Nu există o federație ce se respectă cu adevărat și își urmărește interesele, care să dea greș în privința integrării acestora ''în sânul'' echipei de seniori. Printr-o astfel de inițiativă a fost chemat protagonistul meu de astăzi, unde a fost subiectul unei convocări neașteptate, dar în același timp meritată. Cauza o reprezintă prestațiile excelente în tricoul celui mai apreciat club elvețian al momentului.
Paraguay deplânge situația îngrijorătoare în care se află selecționata ''guarani'' . Cândva un adversar extrem de arțăgos, aceștia se confruntă cu anumite probleme ce țin de schimbarea generațiilor. Sunt foarte puțini copii ce fac pasul următor, dar cei ce reușesc să învingă în această misiune, sunt de admirat. Este cazul lui Derlis González, actualmente component al elvețienilor de la FC Basel, jucător considerat de mine ca fiind prezentul și viitorul selecționatei paraguayene.
Derlis este un mijlocaș ofensiv ce știe să respecte ca atare sarcinile unui astfel de jucător. Știm cu toții că majoritatea celor ce ocupă o astfel de poziție pe gazon, creează oportunități pentru coechipieri, dar în același timp profită de spațiile ivite în calea sa, reușind să exercite o presiune fantastică înspre careul advers. Datorită acestor calități, campioana en-titre din ''țara cantoanelor'' , prin membrii săi, a înțeles că puștiul nu trebuie lăsat să exceleze în altă parte.
Am fost surprins de revirimentul său. Încă de la 19 ani, a fost unul dintre cei mai implicați tineri la Campionatul Mondial sub 20 de ani, câștigat de-o echipă a Franței printre care se regăseau Paul Pogba, Yaya Sanogo sau Geoffrey Kondogbia. Din momentul respectiv am ales să îi urmăresc ascensiunea, căci era limpede că într-un final va avea oportunitatea să își arate potențialul în cadrul unei formații la fel de credibilă în ceea ce privește dezvoltarea fotbalistică.
A continuat pe același trend ascendent, devenind totodată un fotbalist respectat. M-a atras în mod deosebit fuleul său. Driblează senzațional în regim de viteză, respectiv se demarcă procedând asemănător, fără să fie simțit în prealabil de adversari. Din acest punct de vedere, l-aș asemăna cu fostul idol al tribunelor de pe Mestalla, legendarul Pablito Aimar, însă ceea ce contează cu adevărat este că Derlis pare destinat să ''cucerească Everestul'' .
Va ajunge într-o astfel de postură doar dacă își va îmbunătăți câteva aspecte în jocul său, acelea fiind de natură psihică. Totuși, se află pe mâini bune, ca să zic așa. Paulo Sousa îl ajută enorm să nu își compromită ascensiunea, fiind un mentor capabil să redreseze sufletește un copil aflat în ''convalescență'' . Dacă va reuși, rămâne de văzut. Îi urez succes pe această cale.
0 Comentarii