Charis Mavrias

23:05

Turneul de elită al fotbaliștilor până în 19 ani care se desfășoară în anumite țări, pe criterii necunoscute personal, mi-a dat prilejul să observ tineri ce îi aveam într-o listă amănunțită și așteptam momentul oportun să îl promovez ca atare. Unul dintre aceștia este de origine greacă și în rândurile următoare aveți deosebita plăcere să îi cunoașteți anumite puncte forte cu care este înzestrat și uimește microbiștii de pretutindeni.

Vă amintiți de fotbalistul elen ce-a debutat la numai 16 ani în Liga Campionilor într-un meci cu Rubin Kazan, contând pentru grupele celei mai titrate competiții intercluburi? Nikos Nioplias, cel care conducea în momentul respectiv destinele grupării grecești de care aparține în prezent subiectul articolului nostru de astăzi, a avut o slăbiciune pentru un jucător în vârstă de numai 16 ani în 2010, preferându-l în detrimentul unui jucător cu experiență, dar insuficient de dornic să demonstreze tuturor că poate redeveni fotbalistul ce era bârfit într-un mod grandios de către tehnicieni desăvârșiți, ca Sotiris Ninis. Am vizionat meciul respectiv și nu pot spune decât că s-a observat iminent acel neîncetat și odios trac, însă viziunea asupra jocului, driblingurile scurte, cât și pasarea impecabilă pe spații reduse în situații potrivnice, m-au obligat pur și simplu să îi dau credit în ceea ce privește continuarea carierei sale și am așteptat momentul oportun să relatez cititorilor acestui blog, esențialul. Așadar, 28.05.2012 devine data în care unul dintre speranțele Greciei va fi amintit cu plăcere.

Numele său este Charalampos Mavrias, alintat Charis. Mijlocașul ofensiv ce aparține de Panathinaikos Athena este unul dintre numeroșii fotbaliști proveniți din academia elenilor, arhicunoscută pentru productivitatea ieșită din comun în decursul anilor, începută cu promovarea nesilită al unui fundaș central pe nume Giannis Goumas, care a dovedit tuturor cât de bine știe să gestioneze ''relația'' public-jucător, extrem de importantă în concepția fanaticilor suporteri ai celor de la Panata. Privind dintr-o postură asemănătoare, Charis Mavrias este adulat nebunește, întrucât îndeplinește principiile de bază ale unui tânăr cu un tupeu de nedescris, benefic ascensiunii fulminante. Ca și în cazul celorlalți tineri talentați care s-au dedicat trup și suflet în tentativa perfecționării premature, Mavrias debordează de optimism în fiecare întâlnire cu adversarii, indiferent de calibrul acestora. Muncește exemplar în antrenamentele libere comandate de către Jesualdo Ferreira și staff-ul său și bineînțeles, lusitanului îi convine de minune această situație, deoarece îl consideră pe Charis un jucător profesionist, care nu se pretează la absolut orice escapadă în nocturnă.

Având susținerea celui responsabil cu rezultatele echipei, automat ești cu un pas în fața tuturor și depinde în mare măsură de posibilitățile tale de afirmare să rămâi de neclintit. Ceea ce a realizat în cei doi ani de la debutul în tricoul echipei de seniori. Totuși, încrederea și-a căpătat-o treptat, pentru că poziția în care evoluează era ocupată de Cleyton, Quincy Owusu-Abeye sau Zeca, fotbaliști extrem de maturi în joc, ce aveau în ''bagajul de cunoștințe'' anumite calități ce îți confereau într-o oarecare măsură, liniștea. Chiar și în aceste condiții, prestațiile din cadrul echipei de rezerve îi garanta locul pe banca de rezerve și în cel mai fericit caz, bifa câteva minute esențiale pentru a-i forța mâna lui Jesualdo Ferreira. În cea de-a 5-a zi a anului în curs, profită de accidentările ultimilor doi din tridentul menționat în rândurile anterioare, dar evoluția neconvingătoare din întâlnirea cu Panetolikos, părea să îl neliniștească, însă s-a dovedit o apreciere falsă din partea mea. Din contră, Mavrias începea să prindă curaj. Încurajat de pe margine, mijlocașul ofensiv n-a înselat așteptările staff-ului tehnic, punându-se astfel în slujba echipei, unde s-a achitat conștiincios de sarcinile primite.

S-a ajutat de procedee tehnice în concordanță cu povețele primite în dese rânduri la antrenamente, astfel că a devenit protagonistul unei idolatrizări neașteptate, dar suficient de benefică încât să îl determine pe Charis Mavrias să gestioneze ireproșabil presiunea, factor necesar ce trebuie depășit în orice moment al carierei tale, dacă într-adevăr ești preocupat în mod deosebit să atragi atenția diverșilor antrenori de pe mapamond. Într-un meci cu Ergotelis ce-a contat pentru Superliga grecească, reușește în sfârșit să își valorifice calitățile în plan ofensiv, trecându-și astfel în contul personal primul gol al carierei sale în tricoul alb-verde. Din momentul respectiv, a avut loc un decalaj între domnul Ferreira și Charis, însă i-a amintit tot timpul că este indispensabil planurilor de viitor al celor de la Panathinaikos Athena, prestațiile din cadrul echipei de juniori ajutându-l în tentativa regăsirii în angrenaj. Grecia a făcut parte dintr-o grupă cu selecționatele Danemarcei, Turciei și Ciprului, într-un turneu de elită care contează pentru calificarea între cele mai bune 8 reprezentative ale Europei, competiția urmând să se desfășoare în Estonia.

Ballerup și Gentofte din Danemarca au fost orașele care au găzduit meciurile ultimei faze în privința accederii la turneul final car se va desfășura în 2013. Charis Mavrias a fost unul dintre atracțiile principale în grupa a 5-a. Primul meci al colegilor săi a fost împotriva țării ''semilunei''. Mavrias a fost unul dintre remarcații unei după-amiezi toride, contribuind decisiv la ''dubla'' lui Dimitrios Diamantakos și, de asemenea, și-a văzut numele pe lista marcatorilor în cel de-al 3-lea minute de prelungiri, terminând astfel o reprezentație de gală și totodată avertizându-i pe danezi, care aveau avantajul terenului propriu într-un eventual loc la Campionatul European din Estonia. Testul cu Cipru a fost din nou la îndemâna elenilor, care n-au avut vreo problemă cu oponenții, neexperimentați încât să producă rumoare în defensiva organizată ireproșabil, astfel că grecii au bifat o nouă victorie, 3-0, ce îi obliga să învingă pe Danemarca, care avea un golaveraj superior, 9-3, după victoriile consemnate în decurs de 2 zile cu Cipru și Turcia. Grecii erau într-o situație delicată, dar conștienți de faptul că îi pot domina copios pe danezi dacă într-adevăr se folosesc de agilitatea lui Charis, factor determinant în angrenaj, ce putea destabiliza oricând mecanismul defensiv, fie cu sprinturile sale, respectiv cu centrările spre atacanți.

A avut destule oportunități încât să le provoace o stare de anxietate scandinavilor și în momentul când a trebuit să fie altruist, n-a ezitat să paseze decisiv pentru coechipierii săi. Deschiderea scorului a fost 100% meritul său, deoarece l-a simțit în poziție ideală pe Gianniotas, care n-a ratat șansa să pună o presiune suplimentară pe danezi. La zece minute de prima modificare a tabelei de pe stadionul orășenesc din Gentofte, Mavrias își desăvârșește menirea de lider, învingându-l pe Jakob Busk Jensen, în urma unei lecții de contraatac, unde a conlucrat perfect cu Giorgos Katidis și Spyros Fourlanos, producând rumoare în tribune. A fost scorul final și totodată i-a calificat pe greci la CE, obligând federația de acolo să rezerve bilete pentru această generație fabuloasă, cu mult peste cea din urmă cu 5 ani în care se regăseau Elini Dimoutsos, Giorgos Ioannidis sau Sotiris Ninis, jucător care a fost distins cu trofeul Golden Player, datorită unor prestații lăudabile ce le-a permis Greciei să lupte pentru cucerirea medaliilor de aur împotriva Spaniei, pierdut însă de eleni cu 1-0, printr-un gol al actualului jucător de la CF Valencia, Daniel Parejo.





Max Meyer

19:59
Campionatul European rezervat fotbaliștilor până în 17 ani mi-a dat prilejul să urmăresc tineri extrem de talentați, însă unul dintre numeroșii juniori prezenți în Slovenia a reușit să mă impresioneze în mod plăcut. Numele său este Max Meyer și în rândurile următoare aveți șansa să îi cunoașteți calitățile indiscutabile, asemănătoare unui lider, deși vârsta nu-l recomandă absolut deloc să fie atât de matur în joc. Să începem, zic.

Maximiliano Meyer, pe numele său complet, pare să fie ''copia fidelă'' a lui Mario Götze. Mi-a dovedit că își stăpânește impecabil emoțiile, dându-mi senzația că este ''copt'', chiar dacă n-a împlinit 17 ani. Din câte am observat, reușește într-o oarecare măsură să contribuie decisiv pe fază ofensivă, unde are tendința să coboare spre mijlocul terenului pentru a prelua baloane, respectiv să inițieze atacuri letale, neprielnice oponenților întâlniți în cale. Știe să se demarce în permanență, ceea ce constituie un avantaj în acest stadiu de dezvoltare fotbalistică, ușurându-ți astfel misiunea conform căreia ești nevoit să conlucrezi cu colegii tăi, întrucât capriciile nu îți sunt acceptate.

Fiind mijlocaș ofensiv, automat te expui anumitor riscuri, pe care trebuie să le iei în considerare de îndată ce încerci periclitarea buturilor adverse. În primul rând, riști să devii un individ ''măcelărit'', brutalitățile adversarilor fiind arhicunoscute în acest sens, însă agilitatea îți permite să nu dai satisfacție celor preocupați în mod deosebit de așa ceva, astfel că scapi de aceste tertipuri și predai o lecție binevenită oponenților. În cele 3 dispute cu reprezentativele Georgiei, Islandei și nu în cele din urmă al Franței, asta a făcut Max Meyer. A știut de fiecare dată să își indispună adversarii, neiertându-i pentru simplul motiv că l-au luat în vizor într-un mod nebărbătesc. Totuși, de înțeles atitudinea puștilor, mai ales că erau dornici să ofere lumii întregi o mostră din talentul deținut. Din păcate, Max s-a dovedit juniorul pus pe fapte mari, cu mult peste posibilitățile rivalilor săi.

Juniorul fostei semifinaliste din Liga Campionilor din urmă cu două sezoane, Schalke 04, este în pole-position pentru o eventuală idolatrizare, căci cunoaște foarte bine modul corespunzător de a-și responsabiliza conștiința, demonstrând că n-are de gând să facă un pas înapoi în ceea ce privește dispoziția letală de joc, mulțumindu-și pe deplin staff-ul tehnic. Dacă în întâlnirile cu Georgia și Islanda a atras atenția apărării adverse, disputa cu reprezentativa franceză a fost ''cireașa de pe tort'' , întrucât a destabilizat mecanismul defensiv al ''cocoșilor galici'' ce i-a permis să marcheze de 2 ori, folosindu-se de avantajul viziunii impecabile asupra jocului. S-a demarcat conform așteptărilor și în momentul sprintului decisiv, n-a fost ajuns de vreun francez, iar intervențiile portarului n-au putut remedia situația grea în care se aflau cei echipați într-un predominant albastru. Cele 3 goluri înscrise în competiție, cât și pasa decisivă din care Dittgen a oprit tabela la un neverosimil 3-0 împotriva Franței m-a obligat pur și simplu să vi-l prezint, deoarece îndeplinește cerințele unui fotbalist dornic să impresioneze mapamondul.


Un produs Blogger.