Națiunile fără vreo istorie aparte în cel mai popular sport al planetei își găsesc cu greu identitatea sportivă. Majoritatea celor care se implică nu reușesc să devină atractivi prin prestațiile lor. Aceștia rareori triumfă corespunzător, întrucât nu sunt tratați precum ar garanta într-o oarecare măsură că pot deveni exemple pentru generațiile viitoare dacă ar avea condițiile necesare dezvoltării personale. Din păcate, o țară precum Burkina Faso, măcinată de conflictele interne, se mulțumește de pe o zi pe alta cu puțin, investițiile fiind insuficiente pentru apariția unui individ capabil de-a deveni în cel mai scurt timp preferatul tuturor.
Totuși, cine posedă anumite calități esențiale integrării într-un sistem prielnic ascensiunii fulminante, părăsește țara unde a copilărit în condiții nu tocmai adecvate îndeplinirii obiectivelor majore. Este și cazul lui Bertrand Traore, care la 16 ani a fost cooptat în departamentul de copii și juniori ai singurei câștigătoare din capitala Marii Britanii a celei mai prestigioase competiții intercluburi de pe mapamond, Chelsea Londra. Scouterii ''albaștrilor'' au fost încântați peste măsură de evoluțiile convingătoare ale burkinabezului survenite în cadrul competițiilor juvenile din continentul african și au propus urgent înregimentarea acestuia.
Au fost convinși de calitățile puștiului ce constă în stăpânirea obiectului muncii în situații delicate, unde agresivitatea fundașilor poate fi fatală pentru absolut orice atacant, ridiculizarea acestora prin anumite manevre propice spectaculozității, cât și simțul dezvoltat al porții, unde în cazul unei descotorosiri de diverși oponenți, îl lasă pe portarul advers cu gura căscată. De îndată ce stăpânești calitățile menționate, ai garanția unei eventuale pregătiri minuțioase cu bărbați în toată firea, drept urmare pot afirma răspicat că oricând poate impresiona staff-ul tehnic al londonezilor cu apetitul său ofensiv.
Descătușarea este iminentă în acest caz și îl poate ajuta pe Bertrand Traore să simtă aerul proaspăt al înălțimilor. Pentru a deveni în cele din urmă o prioritate pentru Chelsea, cel mai talentat jucător provenit din Burkina Faso în ultimul deceniu, este nevoit de anumite circumstanțe să ofere publicului o mostră din încăpățânarea tipică unui atacant. A reușit așa ceva, din fericire pentru interesele ambelor părți. Sezonul recent încheiat din Eredivisie a fost un bun prilej pentru Bertrand să se manifeste zgomotos, creând panică în taberele adverse. Dintre granzi, Ajax Amsterdam și PSV Eindhoven au simțit pe propria lor piele că Traore nu iartă când are ocazia.
Pare genul de atacant extrem de feroce, tipic unui african, aș îndrăzni să afirm. Majoritatea golurilor sale, 16 la număr, au adus momente de satisfacție deplină celor de la Vitesse Arnhem și au dat naștere la destule speculații în legătură ci viitorul său, care-i destul de promițător în momentul de față. N-ar avea motive să se simtă oarecum deziluzionat în caz că o altă grupare dorește achiziționarea sa, deoarece am remarcat pe durata interviurilor luate de membrii mass-mediei olandeze după încheierea meciurilor o concepție vitală căpătării instransigenței. Situația în sine favorizează enorm interesele personale, dar în același timp dă naștere apariției plafonării.
Bertrand Traore este obligat să rămână fidel personalității sale, astfel va cunoaște aspectul automulțumirii, ceea ce îl va determina irefutabil să amâne deznodământul. Compatrioții săi îl consideră un erou pentru realizările de până acum și n-ar fi tocmai plăcut ca însuși Traore să dezamăgească o națiune aflată în pragul disperării. Ceea ce contează cu adevărat este ca burkinabezul să gestioneze ireproșabil șansa afirmării în sportul rege. Eu consider că trebuie să rămână pentru o perioadă nedeterminată în cadrul unei echipe, pentru că va învăța treptat să devină un om de bază în angrenajul oricăror cluburi, mai apoi. Thibaut Courtois a reușit. El de ce n-ar face-o, mă rog?!
0 Comentarii