Sunt fascinat de individul dornic să 'regleze conturile' cu el însuși, ca să zic așa. Ambiția este o calitate ce-o caut în momentul în care mă decid asupra promovării unui fotbalist extrem de promițător, pe care-l cred în stare să devină util în angrenajul oricărei grupări profesioniste de pe mapamond, nicidecum în cea actuală, unde are opțiunea afirmării și totodată integrării într-un sistem benefic dezvoltării umane, fără de care n-ar mai fi avut prilejul de a-și fixa anumite ținte esențiale în carieră. Întreg sezonul competițional am căutat îndelung astfel de copii. Pe unii dintre aceștia i-ați cunoscut, dar tradiția nu trebuie să înceteze aici, întrucât există spațiu nelimitat pentru acești micuți preocupați în mod deosebit de factorul idolatrizării.
N-aș vrea să exagerez, dar consider diviziile franțuzești ca fiind prospere în ceea ce privește îndemnarea copiilor către perfecționalitate. Deși sunt alte națiuni la fel de dotate din punct de vedere psihologic, ''cocoșii galici'' oferă prin agresivitatea pozitivă o mostră de înțelepciune în prevenirea înfumurării. Seriozitatea predomină în diverse instituții sportive. Se lucrează intens pentru ca jucătorii să conștientizeze rolul avut, ori acest lucru îi avantajează enorm pe cei ce s-au hotărât să urmeze calea sportului rege. Nu-i loc de vreun compromis când vine vorba de atingerea scopurilor colective. Cei implicați, incluzând aici și materialul avut la îndemână, își rezervă dreptul de-a susține ideea conform căreia predispoziția să primeze în detrimentul asprimii.
Datorită acestei reguli primordiale dezvoltării talentului propriu-zis, anumiți copii ''îți sar-n ochi'' în mod neașteptat. Este și cazul unui mijlocaș central ce evoluează în prezent la fosta semifinalistă de UEFA Champions League, Olympique Lyonnais. Numele său este Corentin Tolisso. Acest băiat pare exact prototipul unui robot ce reacționează pozitiv în condiții potrivnice. Este programat să ''escaladeze Everestul'' în curând. De ce?! Pentru că este înzestrat cu acea agresivitate pozitivă descrisă în frazele anterioare. Îi permite să presteze servicii la care nu te-ai fi așteptat vreodată și acest lucru îl face special în ochii celor ce îndrăznesc să îi observe procesul progresului în sine. Atât eu, cât și ceilalți, suntem extrem de norocoși.
Nu-mi rămâne decât să expun principalele calități ale lui Corentin pentru ca acest material să fie argumentat în cele mai mici detalii. Așadar, vă pot asigura că Tolisso deține în ''bagajul tehnic'' anumite calități primordiale unui mijlocaș central care se respectă cu adevărat. Stă în permanență în zona mediană și așteaptă momentul oportun să atace mingea, indiferent de urmările ulterioare. Îi conferă o senzație aparte de liniște sufletească și se străduiește din răsputeri să combine cu coechipierul aflat în apropiere, întrucât se gândește asupra faptului că circulația rapidă a balonului îl aduce într-o situație favorabilă, unde are opțiunea de-a pasa decisiv către oamenii din avanposturi, respectiv să șuteze decisiv, capitol unde se pricepe de minune.
Majoritatea golurilor sale au fost înscrise în momente prielnice de joc, când avea timp să gândească acțiunea, dar în același timp modul în care ajunge să aibe această oportunitate este de-a dreptul fabulos, deoarece nu-i la îndemâna oricărui jucător de profilul său, pe deasupra și tânăr, să reușească așa ceva într-o manieră demnă de apreciat. Conștiinciozitatea îi asigură momentele lui de glorie, dar și inteligența, unde în dese rânduri se folosește de această calitate pentru a avea susținerea colegilor, pentru că nu-i tocmai facil pentru Corentin Tolisso să mențină nivelul jocului într-o constanță ce i-ar face probabil invidioși chiar și pe cei mai prolifici fotbaliști ai momentului.
Ceea ce contează cu adevărat este că Tolliso are puterea necesară să răzbată într-o direcție favorabilă intereselor personale. Nu-i deloc genul de individ care să se preteze asupra mârșăviilor. Are o atitudine corectă în condițiile în care poziția unde evoluează îl poate determina oricând să fie durul compartimentului median, care nu lasă absolut nimic la voia întâmplării, însă Corentin propune prin stilul său de joc un concept ideal de eficacitate prielnică colegilor. Datorită acestei perspective, am luat în considerare promovarea meritorie, după o perioadă extrem de îndelungată, mai precis două stagiuni competiționale, timp în care i-au fost analizate prestațiile minuțios încât să ajung la concluzia finală că este adeptul pragmatismului sportiv.
0 Comentarii