Neymar, de departe cel mai idolatrizat fotbalist de origine braziliană al momentului, are un urmaș la echipa ce i-a oferit șansa să se remarce în țara natală. Gabriel Barbosa, poreclit 'Gabigol' , i-a luat locul idolului său la FC Santos, echipă recunoscută pentru curajul de-a arunca în luptă puști extrem de promițători. Puștiul în vârstă de numai 19 ani tocmai a debutat în tricoul celei mai medaliate națiuni la Campionatul Mondial, unde a reușit să-și treacă numele pe lista marcatorilor într-un amical cu statul Panama, premergător debutului oficial al sud-americanilor în ediția centenară a Copei America.
Dunga, selecționerul brazilienilor, i-a dat această șansă strict datorită prestațiilor demne de lăudat în Brazilia, acolo unde a încântat pe toată lumea cu clarviziunea impecabilă asupra jocului, driblingurile de efect pe spațiu redus, cât și finalizările precise venite de pe urma unor demarcări letale. S-a ținut conștiincios de treabă, mulțumindu-le antrenorilor de la Santos pentru încredere încât în prezent a ajuns să aibă aceste calități necesare unui om aflat în cea mai solicitată zonă de acțiune din sportul rege. A reușit acest lucru într-un interval relativ scurt de timp, întrucât se vedea cu ochiul liber, (eu am avut ocazia să observ, slavă Domnului...) că este destinat 'să cucerească Everestul'.
2013 a fost anul debutului său în tricoul alb. După cum era de așteptat, n-a arătat încă de la bun început că stăpânește majoritatea calităților indispensabile unei 'aripi moderne' și de îndată ce timpul avansa, protagonistul meu de astăzi învăța secretele atacanților de clasă. Avându-l ca idol pe Neymar, Gabigol' s-a inspirat într-o proporție covârșitoare de la acesta, însă n-a făcut vreun abuz major în acest sens, înțelegând că nu-i suficient doar să creezi un spectacol pentru suporterii veniți să te susțină necondiționat. A muncit ca un ucenic ce era în urmă cu trei ani, urmând pe parcus să cunoască într-adevăr beneficiile misiunii la care a fost supus.
Timpul petrecut alături de oameni capabili să evalueze corespunzător necesitățile oricărui membru al grupării unde odinioară Pele stabilea recorduri greu de doborât, i-a fost de mare folos, deoarece trata într-un mod cât se poate de profesionist absolut orice oportunitate de savurare a timpului petrecut pe gazon. Știm cu toții că dacă dorești nespus să devii un subiect plăcut pentru microbiștii de pretutindeni, ești obligat de circumstanțe să trăiești cumsecuvine clipa, ori în cazul lui Gabriel Barbosa, această situație este similară cu ambiția arhicunoscută a brazilienilor de-a triumfa în premieră la Jocurile Olimpice.
Știe să depășească absolut orice perioadă nefastă. Reușește în prealabil să își modifice anumite carențe pe timpul celor 90 de minute regulamentare, ceea ce denotă o remarcabilă dorință arzătoare de perfecționare, unde în majoritatea cazurilor îi atragi de partea ta pe eventualii critici de moment. Eu, unul, am constatat că debordează de optimism când pășește pe gazon, eliminând astfel stările inoportune de trac sportiv, iar acest lucru m-a determinat să-l consider urmașul lui Neymar, pentru că idolul său nu se teme de nimeni și nimic când vine vorba de îndeplinirea misiunii personale, dar mai presus de acest lucru contează cu adevărat să îți susții ideile de joc.
Stăpânește minuțios duelurile unu contra unu, fiind din acest punct de vedere un brazilian veritabil, născut și crescut pe celebra Copacabana, plajă aflată la cinci ore și jumătate de parcurs cu mașina personală de reședința sa din São Bernardo do Campo. De asemenea, agreez spiritul său combativ de luptă. Când simte jocul, adversarii se miră cum să-l deposedeze și automat să oprească acțiunea de joc. Ca și-n cazul lui Neymar, 'Gabigol' își rezervă neîncetat timp asupra umilirii oponentului întâlnit în cale, ceea ce nu-i tocmai rău pentru un aspirant la gloria supremă, însă procesul dezvoltării nu trebuie să se oprească la acest capitol.
Sunt multe lucruri de îmbunătățit la un fotbalist de numai 19 ani. Neymar a avut nevoie de cel puțin jumătate de deceniu să înțeleagă perfect rostul orgoliului personal. În concepția oricărui brazilian pur-sânge apar momente de iritare profundă, dar privind înspre celălalt colț al factorului comportamental ai șansa enormă de consacrare sportivă de îndată ce pui deasupra oricăror tachinări normale acea senzație fastuoasă ce îți garantează pătrunderea în elită. Gabriel Barbosa, din fericire, trăiește viața de fotbalist într-o astfel de manieră, dar în același timp trebuie să compenseze starea irascibilă cu apariția euforiei îndelungată.
Te simți diferit când trăiești la intensitate maximă absolut orice eveniment sportiv, fie că este semnificativ, respectiv de interes scăzut, astfel că va avea prilejul să cunoască instantaneu beneficiul idolatrizării. Gabriel Barbosa conștientizează această oportunitate și sunt convins de faptul că își va vinde scump pielea, ca să zic așa, în privința unei medalii șefuitoare în următoarele trei luni, unde va avea prilejul să muncească asiduu alături de profesioniști desăvârșiți, bonusul constând în revederea cu idolul său în luna august, când sunt programate meciurile oficiale de la Olimpiada de vară din Rio de Janeiro.
În final nu-mi rămâne decât să vă urez vizionare plăcută în cazul în care doriți, desigur, să-l urmăriți îndreaproape pe 'Gabigol' și selecționata Braziliei la Copa America, unde va întâlni în faza grupelor națiuni precum Haiti, Peru sau Ecuador, urmând mai apoi în funcție de rezultatele obținute să cunoască dificultatea fazelor superioare ale competiției supreme de pe continentul sud-american. Că îi veți deveni simpatizant sau nu, este problema strict a voastră, dragi cititori.
P.S. Îți urez succes în carieră, Gabriel Barbosa. Multă baftă în continuare.
0 Comentarii