Gastón Guruceaga - portar înzestrat cu anumite calități primordiale menținerii buturilor intacte

18:15

În fotbalul actual, dintre toate pozițiile valabile de pe gazon, cea de portar se află în situația ingrată de-a respinge ideea conform căreia microbiștii de pretutindeni nu sunt încântați de ceea ce poate oferi ca nivel al spectaculozității. Aceștia se simt oarecum îndreptățiți, dacă stăm să ne gândim asupra faptului că un portar, indiferent de nivelul acestuia, se pune în slujba echipei doar în momentele dificile ale unei partide, pe când restul colegilor săi se implică mai mult decât este cazul pentru a aduce satisfacție deplină. Există, totuși, anumiți goalkeeperi ce sunt testați în permanență la nivel juvenil, dând astfel posibilitatea celor ce-s conectați în fața micului ecran să acorde o importanță deosebită celui ce asigură menținerea buturilor intacte.

După cum știm bine cu toții, portarul este obligat de circumstanțe să fie alert și în același timp conștient de calitățile deținute. Deși sunt predispuși la greșeli impardonabile, portarii, aici mă refer desigur la cei capabili de a-i exaspera pe cei preocupați în mod deosebit cu înscrierea golurilor, reflectă situația unei eventuale erori survenită de pe urma neînlăturării presiunii, îmbunătățindu-și astfel ''setul de calități'' exponențiale progresiei absolute. Bineînțeles, stăpânirea minuțioasă a acestor virtute necesită o perioadă îndelungată de cunoaștere a poziției tale, căci portarul tinde să învețe treptat modul în care trebuie să fie responsabil pentru acțiunile sale. Nu-i tocmai facil de realizat acest lucru, dar întotdeauna este loc de mai bine. 

Privind situația per ansamblu, putem spera la un reviriment inimaginabil și dacă este posibil să admirăm îndeaproape modul în care se asigură de la bun început de-un singur lucru, care-i esențial în acest context general: îndepărtarea incertitudinii. De îndată ce portarii nu-s lipsiți de scrupulozitate, automat oferă garanții generației din care face parte. Jucătorii de câmp devin încrezători de resursele nebănuite ale acestora și se străduiesc la rândul lor să ofere motive întemeiate de entuziasm, fie el și ponderat în anumite situații, astfel ca în momentul fluierului final al oricărei dispute cu adversarii, portarii să fie pe deplin mulțumiți de efortul depus.


Ei bine, un astfel de portar se regăsește în selecționata uruguayană de tineret, participantă la Campionatul Mondial rezervat jucătorilor până-n 20 de ani care se desfășoară anul acesta în Noua Zeelandă. Numele său este Gaston Guruceaga și în prezent apără culorile negre-maronii ale celor de la Penarol Montevideo. M-a impresionat teribil acest portar. L-am urmărit cu atenție în cadrul campionatelor sud-americane, unde împreună cu reprezentativa celeștilor a terminat pe podium, mai precis pe locul 2, reușind astfel să participe în cadrul competiției supreme din sectorul juvenil. Ba mai mult, a primit ''mănușa de aur'' , premiu acordat portarului ce obține în unanimitate sprijinul juriu lui format din foști membri ai sportului rege.

A meritat cu vârf și îndesat să primească distincția respectivă, întrucât evoluțiile sale au fost de așa natură încât să nu existe dubii asupra deciziei irefutabile luate de comun acord între specialiști. Prezența sa de spirit mă fascinează cel mai mult. Nivelul stării de alertă atinge cote neprevăzute în momentele cheie ale întâlnirii. Se concentrează impecabil între buturi, închizând unghiurile cu lejeritate, dar mai presus de acest lucru, se arcuiește grandios pentru a salva situația, parada în sine fiind extrem de spectaculoasă și sigură în același timp. Adrenalina constituie un avantaj esențial în privința acestui portar. 

Cât încă este tânăr, acum are 20 de ani, va profita îndelung de acest lucru, urmând ca în cel mai scurt timp să primească credit din partea cluburilor galonate ale Europei. Nu cred ca vreun reprezentant al unor grupări vigilente asupra potențialului oricăror jucători va fi îndeajuns de orb încât să nu observe limpede că Gaston Guruceaga promite prin constanța evoluțiilor sale să dețină un loc fruntaț în preferințele diverșilor șefi în scouting-ul global. Un lucru este sigur, dragi cititori, uruguayanul va deveni un ilustru idol al tribunelor ce sunt umplute până la refuz de suporteri. 


Urmașul inegalabilului Hidetoshi Nakata

14:20

Fotbalul japonez încă suspină după retragerea unuia dintre cei mai eleganți playmakeri ai continentului asiatic. Hidetoshi Nakata a fost și va rămâne o legendă a balonului rotund. O mulțime de copii încearcă din răsputeri să urmeze calea acestuia, însă puțini reușesc acest lucru. De vină sunt aceștia, respectiv lipsa organizării trialelor benefice cluburilor angrenate în diviziile japoneze. Au fost de-a lungul timpului destule oportunități pentru ca micuții să beneficieze de cele mai bune condiții, însă majoritatea dintre aceștia iau calea Occidentului, întrucât reprezintă de departe un avantaj primordial în privința dezvoltării umane. Nakata este exemplul concludent în acest sens. Ne amintim cu toții de perioada fastuoasă petrecută în Serie A. 

Este îmbucurător pentru majoritatea puștilor că se gândesc pentru o clipă la momentul în care un mapamond i-ar urmări confortabil din fața micului ecran, respectiv la fața locului. În condițiile date, presiunea este arhiprezentă în concepția copiilor, însă de îndată ce elimină senzația iresponsabilității, devin ''piese de rezistență'' în angrenajul oricărei grupări profesioniste din Europa. Este și cazul talentatului Takumi Minamino, actulamente component al campioanei en-titre din Austria, FC Salzburg. Japonezul ''a aterizat'' în Red Bull Arena din Walls-Siezenheim de la Cerezo Osaka, ca urmare a plecării unuia dintre cei mai emblematici jucători din Bundesliga austriacă, Alan, golgeter în actuala ediție de Europa League cu 8 reușite. 

Putem spune că Takumi era oarecum privilegiat să-l înlocuiască pe atacantul brazilian, dar în același timp era conștient că evoluțiile sale din J-League trebuiau să aibe constanța necesară integrării în mecanismul grupării patronate de concernul austriac de băuturi energizante. N-a reprezentat o problemă majoră pentru interesele sale, întrucât tot ceea ce avea nevoie era de ordin disciplinar, Minamino fiind din acest punct de vedere un fotbalist pe care te poți baza oricând. Nivelul efortului depus în campionatul intern îl ajutase enorm în tentativa titularizării. Staff-ul tehnic aprecia modul în care Takumi se pregătea. Dânșii erau obligați de prestațiile japonezului din antrenamentele libere să îi acorde minute. Deținea anumite calități esențiale triumfului suprem.

Modul cum își elimină adversarii prin procedeul driblingului, combinațiile purtate în viteză cu colegul aflat în cea mai bună poziție, clarviziunea impecabilă asupra jocului, tendința subită de creere al spațiilor pentru oamenii din avanposturi, cât și șutul năpraznic de la distanță au reprezentat motivul întemeiat pentru care Takumi Minamino este considerat în prezent urmașul inegalabilului Hidetoshi Nakata, dar mai presus de acest lucru, dovada clară că austriecii, prin membrii din conducera administrativă, sunt vigilenți în ceea ce privește înregimentarea oricăror jucători ce-s capabili să aducă un plus de imaginație tactică. 

Protagonistul meu de astăzi a reușit în decursul câtorva luni extenuante să atragă atenția prin lejeritatea cu care își dezvoltă minuțios calitățile prezentate în cel de-al 4-lea paragraf al acestui articol. Pe mine, cel puțin, m-a impresionat puternic acest Takumi Minamino și nu de curând, ca să zic așa. În sezonul precendent, am avut ocazia să îl urmăresc din fața micului ecran pe canalul britanic ce emite și-n țara noastră, Eurosport. Prestațiile sale în tricoul grupării Cerezo Osaka au fost realmente încântătoare și am considerat justă decizia conform căreia trebuie urmărit în continuare. Nu m-a dezamăgit, prestând impecabil într-un campionat mult superior celui al Japoniei. 

Nu-mi rămâne decât prilejul de a-i ura succes în carieră și de ce nu, poate într-o bună zi va avea șansa unui transfer răsunător, pe placul său, cât și al grupării unde își va onora contractul. Acolo, indiferent de locația clubului, speră că unul dintre defectele majore ale sale, duelurile aeriene, să se remedieze cât mai repede cu putință. Vă las la îndemână un videoclip în care aveți ocazia să îi admirați stilul de joc. Vizionare plăcută!





Sergio Díaz - atracția principală a continentului sud-american

20:26

America de Sud propune anual câte ''un tun'' celor ce doresc să vizioneze desfășurarea ostilităților pe continent. Este locul unde inimaginabilul primează normalității. Avem de-a face cu situații inoportune, dar îndrăznețe în același timp, întrucât promovarea nesilită a tinerilor se produce în momente de care ei însuși nu îndrăznesc să spere, dar există întotdeauna factorul conștientizării care te ajută în combatarea vanității, arhiprezentă în subconștientul oricărui copil ce constată că i-a fost făcut un favor fără ca acesta să contribuie în mod deosebit. Totuși, ce-i ce izbutesc în asemenea împrejurimi au o calitate aparte și demonstrează tuturor că decizia în sine a favorizat incontestabil propriile interese. Copiii sunt puși la încercare fără regrete în acest sens și de îndată ce se adaptează condițiilor potrivnice, devin atracții principale. 

Este și cazul paraguayanului Sergio Diaz. În vârstă de numai 17 ani, Sergio a primit ''botezul'' în mod neașteptat. Se întâmpla pe când avea doar 15 ani, însă tupeul atacantului i-a devenit aliat de nădejde. A înțeles perfect că nu-i ''loc de bună ziua'' . Simpla prezența în echipa de seniori a grupării Cerro Porteño nu îi garanta titularizarea, așa că era obligat de circumstanțe să uite definitiv perioada petrecută alături de ceilalți copii pe terenurile de joacă. Era momentul unei îmbunătățiri evidente în stilul său de joc, altfel se simțea oarecum vinovat de faptul că n-a răspuns pozitiv convocării. Zis și făcut! Protagonistul meu de astăzi a avut momentul său de luciditate. În timpul antrenamentelor libere comandate de staff-ul tehnic se ambiționa. Avea de înfruntat anumite obstacole în calea sa. Micuțul nu s-a lăsat întimidat, prestând precum un jucător cu maturitate.


S-a dedicat sufletește micului test la care a fost supus și de îndată ce reușea să cauzeze probleme defensivelor adverse, instantaneu era aplaudat la scenă deschisă, indiferent de oraș. Știa în adâncul sufletului său că evenimente de acest gen aveau să se producă în cel mai scurt timp cu putință, astfel că a arătat pe gazon ce-a învățat cu trudă în ''spatele cortinei''. Deține în bagajul tehnic arhicunoscutul instinct caracteristic atacantului de rasă. Stăpânirea calității esențiale ascensiunii fulminante îi permitea să aspire la factorul celebrității. Fie că încerca din răsputeri să surprindă portarii adverși cu câte o execuție surprinzătoare, respectiv să sprinteze pe lângă fundași, nu făcea rabat de la efort. Se făcea plăcut datorită acestei situații, dar dorința acerbă de afirmare trebuia într-o oarecare măsură confirmată prin înscrierea golurilor, de ce nu, chiar importante pentru grup.

Timpul trecea, iar efortulurile considerabile ale puștiului aveau să îi aducă satisfacții majore. În curând, vulcanul avea să erupă. După marcarea primului său gol în tricoul azulgrana al grupării paraguayene survenit într-o dispută cu o rivală din capitală, Nacional Asunción, cel ce este alintat de suporteri drept noul Aguero, s-a axat irefutabil pe consistență. Ajungea în cel mai culminant punct al carierei sale de până acum. Bineînțeles, nu putea să dea cu piciorul unei oportunității ca cea ivită după golul respectiv. A performat conform așteptărilor, ducându-și la bun sfârșit misiunea îndepărtării presiunii de pe umerii săi. De atunci și până-n prezent a perforat buturile adverse în treisprezece rânduri, fiecare dintre reușitele sale având un iz puternic de inteligență, responsabilitate și nu în cele din urmă, fantezie. 

Așadar, este fără doar și poate un atacant predispus să își regleze conturile cu adversarii. Provocările fac parte din viața fiecăruia și dacă într-adevăr excelezi minuțios în completarea sarcinii ingrate, ai speranța că în viitorul apropiat vei putea să te alături unor grupări capabile de succes în diverse colțuri ale lumii. În încheiere vă ofer un videoclip fundamental descrierii personale. Vizionare plăcută, dragi cititori. 


Marko Pjaca - varianta de export benefică intereselor clubului Dinamo Zagreb

14:18
Națiunile recunoscute în sportul rege pentru productivitatea ieșită din comun continuă o tradiție benefică celebrității. Condițiile oportune de pregătire al micuților avantajează enorm interesele oricăror țări implicate sufletește într-un fenomen aparte. Dintre popoarele cele mai reprezentative în privința promovării nesilite se află Croația. Fosta medaliată cu bronz a Campionatului Mondial din Franța se mândrește cu faptul că datorită diverșilor membri extrem de competenți, spiritul balcanic încă predomină atenția în majoritatea sporturilor practicate cu pasiune și determinare. Se observă limpede cum sportivii încearcă din răsputeri să nu-și dezamăgească susținătorii, amintindu-ne din acest punct de vedere că până spre intrarea în milleniul 3, încă aparțineau de fosta Iugoslavie. 

Fotbaliștii dornici să se facă cunoscuți microbiștilor de pretutindeni nu ezită să își expună o mostră din talentul deținut. Indiferent de ocazie, croații năvălesc sârguincios către îndeplinirea misiunii conform căreia mai devreme sau mai târziu vor deveni atractivi pentru cluburile galonate ale Europei. Nu-i de mirare că de-a lungul timpului am asistat cu toții la reprezentații de gală ale unor figuri proeminente în domeniu cum ar fi Davor Șuker, Goran Vlaovic, Robert Prosinecki, Zvonimir Boban, Robert Jarni și alții. S-au impus maiestuos în tentativa căpătării binemeritatului respect cuvenit indivizilor preocupați în mod deosebit de unitatea grupului. 

După retragerea unor asemenea monumente de seriozitate, puștii erau obligați să riposteze moral, ori până în momentul de față s-a demonstrat că de îndată ce deții o mentalitate propice dezvoltării fotbalistice, răzbați într-o direcție favorabilă intereselor generale. Exemple ca Luka Modric, Mario Mandzukic, Ivan Rakitic, Ivica Olic sau Daniel Srna sunt elocvente în acest sens și totodată esențiale în ceea ce privește continuarea unei tradiții vaste în regiunea balcanică - arhicunoscută diferiților șefi în departamentul de scouting global, ceea ce este îmbucurător pentru fotbalul actual. Suntem norocoși să constatăm că tergiversarea procesului amplu de îmbunătățire al calităților n-a avut loc.


Cluburile croate încă produc. Dintre toate echipele înregistrate în propriile divizii, Dinamo Zagreb reprezintă de departe fruncea, ca să zic așa. De-a lungul istoriei sale de 104 ani, aceștia se pot lăuda cu lansarea unor fotbaliști ce s-au dovedit a fi ''laptele și mierea'' instituției. Dacă ținem cont de faptul că beneficiarii condițiilor optime de performanță s-au pregătit asiduu încât să folosească ambelor tabere, majoritatea copiilor se adaptează indubitabil cerințelor obligatorii. Conducătorii plavilor au pretenția ca cei achiziționați, respectiv promovați, să presteze conform așteptărilor, preferabil dincolo de limită. Într-o proporție covârșitoare, puștanii se descurcă minuțios, stabilind în același timp anumite criterii prielnice profitului general.

Unul dintre copiii care se încadrează în descrierea amănunțită evoluează din acest sezon competițional pentru cea mai galonată grupare croată din istorie. Numele său este Marko Pjaca. Purtătorul tricoului cu numărul 20 este considerat de compatrioții săi ca fiind ''motorul'' de care are nevoie Dinamo Zagreb să încânte mapamondul. Achiziționat în fieful orașului de la clubul ce era până nu demult un fel de ''satelit'' al plavilor, NK Lokomotiva Zagreb, Marko mi-a atras atenția prin lejeritatea cu care se impune în duelurile cu oponenții. L-am remarcat în cadrul fazei grupelor din Europa League, unde a evoluat în trei partide, marcând tot atâtea goluri. Este tipul de mijlocaș extrem de bătăios, ce nu lasă nimic la voia întâmplării. 

Bagă osul în permanență și acest lucru îi conferă o senzație de siguranță, prielnică ascensiunii fulminante. Pjaca deține anumite calități esențiale jucătorului ce evoluează în zona mediană a terenului. Factorul agresivității constituie principalul avantaj de care protagonistul meu de astăzi se achită conștiincios, întrucât îi stă în caracter să lupte pentru absolut orice minge, indiferent de zona acțiunii, însă în același timp compensează  cu o clarviziune impecabilă asupra jocului ce îi permite să pătrundă vertiginos în careul advers, dar mai presus de acest lucru își rezervă dreptul de-a conlucra prompt cu colegul aflat în cea mai bună poziție de finalizare. La cei 20 de ani ai săi, Marko se comportă precum un leu ce își caută prada în junglă. 

PS. Afirm răspicat că este indiscutabil varianta de export benefică intereselor clubului croat. Experiența în domeniul vânzării de jucători pe sume considerabile ( a se lua în considerare plecările unor jucători ca Luka Modric sau Mateo Kovacic) îi va ajuta enorm pe plavi să investească în continuare în sectorul juvenil. De-un lucru sunt sigur: vor obține bani grei din eventuala vânzare a lui Pjaca. Cele 11 goluri din acest sezon vor ajuta ambele tabere să-și atingă obiectivul.

Rafael Santos Borré - beneficiarul obstinației unui baron în industria drogurilor

21:29
Fotbalul columbian a atras atenția la mijlocul anilor 90. Majoritatea dintre dumneavoastră cunosc povestea implicării masive în sportul rege al unui reputat dealer natal, ce contribuia cu oferirea anumitor terenuri de antrenament pentru ca conaționalii săi să beneficieze de cele mai bune condiții pentru a aduce bucurii în sufletele oamenilor. Implicarea celebrului Pablo Escobar în viețile fotbaliștilor a fost de bun augur pentru interesele columbienilor, întrucât în ciuda faptului că exista posibilitatea ca beneficiarii să fie injectați cu substanțe interzise în cel mai popular sport al mapamondului, Pablo a ''spălat banii'' câștigați de pe urma drogurilor în scopuri caritabile, ca să zic așa. I-a păsat enorm de cei pe care îi considera ca și copiii lui, deoarece cunoștea senzația celebrității, știind în adâncul sufletului său că ''apărătorii patriei'' urmau să îi facă mândri de ei.

După moartea baronului ce-a făcut zeci de miliarde din contrabanda cu diverse droguri, ideea lui a fost considerată utilă în condițiile în care nu existau fonduri suficiente pentru a garanta fotbaliștilor o pregătire conformă cu talentul deținut, astfel că la două decenii distanță de cel mai tragic eveniment petrecut în țara cafelei, federația columbiană de fotbal, prin competența membrilor din consiliul administrativ, a dat undă verde amplasării unor terenuri de antrenament în diverse complexe sportive, totul pentru ca micuții să aibe parte de confortul optim ce favorizează ulterior dezvoltarea fotbalistică. Cluburile profesioniste erau obligate de circumstanțe să dea credit materialului din ogradă proprie, altfel aveau cu toții de pierdut. Situația în sine le-a convenit de minune tuturor și de îndată ce ideea a prins contur, microbiștii de pretutindeni și-au îndreptat privirea înspre aceștia.

Este și cazul meu, care n-a ezitat nicio clipă să acorde atenție sporită celor preocupați în mod deosebit de factorul idolatrizării. Știm cu toții că legende ale balonului rotund ca Valderrama, Asprilla, Adolfo Valencia, Ivan Cordoba, Victor Aristizabal, Carlos Bacca sau Radamel Falcao Garcia au pornit de jos pentru a-și face un nume în fotbal. S-au străduit enorm să ajungă într-o astfel de postură, dând posibilitatea altor copii să urmeze profesionalismul acestora. Unul dintre aceștia se numește Rafael Santos Borré, evoluează pentru Deportivo Cali și este considerat de specialiști drept continuator al unei tradiții arhicunoscute în acest sens, majoritatea columbienilor fiind preponderent ofensivi când ne uităm la numele lor în diverse topuri globale.


Borré pare să dețină anumite calități ce amintesc de cei menționați, însă n-a ajuns la stadiul în care să le stăpânească minuțios. Explicabil la cei 19 ani ai săi... Totuși, sunt premize foarte mari ca Rafael să ''escaladeze Everestul'' în cel mai scurt timp. Revenind la cele spuse adineauri, Borré deține anumite calități esențiale unui atacant. Sprintează precum o felină, amintindu-mi de Faustino Asprilla, se luptă pentru fiecare balon, indiferent de zona terenului, uneori sub limita regulamentului precum Bacca de la FC Sevilla și nu în cele din urmă surprinde defensivele adverse luând anumite decizii prielnice acțiunilor în viteză ca Adolfo Valencia, un jucător recunoscut cândva pentru conlucrările cu diverși colegi aflați în poziții favorabile de finalizare. Numai că Rafael Santos Borré nu este constant în evoluții.

Acest lucru nu trebuie să-l îngrijoreze, căci absolut niciun fotbalist din lumea asta nu-i uns cu toate alifiile. Desigur, depinde în mare măsură de posibilitățile sale ca să aibe succes în tentativa ameliorării defectelor, care nu-s puține. Jocul aerian reprezintă un inconvenient major în acest sens. În general, atacanții scunzi, iar Borré este unul dintre aceștia, dau senzația că oricât de mult ar încerca, constată că nu-s făcuți pentru acest stil de joc, cunoscut printre britanici, mai ales. Doar că, vedeți voi... întotdeauna rezolvi orice fel de probleme dacă ești ambițios. La nivel de fotbal local, columbienii duc lipsă de corifei. Rafael Santos Borré poate profita de acest lucru, devenind unul dintre ei și totodată aspiră la glorie dacă într-adevăr duce misiunea până la capăt.

Hiba în sine este minoră și îți oferă anumite avantaje. Te eliberezi profund de senzația instabilității doar gândindu-te la eventualele beneficii în caz de reușită, care-s primordiale în carieră, cea mai importantă fiind irefutabil căpătarea idolatrizării. Borré, la un an distanță de depășirea majoratului, mi-a dat impresia că este motivat să câștige respectul mapamondului, procedând precum compatriotul său Falcao, care a trăit o experiență asemănătoare pe când încerca din răsputeri să atragă atenția cluburilor galonate de pe continentul sud-american. Diferența este că Rafael are toate condițiile de partea lui, bazele de pregătire din cadrul grupării Deportivo Cali depășind indubitabil pe cele ale modestei Lanceros Boyacá, gruparea unde Radamel s-a inițiat în sportul rege.

Timpul reprezintă de departe singurul impediment în acest sens, însă dorința arzătoare de succes îl motivează să meargă mai departe, Occidentul fiind din acest punct de vedere, destinația perfectă. Deține instinctul unui golgeter veritabil și din câte am observat, nu ezită să fie responsabil pentru acțiunile sale. Mentalitatea este adecvată ascensiunii fulminante, iar Rafael nu-și va aștepta prea curând rândul. O mostră din ambiția jucătorului am putut-o vedea cu proprii ochi în cadrul campionatului sud-american rezervat jucătorilor până-n 20 de ani, respectiv liga columbiană, unde până acum se mândrește cu faptul că este al 2-lea marcator al echipei cu 8 reușite, două mai puține decât colegul său din avanposturi, Harold Preciado.



Băiatul legendarului Diego ''Cholo'' Simeone

13:44

Se spune că de îndată ce deții factorul conștienței intacte, ai habar de ce-a reprezentat cu adevărat tatăl tău în sportul ce-l practici și îl iubești necondiționat. Viața anumitor fotbaliști, depinzând în mare măsură de caracterul acestora, este influențată de parcursul celui ce este considerat capu' familiei. Într-o proporție covârșitoare poate reprezenta un avantaj esențial în perspectiva înlăturării presiunii de pe umărul copilului, pentru că primește fără rețineri sfaturi primordiale depășirii anxietății. 

Este și cazul atacantului de numai 19 ani de la River Plate, Giovanni Simeone, fiul legendarului Diego Pablo ''Cholo'' Simeone, actualmente tehnician al grupării din La Liga, Atletico de Madrid. Din acest punct de vedere, Giovanni se poate consideră un privilegiat al sorții, întrucât Simeone senior l-ar ''mânca cu fulgi cu tot'' dacă nu s-ar dedica fotbalului cum a făcut-o însuși domnia sa. 

L-am urmărit cu atenție pe Giovanni de când și-a schimbat atitudinea de ''bad boy'' ; vă amintiți cu siguranță de freza excentrică afișată de acesta la un antrenament al fostei echipe unde a evoluat tatăl său... Mai mult ca sigur, Diego a avut un cuvânt de spus în ceea ce privește decizia luată de băiat, deoarece prestațiile protagonistului de astăzi au luat-o spre o pantă ascendentă, benefică intereselor personale. 

Cred că l-a muștruluit cât se poate de serios ''Cholo'' , altfel nu-mi explic cum în decursul timpului, trecuseră mai bine de-o lună de la evenimentul respectiv, atitudinea lui Giovanni s-a schimbat dramatic în bine. Nu reprezintă cu siguranță un inconvenient major pentru puștan, ba dimpotrivă, consider că grijile tatălui pentru fiul său s-au dovedit a fi extrem de importante în progresul jucătorului, cât și al omului Simeone, fițos până-n momentul incidentului. 

Giovanni a înțeles că nu-i loc de manifestații sub rangul demnității căpătate de cel ce trebuie să fie modelul său-n viață. S-a pregătit asiduu alături de cei responsabili cu dezvoltarea fotbalistică și în prezent se dedică sufletește patriei, cât și clubului de care aparține, prestând conform aștepărilor. Principalele calități ale celui născut în capitala Spaniei sunt tipice unui atacant.

Conlucrarea perfectă cu un coleg aflat în apropiere, preferabil unul extrem de capabil să îi furnizeze pasa decisivă, duelurile aeriene, unde cei 1,82 metri ai săi îi sunt aliat de nădejde, cât și viclenia tipică atacantului, care implică factorul demarcării în zone prielnice finalizării unei acțiuni cu caracter strict ofensiv, au făcut din Giovanni Simeone un demn urmaș al perseverenței. Grație tatălui său, Simeone jr. simte că plutește în momentul de față. 

O mostră din învățămintele trase de la tată au fost observate în cadrul competiției supreme din America de Sud rezervată jucătorilor până în 20 de ani, unde Giovanni a triumfat împreună cu reprezentativa Argentinei, fiind principalul marcator al evenimentului major ce favorizează irefutabil progresia puștilor, cu 9 goluri, unul mai încântător decât altul. Am admirat pătrunderile vertiginoase către careul advers și am considerat justă promovarea lui.

Simeone jr. se află pe liste lărgite de fotbaliști până-n 20 ani întocmite de diverse publicații prestigioase și acest lucru demonstrează faptul că Giovanni este pregătit să ducă mai departe tradiția numelui Simeone. Deși pare o misiune dificilă, puștiul se poate baza pe tatăl său în așa fel încât factorul plafonării să nu intervină în viața sa privată și de ce nu, Giovanni Simeone poate deveni  un nume important în istoria fotbalului argentinian și mondial, desigur. 





Bernardo Silva, noua ''perlă'' a reputatului Jorge Mendes

14:34

Ligue 1 și-a închis oficial porțile săptămâna trecută. Surprinzător, unul dintre cele mai solicitante campionate ale Europei a avut rolul esențial de-a propune pe durata celor 38 de partide din actuala stagiune competițională un anumit nivel accentuat de indulgență, majoritatea copiilor având prioritate în acest sens. Dacă ne uităm cu atenție pe loturile lărgite ale celor 20 de competitoare, observăm limpede că tinerii talentați n-au fost evitați în mod nonșalant, ceea ce le-a permis într-o oarecare măsură să se dezvolte conform planului. Până să înceapă campionatul, am fost încântat de faptul că voi avea la dispoziție o pleiadă de puști preocupați în mod deosebit de binele lor, fiind la rândul meu obligat de anumite circumstanțe să dau credit necondiționat misiunii conform căreia trebuiau promovați fără rețineri, urmând ca la finele sezonului să ofer cititorilor o mostră din realizările acestora, fără ca partea neutră să fie oarecum deranjată de diverșii protagoniști.

Dintr-un total de 947 de goluri înscrise, 220 au provenit din bocancul tinerilor până-n 22 de ani - o performanță remarcabilă dacă ținem cont de faptul că Ligue 1 nu-i tocmai mediul adecvat pentru realizarea acestei sarcini ingrate de care sunt nevoiți s-o ducă la bun sfârșit acești puștani. Despre un asemenea copil dotat cu cele necesare pentru a-și îndeplini obiectivele personale, relatez astăzi cititorilor acestui blog. Numele lui este Bernardo Silva, aparține de AS Monaco, evoluează în compartimentul median al terenului într-o poziție predispusă creării superiorității, cea de mijlocaș dreapta. Bernardo mi-a atras atenția în preliminariile CE până în 21 de ani, unde împreună cu reprezentativa Portugaliei a obținut victorii pe linie, incluzând aici și cele care au contat pentru barajul de calificare în turneul din Cehia ce va începe la mijlocul lunii viitoare.

Ochiul meu de scouter, chiar și virtual, credea că lusitanul va avea șansa imensă de-a plăti unele polițe contestatarilor săi. Pare inimaginabil, însă Bernardo Silva, jucător ce-a dovedit tuturor că putea fi o soluție viabilă pentru interesele celei mai titrate grupări din Portugalia, Benfica Lisabona, a fost tratat necorespunzător de oficialii ''vulturilor'' . Deși era pregătit sufletește să facă față concurenței acerbe de la actuala campioană din Primeira Liga, protagonistul meu de astăzi a fost silit de reputatul impresar Jorge Mendes să dea curs ofertei de la AS Monaco, considerând că ar fi oportună o astfel de tranzacție, ținând cont de faptul că Bernardo devenise profund dezamăgit de tratamentul la care a fost supus, astfel că împrumutul în Principat l-a ajutat enorm, prestațiile sale dând posibilitatea unui transfer definitiv la fosta finalistă a Ligii Campionilor, lucru care avea să se și întâmple, de altfel, monegascii plătind în cele din urmă aproximativ 16 milioane de euro pentru a-l avea definitiv în lot. 

Principalele calități ale lui Bernardo Silva sunt stăpânirea procedeului driblingului, pătrunderea agilă înspre careul advers, cât și disponibilitatea la efort ce atinge proporții devastatoare, alergând în medie peste 11km în majoritatea partidelor în care a fost aruncat în luptă de către Leonardo Jardim, omul care a insistat pentru ca Bernardo să devină component al grupării monegasce. Combinând aceste calități, de obicei te transformi ca jucător într-unul de bază al echipei unde evoluezi, ori purtătorul tricoului cu numărul 15 a depășit deziluzia regăsirii în echipa ce l-a format ca fotbalist. Datorită acestei situații, unul dintre cei mai atractivi mijlocași lusitani ai momentului se gândește să prospere în cele mai bune condiții cu putință, întrucât se consideră dator celor de la AS Monaco, drept urmare îl văd capabil să-și ridice nivelul de joc, devenind astfel un fotbalist de talia celui pe care l-a înlocuit cu brio în acest sezon, columbianul James Rodriguez. 

Nu-i tocmai facil să îndepărtezi amintirea precisă a suporterilor ce încă suspină după golgeterul ultimei ediții a Campionatului Mondial. Totuși, nu pare o misiune complicată, ba dimpotrivă, sunt convins de faptul că Bernardo Silva nu se simte deranjat de această oportunitate ivită, factorul celebrității determinându-l să se pregătească conștiincios pentru a primi eventualele ropote de aplauze dinspre susținătorii săi. Bernardito s-a obișnuit cu situația în sine și încă oferă microbiștilor de pretutindeni senzația că factorul chibzuinței îl ajută în tentativa progresiei absolute. Nu-i de mirare acest lucru, întrucât respectă ca atare bunul mers al îndeplinirii obligațiilor morale de care trebuie să se achite conștiincios, dovada pură în acest sens fiind evoluțiile sale remarcabile, pline de fantezie și determinare tipică unui copil de-a deveni bărbat în toată firea.

Așadar, pot afirma răspicat, fără să am senzația regretului, că Bernardo Silva îi va umple buzunarele lui Jorge Mendes în cel mai scurt timp, deoarece cluburile galonate ale Europei nu vor sta cu brațele încrucișate. Silva are argumentul seriozității de partea sa, anumite grupări profesioniste alegând fără nicio urmă de ezitare acest tip de fotbalist profesionist, capabil de-o integrare ireproșabilă în mecanismul echipei respective. Dacă descrierea mea n-a fost suficientă pentru ca unii dintre dumneavoastră să îi devină simpatizant, vă ofer prilejul de-al urmări prin intermediul unui videoclip realizat de ScoutNation, un grup ce promovează neîntrerupt materiale de calitate cu privire la eventualele prestații fantastice ale diverșilor fotbaliști de pe mapamond, astfel veți înțelege de ce Bernardo Silva este de esență tare. Vizionare plăcută!



Dani Ceballos - fotbalist predestinat căpătării idolatrizării și respectului în sportul rege

15:20

Echipele cu tradiție în promovarea tinerilor talentați nu se dezmint. Reușesc mai de fiecare dată să ne surprindă în mod plăcut cu câte un exemplar demn, ca să zic așa. Suntem predispuși să admirăm opera maeștrilor emeriți în dezvoltarea fotbalistică, așteptând ca materialul propus nouă, microbiștilor de pretutindeni, să progreseze conform așteptărilor. Spre desfătarea noastră, majoritatea copiilor sunt dedicați sufletește sportului rege, drept urmare n-avem decât opțiunea viabilă de a-i urmări îndeaproape și dacă este posibil, cum este de altfel și cazul meu, să aducem la cunoștință calitățile respectivului pentru ca tabăra neutră să aibe habar de existența personajului, întrucât aceștia își rezervă neîncetat timp pentru anumite preferințe și 9/10 doritori sunt interesați mai degrabă de jucători proveniți dintr-un club cu un palmares extraordinar. 

Tocmai de aceea, pentru astăzi v-am pregătit un material esențial despre cum îți stabilești prioritățile de îndată ce observi cum evoluțiile tale ajung într-un anumit punct, preferabil demne de apreciat. Desigur, pentru ca expunerea scrisă cu caracter publicistic să aibe rostul ei, este nevoie de apariția unui fotbalist capabil să dețină calitățile prezentate cu tâlc. Din fericire pentru dumneavoastră, există un copil în vârstă de numai 18 ani ce propune prin stilul său debordant de penetrație să devină în cel mai scurt timp o figură emblematică în angrenajul actualei grupări de care aparține, Real Betis Balompié. 

Numele său este Dani Ceballos, provine din zona mediană a terenului și este înzestrat cu o mentalitate adecvată ascensiunii fulminante încă de la o vârstă fragedă. Integrarea puștiului în lotul lărgit al alb-verzilor s-a produs în actuala stagiune competițională, cu precizarea că anterior regăsirii în această postură, a debutat pentru andaluzi într-un meci cu Real Sociedad din La Liga, încheiat în defavoarea echipei antrenate în prezent de Pepe Mel, 0-1. Modul cum a gestionat ireproșabil oportunitatea ivită este demmă de apreciat. S-a antrenat asiduu pentru a-și atrage susținători de partea sa. Acest lucru n-a constituit un inconvenient major pentru talentatul mijlocaș de bandă dreaptă născut în Utrera. S-a folosit exclusiv de anumite calități esențiale poziționării de pe gazon. 

Combinațiile în viteză cu coechipieri capabili să convertească șansele apărute, direcționarea fermă a balonului într-un loc propice pătrunderii vertiginoase înspre buturile adverse sau înlăturarea adversarilor prin procedeul driblingului pe spații reduse, respectiv în regim de viteză, s-au dovedit a fi fundamentale în procesul perfecționării. Se observă limpede cum Dani își pregătește temeinic armele în combatarea presiunii existente, înlăturând maiestuos senzația iresponsabilității, drept urmare este privit de gălăgioșii suporteri ai ''părții verzi'' din Sevilla precum o personalitate dominantă în grupul de ''ostași'' dornici să inspire generațiile viitoare în așa fel încât scrupulozitatea să nu lipsească din ''arsenalul'' oricărui copil ce urmează calea fascinantă a sportului rege. 

Nu-i de mirare că purtătorul tricoului cu numărul 46 este considerat un urmaș al perseverenței. Protagonistul meu de astăzi este conștient de faptul că geneza automulțumirii îi încetează irefutabil progresul și ceea ce m-a determinat să îi acord spații largi pe acest colț preocupat în mod deosebit de relatarea principalelor calități menite să întruchipeze modelul de urmat, țin de domeniul psihologic, deoarece Dani Ceballos pare tipul de fotbalist ce-a înțeles perfect că este recomandat să-ți urmezi întotdeauna instinctul în detrimentul manifestațiilor fățarnice. Pentru un puștan de numai 18 ani reprezintă de departe un privilegiu primordial căpătării idolatrizării.

Recent, mai precis în urmă cu aproximativ trei luni, a atras atenția celor de la Real Madrid, însă a luat decizia de a-și păstra demnitatea intactă, considerând justă înlăturarea oricăror discuții pe seama unui eventual transfer la gruparea madrilenă. Hotărârea este de aplaudat, pentru că odată ajuns în curtea unui asemenea club extrem de pretențios, ești obligat să convingi prin prezența ta, altfel vei vedea cu proprii tăi ochi că plăcerea ți-a fost luată în mod absurd. A știut în sinea lui că încă nu-i pregătit 100% de scena flatării inoportune. Sunt sigur că deținând în permanență respectiva mentalitate, Dani Ceballos va ''escalada Everestul'' în stil mare campion. 

P.S. Până atunci, convingeți-vă de argumentele solide descrise impecabil în acest material, urmărind un videoclip cu prestațiile sale în tricoul celor de la Real Betis în acest sezon. 


José Agustín Mauri - speranța unei grupări aflată în moarte clinică

11:03

Serie A, unul dintre cele mai pasionante campionate ale mapamondului, se va încheia la sfârșitul lunii în curs. Cele douăzeci de competitoare au oferit publicului în această stagiune competițională o mostră din înverșunarea tipic italienească. Atât lupta pentru supremație, cât și cea pentru salvarea blazonului, a fost agreabilă. Dacă pentru anumiți componenți ai grupărilor capabile de triumf în ''cizmă'' , sezonul s-a dovedit a fi unul extrem de captivant, totul culminând cu îndeplinirea obiectivelor trasate de către conducere și staff-ul tehnic, echipele incapabile să își măsoare forțele cu granzii au fost nevoiți să devină atractivi prin prisma materialului juvenil avut la îndemână, cu care poate înclina balanța economică în favoarea intereselor clubului. 

F.C. Parma, cândva un club menit să stopeze migălos absolut orice sentiment de satisfacție profundă al taberelor adverse, a căzut în mocirlă. Senzația regresului era evidentă încă din momentul începerii balului, când forul european le-a interzis participarea în UEFA Europa League din motive financiare. Multitudinea de jucători împrumutați de la diverse grupări le-a fost fatală și n-au putut face față campaniei următoare. Din fericire, există și-o parte bună din această poveste oarecum șocantă pentru fosta echipă a legendarilor Gianluigi Buffon, Lilian Thuram, Dino Baggio, Juan Sebastian Veron, Enrico Chiesa, Hernan Crespo sau Gianfranco Zola. După cum v-ați dat seama deja, este vorba despre un puști grijuliu și în același timp recunoscător. 

Numele său este José Agustín Mauri, are 19 ani, evoluează într-o poziție predispusă îndârjirii, cea de mijlocaș central. Optarul parmegianilor a fost cooptat în lotul lărgit de către Roberto Donadoni ca urmare a plecării unuia dintre cei mai importanți jucători avuți de gruparea din Emilia-Romagna, Marco Parolo. De îndată ce puștiul s-a simțit liber ca pasărea cerului în privința integrării minuțioase în angrenaj, n-a ezitat să răsplătească cumsecuvine sprijinul necondiționat al fostului câștigător de Champions League cu A.C. Milan. A profitat îndelung de faptul că nu prea a avut concurență majoră pe postul său, dând astfel drumul misiunii conform căreia era obligat să presteze ireproșabil. S-a achitat conștiincios de sarcinile primite. 


În ciuda faptului că împreună cu colegii săi vor fi nevoiți să evolueze în eșalonul secund începând din stagiunea următoare, Mauri este genul de fotbalist necesar unei echipe aflate în dizgrație. Se dedică trup și suflet unei cauze aparte, fenomenul apariției spiritului combativ de luptă. Până-n momentul de față, italo-argentinianul dovedește prin stilul debordant că este hotărât să își arate nespusa fidelitate pentru clubul ce i-a oferit debutul în Serie A, cu condiția ca membrii conducerii administrative să-l prețuiască precum domnul Donadoni. Cel născut în  Realicó, provincia La Pampa, are argumentul agresivității de partea sa, demonstrând că se transformă uluitor în clipele dificile ale unei partide, eliminând cu ușurință senzația monotoniei. 

Această calitate esențială este de folos actualei grupări din nordul Italiei, întrucât are nevoie urgentă de-un lider capabil să redreseze corabia într-un mod aparte. Dincolo de avantajele ce i le poate oferi subit Jose Agustin Mauri, care constă în alertarea compartimentului median pentru aplicarea unui pressing extrem de dur, dar în același timp util, combinațiile pe metru pătrat cu colegul aflat în apropiere, cât și simțul dezvoltat al demarcării din zona lui de acțiune, sunt esențiale pentru F.C. Parma ca să nu trăiască sub impresia plafonării generale. Echipa se află în moarte clinică, dar poate supraviețui în tentativa regăsirii fanteziei cu mijloace adecvate.

Cruciații nu vor ceda atât de ușor. Au pierdut o bătălie, nu și războiul în sine. Bineințeles, pentru ca redresarea financiară și totodată sportivă să se petreacă cu adevărat, va fi nevoie de cei mai capabili fotbaliști, obișnuiți cu imboldul lăuntric. Afirm răspicat că unul dintre aceștia este Mauri, a cărui fidelitate va fi testată cu siguranță în perioada de mercato care stă să înceapă în curând. F.C. Parma ar face o greșeală de nepermis dacă îl vinde pe acest ''pitbull'' de la mijlocul terenului. Spre binele instituției, ar trebui să lase deoparte lăcomia și să se gândească cu adevărat la beneficiile care i le aduce Jose Agustin Mauri. Nu sunt în măsură să ofer sfaturi dânșilor, însă îmi păstrez ''partea leului'' în această poveste, considerând că în viitorul apropiat, diverși microbiști vor fi realmente fascinați de protagonistul meu de astăzi. Până atunci, vă las în compania unui videoclip esențial descrierii mele.

P.S. Vizionare plăcută, dragi cititori.



Dominic Solanke - cel mai talentat produs al ''albaștrilor'' de la Jimmy Greaves încoace

13:47
Știm cu toții că Chelsea Londra este în prezent o echipă de luat în seamă. Atât din perspectiva echipei de seniori, unde este manageriată impecabil de inconfundabilul Jose Mourinho, cât mai ales în sectorul juvenil, ''albaștrii'' reprezentând o grupare de care cu siguranță ești dornic să afli cât mai multe detalii despre potențialul instituției, indiferent de ocazie, întrucât propune prin competența conducerii tehnice, respectiv tactice, o serie de evenimente personale ce favorizează irefutabil progresul 'materialului avut la indemână', în cazul de față jucătorii profesioniști legitimați la clubul londonez patronat de Roman Abramovich. 

Au trecut mai bine de 10 ani de când excentricul multimiliardar rus își trecea ăn cv-ul său achiziționarea principalei forțe londoneze în momentul de față. Modul cum și-a 'pregătit armele' pentru a atrage ulterior copiii către Stamford Bridge este realmente impresionant, însă ceea ce contează cu adevărat este că țarul din Saratov, Volgograd, a pus extrem de multă pasiune în ceea ce face și este recompensat pentru investițiile făcute. Un atacant englez este produsul acestei dorințe de neînchipuit a fostului guvernator al regiunii autonome Chukotka. Practic, protagonistul nostru de astăzi se confundă cu istoria grupării finanțate de dl. Abramovich, deoarece se află în cadrul clubului încă din 2004, la un singur an distanță de momentul preluării acțiunilor majoritare de la Ken Bates.

Dominic Solanke 'a aterizat' în capitala Marii Britanii încă de când avea 6 ani. Fotbalul i-a intrat în sânge și nimeni nu l-a putut convinge să se orienteze către altceva, pasiunea învingând de-o manieră categorică absolut orice tertip pus la cale de diverși oameni din anturajul său. În prezent se dovedește a fi adeptul dezvoltării fotbalistice, drept pentru care își așteaptă locul pentru o eventuală promovare meritorie în ''armata albastră''. Deși a avut tangență cu echipa de seniori în actuala stagiune competițională, debutând în UEFA Champions League împotriva campionilor din Slovenia, NK Maribor, Dominic a conștientizat oportunitatea în sine, înțelegând perfect doleanțele reputatului tehnician din Setubal care afirma până nu demult că nu poate avea în lotul lărgit un număr egal de copii cu bărbați devotați spiritului său, dar în același timp a spus printre alte lucruri că oferă șansa câtorva puști dornici de afirmare și unul dintre aceștia era cel născut în Reading.


Întâmplarea face ca Dominic să primească credit din partea lui Mou' strict datorită prestațiilor impresionante din competiția supremă rezervată juniorilor, UEFA Youth League, unde Chelsea Londra a câștigat trofeul în detrimentul ucrainienilor de la Shakhtar Donetsk, scor final 3-2. Mie mi-a atras atenția în mod deosebit încă din momentul primelor dueluri cu adversarii. Unul dintre motivele întemeiate pentru care m-a obligat să îi acord șansa promovării nesilite pe blog este de departe procedeul coordonării exemplare cu colegii din spatele său.

Se înțelege de minune cu aceștia, combinând pe m2, urmând instinctiv calea pătrunderii vertiginoase către buturile adverse, unde în 70% din cazuri reușește să înscrie cu o lejeritate uluitoare. Păstrând proporțiile, seamănă cu internaționalul spaniol de origine braziliană, Diego Costa, deoarece stăpânește minuțios duelurile aeriene. La cei 1,83 metri ai săi, este explicabil, dar în același timp se ajută de statura impozantă să sprinteze decisiv cu mingea la picioarele sale, fie pe contraatac, cât mai ales în situațiile unde se impune forța fizică.

Îl pot defini ca un killer încă neajuns la maturitatea necesară idolatrizării, dar există șansa progresiei absolute în decurs de maxim două sezoane competiționale. Ușurința cu care își face loc printre fundașii adverși constituie avantajul său în lupta contra-cronometru cu dezvoltarea propriu-zisă, extrem de solicitantă în acest sens. Chelsea Londra n-a mai avut un asemenea puști capabil să distrugă mituri de la Jimmy Greaves încoace. Sunt premize foarte mari ca Dominic să își ducă până la capăt dorința arzătoare de-a triumfa în bătălia cu factorul celebrității, urmând ulterior să conștientizeze importanța integrării somptuoase pe scena arhicunoscutei îndârjiri din Premier League.

P.S. Nu-i tocmai un inconvenient major pentru actualul deținător al titlului european sub 17 ani cu reprezentativa Albionului, respectiv al UEFA Youth League. Cele 44 de goluri stagionale reprezintă argumentul solid pentru o carieră prodigioasă în sportul rege. 



Bilal Ould-Chikh, principala ''gură de foc'' în sectorul juvenil al olandezilor

00:34

Eredivisie, campionatul unde majoritatea echipelor angrenate în luptă cu celebritatea se axează pe materialul din propria ogradă, propune anual o mulțime de tineri talentați ce pot deveni până-n momentul agățării ghetelor-n cui, idoli ai tribunelor. Știm cu toții că un Dennis Bergkamp, Ronaldo sau Ruud van Nistelrooy, ca să zicem câteva dintre figurile emblematice ale unui competiții extrem de captivante, au pornit lupta cu ei însuși și de îndată ce dădeau senzația că-s pregătiți sufletește pentru marea performanță, cluburile pretențioase ale Europei n-au ezitat să îi contacteze pentru un eventual transfer. 

Copiii din ''țara lalelelor'' trăiesc această senzație încă de la primele zile ale integrării într-un fenomen propice ascensiunii fulminante; până la urmă cine nu-și dorește un transfer la grupări galonate ca F.C. Barcelona, Chelsea Londra, Manchester United, Real Madrid sau Juventus Torino... Tot ceea ce contează cu adevărat este să-ți duci la bun sfârșit această dorință personală, altfel ești privit ca o dezamăgire de eventualii susținători dobândiți prin muncă și perseverență. Este și cazul lui Bilal Ould-Chikh, considerat de către compatrioții săi drept cel mai atractiv junior al olandezilor în momentul de față. 

Motivele pentru care olandezii sunt realmente fascinați de acest puști născut în Roosendaal într-o zi de 28 iulie 1997 sunt lesne de înțeles, dar pentru cei nefamiliarizați cu stilul său de joc, totul li se va părea bizar. Aș fi fost la rândul meu în aceeași postură dacă nu îl urmăream cu atenție pe acest puști și tocmai de aceea vă ofer în rândurile următoare informații esențiale pentru ca Bilal Ould-Chikh să fie apreciat într-totul pentru devotamentul arătat în tricoul celor de la Twente Enschede, întrucât fără să fie exigent cu el însuși, n-ar mai fi fost un fotbalist extrem de atractiv. 

Bilal obișnuiește ''să te măsoare cu privirea'' , deoarece ego-ul tinereții îl îndeamnă să dribleze fără să se gândească la posibilele consecințe, dar se face plăcut pentru îndrăzneală de cele mai multe ori, căci fotbalul olandez se desfășoară într-un sens favorabil spectacolului sportiv. Această situație reprezintă un avantaj de care trebuie să țină cont purtătorul tricoului cu numărul 25 din tabăra fostei campioane din Eredivisie, pentru că procesul dezvoltării profesionale nu trebuie să se oprească doar la procedeul stăpânirii driblingului pe spații largi, respectiv reduse. 


Dacă dăm curs acestei provocări ce constă în depășirea senzației monotone, de obicei avansăm prompt către îndeplinirea misiunii conform căreia ești silit să recurgi la tot ce depinde de tine pentru a-ți salva pielea, altfel nimeni nu te va susține în carieră. Există, așadar, repercursiuni majore de pe urma îngâmfării. Totuși, orice jucător profesionist, în funcție de povețele primite, străbate în direcția favorabilă, iar Bilal Ould-Chikh pare tipul de fotbalist conștient de apariția factorului idolatrizării, fapt ce îl motivează suplimentar în așa fel încât să prospere adecvat, fără rețineri în acest sens. Revenind la cele zise anterior, magrebianul pare genul de puștan dezordonat tactic, însă deține avantajul prospețimii și într-o proporție covârșitoare își ajută colegii de îndată ce aceștia se străduiesc din răsputeri să găsească spațiul necesar pătrunderilor în viteză cât și al plasării șutului decisiv spre buturile adverse. 

Ceea ce m-a atras în mod deosebit la micuțul Bilal este de departe ardoarea cu care intră pe gazon. Fiind într-o asemenea postură, automat îți permiți în mod voit să privești-n ansamblu, devenind responsabil pentru acțiunile tale. Tocmai de aceea, Ould-Chikh nu ezită să își surprindă pe cât posibil oponenții aflați-n cale. Momentan este încă crud, dar am observat în prealabil că nu se mulțumește cu puțin. Greșește nepermis, ulterior se revanșează în fața celor ce au avut încredere în el. Ceea ce îi lipsește este un mentor puternic care l-ar sprijini necondiționat pe gazon. Dacă într-adevăr gândește de așa manieră, trebuie în primul rând să-și câștige acest drept. Nu-i facil, însă dispoziția de joc îi este aliat de nădejde. Stăpânind minuțios calitatea driblingului, Bilal Ould-Chikh va primi în cele din urmă nesperatul ajutor, deoarece își deschide unghiul de șut, dar în același timp și cel de pătrundere letală în careul advers unde are opțiunea pasării decisive.

Avantajul constituit de poziția în care se află pe teren, cea de ''extremă'' pe ambele flancuri, este de bun augur. Are opțiunea de a-și studia adversarii și de a-i irita cu insistența driblingurilor, până când își va îmbunătăți anumite defecte extrem de vizibile pentru absolut orice adversar ce constată apariția vulnerabilității. Diversele partide în care va fi folosit îl vor ajuta cu siguranță, dar până atunci afirm răspicat că Bilal Ould-Chikh este produs de esență tare. Standardul optim de performanță implică și tăria de caracter. Din acest punct de vedere, Bilal  își va ''vinde scump pielea'' , întrucât este capabil să își apere cauza într-un mod exemplar, îmbunătățindu-și imperfecțiunile, care nu-s puține (stăpânirea executării loviturilor libere, crearea superiorității pe ambele benzi ale terenului, retragerea într-o zonă liberă pentru șut, cât și cel mai important aspect al vivacității, aclimatizarea cu spiritul combativ de luptă, fără de care ar rămâne la stadiul inoportun de speranță a națiunii. 




Urmașul lui Gustavo Poyet

12:18
Robert Brault, cunoscut în lumea jurnalismului independent pentru citatele sale pline de-o convingere indubitabilă, spunea odinioară că ''acolo unde cei înfrânți văd bariere, învingătorii zăresc trambuline''. Zicala în sine are rolul de a-ți atinge coarda sensibilă și totodată să inspire anturajul. Știm cu toții că majoritatea fotbaliștilor nu-s singuri în bătălia cu ei însuși de a-și înfăptui un renume prin prestațiile acestora. Sunt ajutați necondiționat de oamenii preocupați în mod deosebit de eventualul salt către apogeul carierei. 

Dacă într-adevăr te resemnezi definitiv, rămâi un individ mediocru, însă de dată ce conștientizezi că întotdeauna este loc de mai bine, atunci observi luminița de la capătul tunelului și încerci din răsputeri să răzbați într-o direcție favorabilă intereselor personale. Un astfel de fotbalist stă mărturie descrierii mele de până acum. Este considerat urmașul lui Gustavo Poyet și-n rândurile următoare îi veți cunoaște povestea, cât mai ales calitățile pentru care m-a obligat să îl promovez fără absolut nicio reținere în acest sens. 

Giorgian De Arrascaeta, născut în Nuevo Berlin, deține un ''bagaj tehnic'' desăvârșit. La cei 20 de ani ai săi, actualul component al campioanei en-titre din Copa Libertadores, Cruzeiro Esporte Clube, a depășit momentul dezamăgirii trăite împreună cu reprezentativa ''celeștilor'' în 2013, când a fost nevoit să se recunoască învins în finala Campionatului Mondial U-20 jucată împotriva Franței lui Paul Pogba, Geoffrey Kondogbia sau Kurt Zouma. În prezent se poate lăuda că stăpânește minuțios calitățile esențiale unui playmaker veritabil. 

Clarviziunea impecabilă asupra jocului îi permite să ofere coechipierilor momentul lor de glorie, dar în același timp îl motivează suplimentar în tentativa redescoperirii atitudinii propice ascensiunii fulminante. Profitând de faptul că are în majoritatea situațiilor mână liberă, Giorgian declanșează furibund contraatacuri letale, deoarece se descurcă impecabil în condiții de alertă maximă, aducând astfel aminte de unul dintre cei mai respectați fotbaliști uruguayeni ai anilor 90, Gustavo Poyet. 

Driblingurile puștiului au un farmec aparte în rândul microbiștilor de pretutindeni. Protagonistul meu de astăzi nu ezită să își ducă la bun sfârșit misiunea conform căreia este predispus să coordoneze acțiunile precum un fotbalist capabil de a-i fi recunoscute meritele în privința organizării jocului, ori acest lucru constituie un avantaj în căpătarea idolatrizării. Combină exemplar cu omul aflat în apropiere și în dese rânduri reușește să surprindă pe toată lumea, fie prin șutul decisiv, respectiv pasarea oportună înspre oamenii din avanposturi.

Știe în permanență când să se facă remarcat, drept pentru care  își rezervă neîncetat timp, aici mă refer desigur la rămânerea în programul echipei de antrenamente libere, ca să se perfecționeze pe deplin. Ar mai avea de lucrat la capitolul fazelor fixe, dar din punctul meu de vedere acest defect minor poate fi remediat oricând. Ceea ce contează cu adevărat de abia acum urmează, iar Giorgian De Arrascaeta este nevoit să privească înspre Occident, unde procesul complex și sistematic al unui sportiv depășeșc barierele normalității.

PS. Dacă unii dintre dumneavoastră n-ați avut ocazia să îl admirați până acum, vă invit s-o faceți. Se merită! Convingeți-vă pe propria piele, urmărind videoclipul de jos. Vizionare plăcută!

Breel Donald Embolo - ultimul ''giuvaer'' al respectatei academii elvețiene de la F.C. Basel

15:50
FC Basel reprezintă o sursă nebănuită de promovare nesilită a sectorului juvenil. Gruparea elvețiană se poate mândri că le-a oferit șansa afirmării unor tineri talentați ca Hakan Yakin, Alexander Frei, Gökhan Inler, Ivan Rakitić, Yann Sommer, Xherdan Shaqiri sau Granit Xhaka. Ideea în sine favorizează enorm copiii. Suntem obișnuiți să aplaudăm, reținut ce-i drept, absolut orice inițiativă propice dezvoltării fotbalistice, mai ales în privința integrării juniorilor în planurile de viitor ale oricărui club profesionist de pe mapamond. Bineînțeles, cei vizați întâmpină anumite dificultăți în tentativa completării misiunii conform căreia este nevoit de anumite circumstanțe să răzbată în direcția corespunzătoare, altfel intervine iritarea și doar o minune îi mai poate salva pe acești copii dornici de idolatrizare. 

Nu a fost cazul celor menționați în primele rânduri ale acestui articol, întrucât aceștia s-au bazat în totalitate pe calitățile lor și într-o proporție covârșitoare au ajuns să fie adulați nebunește de diverși simpatizanți. Sper din tot sufletul ca tradiția va continua în acest sens, iar următorul ''giuvaer'' o să confirme speranța pusă în posibilitățile sale de afirmare. Numele său este Breel Donald Embolo, are 18 ani, evoluează într-o poziție predispusă înscrierii golurilor, cea de atacant și de curând a debutat în selecționata Elveției într-un amical cu Statele Unite ale Americii, intrând în minutul 56 în locul lui Josip Drmić. Nu-i puțin lucru să dai credit unui astfel de jucător, încă nefamiliarizat cu standardele optime de performanță. Ceea ce contează cu adevărat este că Embolo profită îndelung de avantajul tinereții și încearcă din răsputeri să mulțumească tuturor pentru încrederea acordată.

Beneficiarii acestei situații sunt de departe FC Basel și selecționata ''țării cantoanelor'' , care a avut grijă de potențialul jucătorului, dându-i de înțeles prin decizia convocării că ar fi bine pentru cariera lui să țină cont de acest favor, înlăturând dubiul regăsirii în tricoul Camerunului, țara unde s-a născut, dar care a emigrat în Elveția din motive ce țin de bunăstarea familiei.  Pierderea ''leilor neîmblânziți'' , câștigul elvețienilor. Nu încape îndoială că avem de-a face cu un caz aparte în sportul rege, drept pentru care în rândurile următoare vă voi prezenta calitățile indiscutabile ale puștiului născut în Yaoundé ca să vă faceți o idee despre modul în care poate deveni în cel mai scurt timp o legendă în țara unde evoluează în prezent, cât și o povară pentru tabăra adversă, cea în care putea la fel de bine ''să se ancoreze'' , mentalitatea africană reprezentând un contraargument solid. 


Breel, la cei 1,85 m ai săi, stăpânește minuțios procedeul lovirii balonului cu capul, sprintează extraordinar pe spațiul lăsat liber de oponenți și mai ales, creează culoare pentru colegii săi, deranjând în acest fel mecanismul defensivelor adverse. Să reușești așa ceva la o vârstă fragedă, este senzațional. Arăți personalitate în cele mai potrivnice condiții cu putință și totodată inspiri colectivul să presteze exemplar. Situații de genul ''te ajut oricând, mă susții în împrejurări neplăcute'' favorivează irefutabil interesele grupului. Protagonistul meu de astăzi conștientizează foarte bine importanța deciziei în sine, deoarece a fost constrâns de cei responsabili cu educația fotbalistică să înțeleagă poziția adoptată inițial de către aceștia. 

Din câte am observat, agreează pe deplin susținerea necondiționată a unei idei conform căreia privilegiază nespus integrarea puștilor într-un sistem benefic acestora și de obicei reprezinți soluția perfectă de redresare emoționantă în momente nu tocmai fastuoase ale carierei tale. Doar gândindu-te pentru o clipă la anii de ucenicie, rezolvi într-o oarecare măsura pasa mai proastă în care te vei afla la un moment dat și totodată arăți tuturor că indiferent de ocazie devii un personaj plăcut de majoritatea, ce deține un principiu adecvat îndeplinirii sarcinilor trasate de staff-ul tehnic și conducerea clubului unde ești înregimentat. 

Sunt convins că de îndată ce cluburile galonate ale Europei îi vor oferi prilejul să lupte conștiincios pentru ei, Breel Donald Embolo se va impune fără probleme, devenind astfel un idol al tribunelor. Își rezervă neîncetat timp pentru ca acest eveniment major să se petreacă, întrucât tehnica în regim de viteză, respectiv spațiu redus, cât și impozantul fizic, îl ajută excesiv, drept pentru care afirm răspicat că este genul de individ preocupat în mod deosebit de prevenirea abjecțiunii - defect întâlnit la aproximativ 8 din 10 africani, indiferent de domeniul unde prestează servicii. Acestea fiind spuse, vă las în compania unui videoclip esențial descrierii mele, sperând să îi deveniți susținător înverșunat. Vizionare plăcută!


Leroy Sané - reprezentantul perspicacității juvenile

11:26
Sezonul actual din fotbalul profesionist se apropie de sfârșit. De-a lungul acestei campanii extenuante, tinerii talentați au luptat sârguincios pentru binele lor, cât mai ales al colegilor. Unii dintre aceștia s-au remarcat în condiții potrivnice, drept pentru care îi voi 'cinsti' cumsecuvine, întrucât merită cu vârf și îndesat acest lucru, prestațiile copiilor fiind realmente încântătoare, pe placul gălăgioșilor săi suporteri. Sunt obligat de anumite circumstanțe să dau credit celor ce s-au impus prin ambiția și determinarea tipică sectorului juvenil, întrucât n-avem motive întemeiate să amânăm perfid momentul promovării meritorii, astfel că în decursul a patru săptămâni, poate mai bine de-o lună de la apariția acestui articol, cititorii acestui colț de rai dedicat sufletește unei cauze aparte în sportul rege, vor găsi informații utile despre calitățile puștilor ce vor să devină legende ale balonului rotund. 

Deși trebuia să încep seria într-un mod cât se poate de curat, aici mă refer desigur la apariția portarilor, păstrez tradiția publicării aleatorii și vă aduc astăzi la cunoștință un mijlocaș neamț cu origini senegaleze ce aparține de-o fostă semifinalistă a celei mai titrate competiții intercluburi de pe mapamond, UEFA Champions League. Numele său este Leroy Sane, apără culorile clubului Schalke 04, este băiatul unei foste campioane germane la gimnastică ritmică și nu în cele din urmă a fostului internațional Souleyman Sané, golgeter al ediției 1994-1995 a Bundesligii austriece. Leroy mi-a atras atenția pe când avea numai 17 ani, în urmă cu doi ani mai precis. Se întâmpla într-o dispută pasionantă cu Chelsea Londra ce-a contat pentru faza grupelor din UEFA Youth League. Din momentul respectiv, cariera unuia dintre copiii apreciați ai districtului Ruhr avea să cunoască momente inimaginabile, totul culminând cu înscrierea unui gol împotriva charismaticului Iker Casillas. 


Până atunci, însă, procesul dezvoltării personale a decurs conform planului. Au fost zile, dacă nu chiar luni epuizante pentru Leroy, dar în același timp benefice ''escaladării Everestului'' . Căpătarea dârzeniei a fost principalul avantaj de care s-a achitat conștiincios protagonistul nostru de astăzi, deoarece era motivat de succesul celorlalți academicieni ai clubului. Muncind asiduu, te perfecționezi. Bazându-se pe această situație, Sané s-a dovedit a fi elevul silitor, preocupat de factorul idolatrizării. În subconștientul său se petreceau diverse evenimente strict profesionale și era doar o chestiune de timp până când avea să performeze conform așteptărilor. S-a ajutat de inteligența umană ce percepe indubitabil situațiile favorabile, depășind astfel bariera vremelniciei. Premiza descoperirii unor lucruri esențiale poziționării de pe gazon creșteau considerabil, iar Leroy Sané putea în sfârșit să își arate colții. 

Principalele calități ale sale ce constă în crearea spațiilor de pătrundere pentru oamenii din avanposturi, avansarea nestingherită cu balonul prin procedeul driblingului, pasării rapide cu un coechipier aflat în apropiere, cât și stăpânirea de sine ireproșabilă în momente favorabile plasării balonului într-o poziție agasantă pentru absolut orice portar, l-au adus pe culmile gloriei, fără de care ar fi fost un oarecare, mulțumit într-o proporție covârșitoare cu puțin. Se observă cât se poate de clar că Leroy își rezervă dreptul de-a progresa treptat, încercând din răsputeri să evite ego-ul tinereții, arhicunoscut microbiștilor de pretutindeni, ceea ce este de apreciat la acest fotbalist perspicace , dacă ținem cont de faptul că majoritatea copiilor dețin o mentalitate neadecvată ascensiunii fulminante. A reușit în două sezoane ca fotbalist profesionist să își învingă temerile, ori acest fapt îl plasează irefutabil într-o listă enormă de promisiuni ale sportului rege ce vor avea un cuvânt greu de spus în anii următori. 

PS. Așadar, îl putem considera reprezentantul perspicacității juvenile, pentru că emană personalitate în condiții nesigure progresiei absolute. Convingenți-vă urmărind videoclipul de jos. Vizionare plăcută!

Un produs Blogger.