Slavii au avut întotdeauna o pasiune aparte pentru balonul rotund - cu precădere, polonezii. Orgoliul lor este fascinant și într-o proporție covârșitoare se ajută de acest amănunt în condiții potrivnice. Atitudinea este și va rămâne o calitate indispensabilă fotbalistului polonez - celui care se respectă cu adevărat, desigur. Când te hotărăști irefutabil să devii fidel acțiunilor tale, depinzi necontenit de eventualul sprijin acordat de către colegi. Personaje marcante din istoria fotbalului polonez au ''cucerit Everestul'' cu o astfel de mentalitate propice dezvoltării personale. Nume precum Ernst Wilimowski, Andrzej Szarmach, Grzegorz Lato, Zbigniew Boniek, mai târziu Jerzy Dudek, Krzysztof Warzycha, Jacek Krzynówek, cât și Robert Lewandowski au profitat îndelung de susținerea reciprocă a unei idei conform căreia excelezi în profesie de îndată ce te achiți conștiincios de obligații.
Trăind cu această impresie plăcută, te descarci emoțional - încă de la primii tăi pași în soluționarea problemelor de ordin tehnico-tactic. Ulterior, beneficiezi nesilit de-o conjunctură favorabilă ce îți permite să gestionezi ireproșabil importanța rolului tău în angrenaj. Eforturile considerabile de a impresiona staff-ul tehnic nu vor rămâne neobservate și din momentul respectiv îți asiguri, practic, viitorul tău.
Un astfel de scenariu se regăsește în concepția urmașului lui Robert Lewandowski. Arkadiusz Milik este, ca și idolul său, un tip cu personalitate uriașă. A luat urma sportului rege, fiind sedus de factorul spectaculozității. Treptat, avea să cunoască anumite reguli de care trebuie să țină cont un atacant pursânge ce constată că nu-i loc de ''bună ziua'' într-un mediu aparte. Neexistând seriozitate, ești cu un pas în spate. Tot timpul.
0 Comentarii