Manchester United este un club realmente glorios al Angliei și totodată al mapamondului. Problema este că talismanul succesului global nu se mai regăsește în organigrama organizației. De la retragerea reputatului manager de origine scoțiană Alex Ferguson, ''diavolii roșii'' se află într-un regres continuu. Fanii deplâng situația deplorabilă în care se află clubul lor drag și sfânt. Nimeni din cei care i-au succedat celui mai de succes manager all-time din istoria fotbalului, nu prea s-au încumetat să urmeze calea progresului constructiv, ci au preferat, fără a avea habar de beneficiile camaderiei sportive, anumite concepte nerelevante apariției performanței.
David Moyes, Ryan Giggs, Louis van Gaal, Jose Mourinho și Ole Gunnar Solskjaer n-au continuat munca excepțională a scoțianului, clacând în fața presiunii existente dată de nenumăratele trofee aduse de cel decorat cu ordinul I britanic de către regina Elisabeta. La șapte ani distanță de părăsirea ''corabiei mancuniene'' , Sir Alex Ferguson privește din tribunele arenei cum rivalii săi de odinioară, cât și doi dintre elevii săi n-au dispus de-un nivel ridicat al conștientizării relației tehnician-jucători. Deciziile 100% pripite ale tuturor celor implicați de pe banca tehnică aduc o stare permanentă de neliniște în jurul fotbaliștilor, iar apariția succesului scontat întârzie să apară.
În astfel de condiții neprevăzute, cei ce câștigă de pe urma încăpățânării antrenorilor sunt jucătorii ce n-au ajuns încă să simtă blazarea fotbalistică. Din păcate, prea puțini tineri au apărut în angrenajul părții roșii a orașului Manchester încât să ofere senzații plăcute suporterilor, reamintindu-le acestora de anii 90, prioritari răspândirii brandului englezesc. Revirimentul juvenil este un fenomen aparte în istoria grupării englezești, mai precis din momentul apariției în lumina reflectoarelor a unui pachet de jucători neexperimentați proveniți majoritatea din academia clubului ce îi includea pe Paul Scholes, Nicky Butt, David Beckham sau frații Neville, printre alții, însă afluența excesivității calitative a întârziat să apară, fanii mulțumindu-se să îl admire decât pe Michael Rashford.
Mason Greenwood poate deveni un alt exemplu de precocitate magnifică, chiar și fără devotamentul exagerat al lui Ferguson spre tinerii talentați. Din momentul debutului său în tricoul celor de la Manchester United survenit în sezonul 2018-2019, Mason era riguros cu el însuși. Conștientiza importanța pregătirii în cel mai mic detaliu al diverselor antrenamente comandate de staff-ul tehnic. Fizicul impozant ajutat de adrenalina adolescenței îl determina să impresioneze plăcut grupul din care făcea parte. Prezența constantă printre jucători consacrați îl aduceau în postura de-a fi responsabil cu acțiunile sale, unele ce căutau indubitabil perfecționarea fotbalistică în cel mai scurt timp.
Excesul de zel căpătat de pe urma promovării din cadrul academiei în structurile de seniori l-au obligat să prelungească pe cât posibil standardul optim de impunere în angrenaj, fără a-și acorda presiune inoportună. Naturalețea cu care juca minut de minut în zilele de cantonament nu avea cum să nu fie răsplătită mai târziu, astfel că în actuala stagiune competițională, una suspendată definitiv de către UEFA și FA ca urmare a răspândirii coronavirusului pe continent, purtătorul tricoului cu numărul 26 de la Manchester United și-a arătat calitățile ce îl recomandă ca fiind un pion esențial readucerii afluenței calitativ excesivă a academiei în structura organizației.
Cunoaște și simte în același timp beneficiile idolatrizării. Nu ați crede, desigur, că un junior de numai 18 ani stăpânește atât de bine această calitate indispensabilă legendelor sportului rege, dar viteza de deplasare pe gazon, cea de gândire, cât și de anticipație a eventualelor apariții a unor situații neprevăzute îl îndeamnă să urgenteze procesul integrării laborioase în grup. Astea, coroborate cu factorul agilității și agresivității tipic britanice, fac din Mason Greenwood un caz aparte, întrucât lasă totodată senzații mixte copiilor avuți la dispoziție de club ce doresc la rândul lor să ajungă un nume aclamat de fanii fotbalului.
Acordarea unei titularizări permanente ar spori șansele apariției unui val nou de jucători cu calități remarcabile. Solskjaer, dacă va rămâne în continuare antrenorul echipei, ia în considerare acest aspect, deoarece s-a declarat în nenumărate rânduri un admirator al lui Mason Greenwood, dar mai presus de acest lucru contează cu adevărat să rămâi axat pe îndatoririle personale. Cel născut în districtul metropolitan al orașului Bradford știe cum să gestioneze stăpânirea de sine, arătând asta în duelurile cu adversari modești. Problema intervine în cazul confruntărilor cu rivali capabili să intuiască manevrele sale. Totuși, e loc de îmbunătățiri, ceea ce lasă loc de animozitate, însă concurența nu este un impediment către succes în cazul său, motivația ajutându-l să se autodepășească.
În astfel de condiții neprevăzute, cei ce câștigă de pe urma încăpățânării antrenorilor sunt jucătorii ce n-au ajuns încă să simtă blazarea fotbalistică. Din păcate, prea puțini tineri au apărut în angrenajul părții roșii a orașului Manchester încât să ofere senzații plăcute suporterilor, reamintindu-le acestora de anii 90, prioritari răspândirii brandului englezesc. Revirimentul juvenil este un fenomen aparte în istoria grupării englezești, mai precis din momentul apariției în lumina reflectoarelor a unui pachet de jucători neexperimentați proveniți majoritatea din academia clubului ce îi includea pe Paul Scholes, Nicky Butt, David Beckham sau frații Neville, printre alții, însă afluența excesivității calitative a întârziat să apară, fanii mulțumindu-se să îl admire decât pe Michael Rashford.
Excesul de zel căpătat de pe urma promovării din cadrul academiei în structurile de seniori l-au obligat să prelungească pe cât posibil standardul optim de impunere în angrenaj, fără a-și acorda presiune inoportună. Naturalețea cu care juca minut de minut în zilele de cantonament nu avea cum să nu fie răsplătită mai târziu, astfel că în actuala stagiune competițională, una suspendată definitiv de către UEFA și FA ca urmare a răspândirii coronavirusului pe continent, purtătorul tricoului cu numărul 26 de la Manchester United și-a arătat calitățile ce îl recomandă ca fiind un pion esențial readucerii afluenței calitativ excesivă a academiei în structura organizației.
Cunoaște și simte în același timp beneficiile idolatrizării. Nu ați crede, desigur, că un junior de numai 18 ani stăpânește atât de bine această calitate indispensabilă legendelor sportului rege, dar viteza de deplasare pe gazon, cea de gândire, cât și de anticipație a eventualelor apariții a unor situații neprevăzute îl îndeamnă să urgenteze procesul integrării laborioase în grup. Astea, coroborate cu factorul agilității și agresivității tipic britanice, fac din Mason Greenwood un caz aparte, întrucât lasă totodată senzații mixte copiilor avuți la dispoziție de club ce doresc la rândul lor să ajungă un nume aclamat de fanii fotbalului.
Acordarea unei titularizări permanente ar spori șansele apariției unui val nou de jucători cu calități remarcabile. Solskjaer, dacă va rămâne în continuare antrenorul echipei, ia în considerare acest aspect, deoarece s-a declarat în nenumărate rânduri un admirator al lui Mason Greenwood, dar mai presus de acest lucru contează cu adevărat să rămâi axat pe îndatoririle personale. Cel născut în districtul metropolitan al orașului Bradford știe cum să gestioneze stăpânirea de sine, arătând asta în duelurile cu adversari modești. Problema intervine în cazul confruntărilor cu rivali capabili să intuiască manevrele sale. Totuși, e loc de îmbunătățiri, ceea ce lasă loc de animozitate, însă concurența nu este un impediment către succes în cazul său, motivația ajutându-l să se autodepășească.
0 Comentarii