până când buna-credință va triumfa, lăsând astfel loc de progres cu fiecare ocazie posibilă. Jonathan Tah constituie un exemplu pozitiv în acest sens, întrucât fundașul ce aparține în momentul de față de Leverkusen a trecut prin etape esențiale de îmbunătățire al calităților eminamente defensive. Cel asemuit personal cu Jerome Boateng ca stil de joc, a învățat meticulos secretele fundașului într-un timp rapid. Pătrunzând de la o vârstă fragedă în echipa titularilor la Hamburg SV, a fost un imbold moral de care a ținut cont protagonistul meu de astăzi. Convins de faptul că este loc întotdeauna de mai bine, Jonathan s-a antrenat asiduu, dând speranțe compatrioților săi, care erau nerăbdători să descopere potențialul jucătorului.
Tah nu i-a dezamăgit absolut deloc. Mulțumită ambiției sale, care nu cunoaște sub nicio formă efectul deziluziei, purtătorul tricoului cu numărul 4 din tabăra ''aspirinelor'' a oferit motive întemeiate de progres în condiții inoportune. După câteva apariții în tricoul ''hanseaticilor'' ce s-au dovedit a fi nedemne pentru interesele comune ale ambelor părți, Jonathan s-a hotărât să accepte oferta grupării de divizie inferioară Fortuna Dusseldorf, unde timp de câteva luni avea misiunea clară de-a înlătura orice dubiu ce aplana asupra posibilităților de afirmare, întrucât un fundaș simte mirosul revigorării carierei când observă că nivelul competiției din care face parte este superior.
Este genul de fundaș central extrem de agresiv, care nu-ți lasă spațiu de pătrundere. Are darul de a-i șicana pe oponenți. Singurul său defect, important în contextul general, este agilitatea. La cei 1,94 metri ai săi, Tah nu-i genul de fundaș care să se replieze foarte repede, dar compensează această slăbiciune cu un simț al anticipației realmente fabulos. Uneori are tendința să reacționeze prompt asupra arhicunoscutelor tachinări ale atacanților, însă ceea ce contează cu adevărat este că îi domină mental. Chiar la cei 20 de ani ai săi, Jonathan impune respect prin prezența de spirit tipică unui fotbalist ce are ca scop principal anihilarea adversarilor.
Reușește într-o oarecare măsură să își deruteze adversarii, întrucât insistența de care dă dovadă în duelurile unu contra unu îl ajută în tentativa transmiterii încrederii către colegii lui din defensivă. Îmi place că nu tergiversează deciziile prompte de îndeplinire al sarcinilor defensive, adică într-un fel sau altul poziționarea pe gazon îi permite să anticipeze sublim mișcările adversarilor, ceea ce contează cu adevărat în viața unui apărător central. Mai stăpânește un capitol determinant, viziunea asupra jocului. Din acest punct de vedere, analizează în profunzime într-o manieră proprie spațiile de pasare către colegi, dând astfel oportunitatea jucătorilor tehnici să creeze oportunități de gol.
Amintește de Jerome Boateng prin atitudine, determinare și spirit de sacrificiu. Dacă-n cazul actualului campion mondial cu reprezentativa Germaniei, fotbalul nu mai are secrete pentru el, poate doar când îl are pe Messi ca adversar, glumesc desigur, Jonathan Tah aspiră către idolatrizare. Are tot dreptul din lume să gândească astfel, pentru că datorită seriozității sale întărește ideea conform căreia absolut orice individ preocupat de progres este inevitabil protagonistul unei binemeritate aclamări la scenă deschisă, ori Tah nu-și va dezamăgi staff-ul tehnic, care-i capabil să înțeleagă devotamentul fotbalistului născut în Hamburg.
Se va perfecționa pe deplin de îndată ce un anumit antrenor va îmbunătăți singurul său defect, amintit în rândurile de sus: agilitatea. Nu este capabil să se redreseze instantaneu în caz că oponentul său din marcaj îl evită cu desăvârșire.Veți constata ulterior că ce-am afirmat acum se va dovedi esențial în cariera acestui tânăr. Până atunci îi urez succes în stoparea minuțioasă a adversarilor întâlniți în cale. Vorba aceea, te maturizezi întâlnind rivali puternici. Jonathan Tah știe acest amănunt destul de bine și va încerca din răsputeri să lase o impresie plăcută în ochii microbiștilor de pretutindeni, dar agasantă în același timp pentru restul competitorilor.
0 Comentarii