Benfica Lisabona a fost şi rămâne în momentul de faţă o grupare menită să surprindă asistenţa globală. Scouterii clubului lusitan propun anumiţi fotbalişti de care majoritatea microbiştilor de pretutindeni sunt extaziaţi până peste măsură. Nu-i de mirare că reprezentanţii portughezilor sunt consideraţi un reper în ceea ce priveşte analiza corespunzătoare a oricărui fotbalist dornic de afirmare.
Am constatat că de-a lungul unui sezon competiţional, extrem de extenuant, de altfel, jucătorii propuşi de aceşti scouteri oferă garanţii în ceea ce priveşte dobândirea fondurilor necesare investiţiilor masive în tineri talentaţi. Nu acest lucru contează cu adevărat în acest sens, ci modul în care jucătorii conştientizează rolul în angrenajul unei echipe obişnuite cu succesul intern.
Am constatat că de-a lungul unui sezon competiţional, extrem de extenuant, de altfel, jucătorii propuşi de aceşti scouteri oferă garanţii în ceea ce priveşte dobândirea fondurilor necesare investiţiilor masive în tineri talentaţi. Nu acest lucru contează cu adevărat în acest sens, ci modul în care jucătorii conştientizează rolul în angrenajul unei echipe obişnuite cu succesul intern.
Un exemplu elocvent descrierii de până acum îl are ca protagonist pe mijlocaşul central de origine braziliană Anderson Talisca. Poate unii dintre voi n-aţi avut ocazia să îl priviţi îndeaproape din faţa micului ecran, aşa că m-am hotorât să vi-l prezint cu scopul de a-i deveni brusc simpatizant, întrucât acest băiat merită aplaudat pentru eforturile considerabile făcute în sezonul precendent, unul încheiat fastuos de către Benfica.
Sosit pe Estadio Da Luz din postura unui necunoscut, Anderson Talisca le-a arătat obrazul celor ce îl vedeau doar un moft al conducerii portughezilor. A reuşit acest lucru gândindu-se strict la interesele personale, ceea ce-i îmbucurător având în vedere faptul că brazilianul simţise oarecum pe propria lui piele că este nevoit de circumstanţe să demonstreze tuturor că nu-i adus doar pentru completarea lotului.
Era atât de ambiţionat încât ''vulturii'' aveau să respire aerul adânc al înălţimilor în cel mai scurt timp. Jucătorul în speţă a contribuit decisiv la îndepărtarea oricăror dubii ce aplanau asupra triumfului suprem. Şi-a impus stilul de joc într-o manieră tipic sud-americană, cu implicaţii 100% spectaculoase ce asigurau bunădispoziţia gălăgioşilor suporteri ai uneia dintre cele mai iubite echipe profesioniste din Portugalia.
M-a obligat să îi acord atenţie sporită de îndată ce evoluţiile sale ajunseseră la un nivel acceptabil. Stilul său bazat pe-o combinaţie letală de agresivitate şi anticipaţie l-au adus într-o situaţie de neînchipuit în momentul parafării actelor. A fost exclusiv meritul jucătorului, care a lăsat deoparte senzaţia automulţumirii şi din moment ce jocul său căpăta o altă dimensiune, ca să zic aşa, Talisca devenise temerarul ''vulturilor''.
Acel personaj extrem de dominant, fără vreo inhibiţie în acest sens, se instaurase în concepţia jucătorului. Susţinea în prealabil bunul mers al dezvoltării fotbalistice, dar în acelaşi timp nu ezită să fie în absolut orice întâlnire avută cu adversarii un individ preocupat în mod deosebit de grup, ceea ce denotă că Anderson Talisca este responsabil de acţiunile sale, care-s de apreciat în condiţiile actuale.
Nu de puţine ori s-au confruntat jucătorii cu astfel de situaţii, însă a depins în mare măsură de aceştia pentru a rămâne fideli concepţiei căpătate. Stăpâneşte minuţios driblingul pe spaţiu redus sau în zone extrem de aglomerate, combină rapid cu un coleg aflat în apropiere şi datorită înălţimii sale reuşeşte să se descotorosească de oponenţi, urmând mai apoi să şuteze într-unul din colţurile portarului fără ca acesta să mai aibe vreo şansă de-a respinge balonul.
Toate aceste lucruri au fost esenţiale în privinţa publicării articolului, deoarece pe durata întregului sezon competiţional, Talisca şi colegii săi au avut parte de diverse încercări, majoritatea trecute cu brio. Brazilianul a fost de departe omul ce insufla o mentalitate propice apariţiei succesului. Desigur, fără să deţină calităţile menţionate anterior, nu ajungea într-o asemenea postură şi ceea ce-a inspirat colegilor de suferinţă este indubitabil o invitaţie la îndeplinirea obiectivelor majore. Aşa se comportă un temerar, credeţi-mă.
0 Comentarii