John Stones, următorul ''fundaș de fier'' al Albionului

20:25

Inventatorii fotbalului sunt recunoscuți ca fiind ingenioși în anumite aspecte. Strict fotbalistic vorbind, suntem martorii unei dezvoltări ample al departamentului juvenil. Chiar dacă majoritatea cluburilor profesioniste din ''patria-mamă'' aleg să obțină diverse beneficii de pe urma anumitor tranzacții ce depășesc limitele normalității, există într-adevăr formații ce propun compatrioți, totul pentru a avea un rang superior celorlalți membri angrenați în competiții, întrucât onorează irefutabil interesele federației engleze de fotbal, care își propune anual să recapete gloria de altădată. 

Știm cu toții că vremurile în care Gordon Banks, Bobby Moore, Nobby Stiles, Geoff Hurst, Bobby Charlton sau Martin Peters evoluau magistral în tricoul Albionului, au apus. Englezii s-au confruntat cu arhicunoscuta moștenire lăsată de cei menționați și n-au putut menține standardul impus de acei ''bravi soldați'' , clacând inexplicabil într-o misiune ce îi viza iminent pe membrii generației viitoare și pentru care scopul principal era de departe câștigarea cu orice preț a competițiilor europene, respectiv mondiale.

În curând, mai precis în doi ani de acum încolo, se împlinesc 50 de ani de la singurul trofeu major adjudecat de către reprezentativa de seniori. Timpul trece, iar apariția unei generații asemănătoare întârzie să apară. Totuși, din acest punct de vedere, prezentul este destul de atractiv. Englezii dispun de anumiți tineri talentați ce servesc ca atare interesele patriei și s-ar putea să revedem în curând bucuria din 1966, când cei 11 fantastici ai Albionului au fost pentru o zi deasupra tuturor. 

                   


John Stones, actualmente component al grupării FC Everton, este unul dintre numeroșii jucători profesioniști ce n-au cunoscut încă afirmarea pe continentul european, dar care-s în mare măsură să redreseze sufletește un popor aflat în depresie generală de ani la rându' . Protagonistul meu de astăzi se remarcă printr-un stil agresiv de fotbal; explicabil dacă ținem cont de faptul că poziția sa pe gazon este în compartimentul defensiv. Ca fundaș central, nu-i tocmai facil să asiguri ''doza'' de liniște necesară apariției rezultatelor convingătoare, însă de îndată ce reușești să-ți impui personalitatea în joc, închizi gura tuturor.

Încă din momentul debutului său în tricoul ''caramelelor'' , survenit într-o partidă cu Chelsea Londra, Stones a demonstrat tuturor că-i responsabil pentru acțiunile sale, ceea ce denotă o stare indubitabilă de conștientizare a posturii în care te afli, indiferent de situație. De atunci, și-a îmbunătățit vizibil detenta aeriană, anticipația, clarviziunea asupra jocului, cât și spiritul de lider, esențial regăsirii în lotul lărgit al ''leilor englezi'' . 

De curând, a debutat contra Elveției în echipa de seniori, fiind de departe unul dintre cei mai concentrați fotbaliști din tabăra lui Roy Hodgson, într-o victorie scontată, 0-2, cu două goluri reușite de Danny Wellbeck. Pentru un puști care a semnat cu o echipă recunoscută pentru promovarea nesilită a puștilor într-un moment în care gruparea din orașul său natal, FC Barnsley, îl considera ''comoara orașului'' , este realmente fabulos, căci a făcut cunoștință cu presiunea imensă de-a fi 100% alert în condiții potrivnice. Acest lucru n-a fost o problemă pentru următorul ''fundaș de fier'' al Albionului. 

Derlis González - prezentul și viitorul selecționatei paraguayene

00:12



Continentul sud-american este recunoscut ca fiind un izvor al productivității juvenile. În prezent, țări precum Argentina, Brazilia sau Uruguay, prin responsabilii de serviciu din cadrul departamentelor juvenile, se bucură de apariția unor tineri talentați, care își ''depun candidatura'' pentru căpătarea idolatrizării. Din fericire, nu doar acest trident există în materie de promisiuni ale sportului rege. Ne-am obișnuit să fim într-o oarecare măsură, părtași la dezvoltarea altor națiuni preocupate în mod deosebit de binele tuturor copiilor ce s-au hotărât să urmeze căile fotbalului. 

Nu există o federație ce se respectă cu adevărat și își urmărește interesele, care să dea greș în privința integrării acestora ''în sânul'' echipei de seniori. Printr-o astfel de inițiativă a fost chemat protagonistul meu de astăzi, unde a fost subiectul unei convocări neașteptate, dar în același timp meritată. Cauza o reprezintă prestațiile excelente în tricoul celui mai apreciat club elvețian al momentului.

Paraguay deplânge situația îngrijorătoare în care se află selecționata ''guarani'' . Cândva un adversar extrem de arțăgos, aceștia se confruntă cu anumite probleme ce țin de schimbarea generațiilor. Sunt foarte puțini copii ce fac pasul următor, dar cei ce reușesc să învingă în această misiune, sunt de admirat. Este cazul lui Derlis González, actualmente component al elvețienilor de la FC Basel, jucător considerat de mine ca fiind prezentul și viitorul selecționatei paraguayene.
                                                                      
Derlis este un mijlocaș ofensiv ce știe să respecte ca atare sarcinile unui astfel de jucător. Știm cu toții că majoritatea celor ce ocupă o astfel de poziție pe gazon, creează oportunități pentru coechipieri, dar în același timp profită de spațiile ivite în calea sa, reușind să exercite o presiune fantastică înspre careul advers. Datorită acestor calități, campioana en-titre din ''țara cantoanelor'' , prin membrii săi, a înțeles că puștiul nu trebuie lăsat să exceleze în altă parte.

Am fost surprins de revirimentul său. Încă de la 19 ani, a fost unul dintre cei mai implicați tineri la Campionatul Mondial sub 20 de ani, câștigat de-o echipă a Franței printre care se regăseau Paul Pogba, Yaya Sanogo sau Geoffrey Kondogbia. Din momentul respectiv am ales să îi urmăresc ascensiunea, căci era limpede că într-un final va avea oportunitatea să își arate potențialul în cadrul unei formații la fel de credibilă în ceea ce privește dezvoltarea fotbalistică.

A continuat pe același trend ascendent, devenind totodată un fotbalist respectat. M-a atras în mod deosebit fuleul său. Driblează senzațional în regim de viteză, respectiv se demarcă procedând asemănător, fără să fie simțit în prealabil de adversari. Din acest punct de vedere, l-aș asemăna cu fostul idol al tribunelor de pe Mestalla, legendarul Pablito Aimar, însă ceea ce contează cu adevărat este că Derlis pare destinat să ''cucerească Everestul'' . 

Va ajunge într-o astfel de postură doar dacă își va îmbunătăți câteva aspecte în jocul său, acelea fiind de natură psihică. Totuși, se află pe mâini bune, ca să zic așa. Paulo Sousa îl ajută enorm să nu își compromită ascensiunea, fiind un mentor capabil să redreseze sufletește un copil aflat în ''convalescență'' . Dacă va reuși, rămâne de văzut. Îi urez succes pe această cale.


                                              
                                                                        

Ambasadorul mentalității sârbești în sportul rege

20:45

De aproximativ opt ani, Serbia a rămas o națiune recunoscută pentru productivitatea juvenilă. Din 2006, când Muntenegru și-a declarat oficial intențiile să obțină independența, sârbii oferă în permanență soluții viabile pentru diverse grupări profesioniste de fotbal. De-a lungul timpului, datorită regimului iugoslav, recunoscut pe mapamond ca fiind esențial în ceea ce privește echilibrarea raportului dintre moralitate și convicțiune, am fost martorii ieșirii în lumina reflectoarelor a unor fotbaliști ce îndeplineau irefutabil condițiile unui individ preocupat în mod deosebit de formarea personalității. Microbiștii de pretutindeni au putut vedea o mostră din calitățile indiscutabile ale acestora. 

Printre ei se aflau Predrag Mijatović, Siniša Mihajlović, Miroslav Đukić, Vladimir Jugović, Dragan Stojković, Dejan Savićević, Savo Milošević, Darko Kovačević sau Dejan Stanković. Cei care se hotărau irevocabil să urmeze căile sportului rege, aveau privilegiul de-a știi că la un moment dat există șansa nesperatei idolatrizări globale. Știm cu toții că avem puterea de decizie în privința alegerii idolilor și din acest punct de vedere, sârbii se află cu o treaptă mai sus decât ceilalți. Nu este doar cazul meu, ci și al altor simpatizanți ai fenomenului. Tradiția continuă și acest lucru n-are decât să ne bucure. În prezent, fotbaliști ca Branislav Ivanović, Dušan Tadić sau Nemanja Matić, se consideră răsfățați ai tribunelor. 

Să găsești un astfel de caracter, care să îndeplinească regulile conform cărora este eligibil promovării nesilite pe acest colț dedicat 100% tinerilor talentați, este întotdeauna dificil. După o perioadă extrem de îndelungată, în care am fost obligat de acest proiect personal ce vizează iminent aducerea în prim-plan al celor dornici de atingerea consacrării, am ajuns în cele din urmă în postura de a-i aduce laude necontenite unui atacant ce apără interesele celui mai galonat club din fotbalul belgian, R.S.C. Anderlecht. 
                                                                                   
                                                           *****


Aleksandar Mitrović a fost adus în capitala Belgiei de către membrii conducerii administrative al celor de la Anderlecht în 12 august 2013. Trecerea de la Partizan Belgrad în fieful campioanei en-titre a fost posibilă datorită prestațiilor convingătoare din cadrul CE rezervat juniorilor din Lituania, unde reprezentativa Serbiei a câștigat medalia de aur. Sârbul i-a convins pe oficialii ''alb-violeților'' datorită faptului că era într-totul dedicat grupului colectiv - un paradox dacă ținem cont de faptul că majoritatea jucătorilor de 18 ani, (atât avea în momentul respectiv) obișnuiesc să rezolve de unii singuri o situație de acest gen. Totuși, protagonistul nostru de astăzi a pus pe primul loc, înaintea oricăror mofturi, interesul colectiv, care primează celui personal în proporție covârșitoare. 

M-a convins prezența sa de spirit. Gesticulează în permanență, se agită precum un balcanic autentic, însă o face cu folos, căci îi ambiționează teribil pe ceilalți, ori acest fapt îți oferă posibilitatea de a fi considerat lider al generației tale de către colegi. De cele mai multe ori, nu ezită să fie impetuos în condiții dificile. Evident, n-a contat doar acest aspect în alegerea mea de a-l promova, ci faptul că își alocă neîncetat timp pentru atingerea perfecționării depline. Îl ajută enorm statura (1,90m) , potrivită pentru duelurile aeriene, procedeu unde excelează și în majoritatea cazurilor profită de încă o calitate stăpânită sublim, care-i puțin în neconcordanță cu stilul său de joc: viteza . 

Rareori există un atacant cu o înălțime apreciabilă ce poate să dribleze pe m², însă atât timp cât fenomenul fotbalistic îți oferă acest prilej, n-ai decât opțiunea de a-l aduce la cunoștință tuturor. În cazul lui Aleksandar Mitrović , tot ceea ce contează cu adevărat este tăria de caracter, un factor esențial dezvoltării fotbalistice. Este ambasadorul mentalității sârbești în sportul rege și asta spune totul despre modul în care dorește nespus să devină un preferat al tribunelor, drept pentru care vă invit pe această cale să-l urmăriți cu atenție în videoclipul de jos, cât și oportunitatea de a-i urmări cariera profesionistă fără a avea remușcări. 



Un produs Blogger.