José Luis Gayá - revelaţia sezonului precedent din principalele campionate ale Europei

17:30

30 iunie 2015 reprezintă data încheierii misiunii publicării celor mai talentaţi fotbalişti ce-au uimit în sezonul precedent. Am scris până-n momentul de faţă 34 de jucători, excluzându-l desigur pe actualul component al celei de-a 4-a clasate în ediţia anterioară de La Liga, Valencia C.F. Cu el, ajungem la cifra 35, ceea ce nu-i puţin lucru dacă stăm să ne gândim asupra extinderii propriu-zise a proiectului început în urmă cu cinci ani. V-am adus la cunoştinţă potenţiali idoli de care-s cu siguranţă mândru, având în vedere faptul că i-am analizat minuţios în aşa fel încât promovarea pe acest blog să nu fie considerată ''de ochii lumii'', ca să zic aşa.

Dintre toţi cei propuşi vouă, microbiştilor de pretutindeni, îl consider pe José Luis Gayá ca fiind revelaţia sezonului recent încheiat în principalele campionate ale Europei. Cel născut în Pedreguer, a fost adus în această postură strict datorită prestaţiilor sale, demne de apreciat, de altfel. În vârstă de numai 20 de ani, José a impresionat asistenţa globală cu calităţile sale, predonderent ofensive. Ca fundaş lateral de bandă stângă, Gayá şi-a permis într-o oarecare măsură să profite îndelung de avantajele poziţiei de pe gazon. Este remarcabil modul în care a ştiut în permanenţă să asigure superioritatea în zone prielnice exercitării presiunii.

Ceea ce m-a impresionat la acest băiat este de natură strict profesionistă, întrucât nu era la îndemâna oricui să preia frâiele unei poziţii ce garanta irefutabil succesul colectiv în mod corespunzător, mai ales că anterior debutului său pe prima scenă fotbalistică din Spania, fotbalişti precum Amedeo Carboni, cât şi Jordi Alba, respectiv Jeremy Mathieu, au oferit motive întemeiate susţinătorilor grupării cu sediul în Comunitatea Valenciană să spere că la un moment dat vor respira aerul adânc al înălţimilor. Totuşi, cel considerat de mine ca fiind numărul unu în sezonul trecut dintre cei urmăriţi cu atenţie sporită, a urmat calea spontaneităţii.


Această spontaneitate a fost oarecum interpretabilă la început de drum. Purtătorul tricoului cu numărul 31 din tabăra ''liliecilor'' nu-şi ducea până la capăt multiplele sarcini. Ezita oarecum să greşească în situaţii critice, preferând jocul simplu de pasare, care nu era agreat câtuşi de puţin. Nuno Espirito Santo şi ceilalţi membri ai staff-ului tehnic doreau să vadă un fotbalist dedicat 100% intereselor grupului. Treptat, José Luis Gayá a învăţat să gestioneze ireproşabil situaţiile favorabile desfăşurării sublime a acţiunilor de joc. A fost nevoie de-o muştruluire serioasă din partea colegilor, cât şi a tehnicianului portughez.

Nivelul implicării era destul de scăzut, însă de îndată ce observa cu proprii lui ochi că prestaţiile sale aveau nevoie urgentă de-o îmbunătăţire, Gayá n-a mai fost deranjat de nimeni şi dintr-o dată colegii săi îi apreciau indubitabil stilul percutant. Obişnuieşte să pătrundă vertiginos înspre careul advers cu balonul la picior sau în combinaţii rapide cu cel mai apropiat coleg de banda stângă, surprinzând ulterior defensivele adverse cu precizia centrărilor. Spre deosebire de ceilalţi fundaşi stânga avuţi la dispoziţie de gruparea iberică, José Luis Gayá găseşte momentul potrivit pentru a oferi pase utile oamenilor din avanposturi.

Tocmai de aceea am considerat justă plasarea spaniolului în fruntea topului, deoarece conlucrează sublim cu atacanţi capabili s-o bage în aţe mai mult decât ar avea el ocazia în diverse partide oficiale. Chiar şi în aceste condiţii, José este atât de tupeist încât este responsabil de eventualele greşeli nepermise pe ambele faze de joc, deşi în mod natural n-ar trebui să îi pese nici cât negru sub unghie, pentru că este în prezent martorul unei dezvoltări fotbalistice. N-a dorit sub niciun chip să rămână un ucenic şi s-a dedicat sufleteşte colectivului, prestând ca atare. Îmi ridic pălăria în faţa lui, deoarece cunoaşte în prealabil senzaţia căpătării respectului.


Înţelepciunea de care a dat dovadă i-a fost aliat de nădejde în cele mai potrivnice condiţii. Îmi aduc aminte cum Gayá se certa inoportun cu fotbalişti mult mai experimentaţi decât acesta. Exuberanţa putea să îi fie fatală, dar ţinând cont de dorinţa acerbă de înlăturare a oricăror dubii ce aplanau asupra îndeplinirii obiectivelor majore impuse de conducerea clubului şi staff, ei şi-au unit forţele pentru ca suporterii şi mai ales membrii conducerii administrative să savureze din plin reîntoarcerea printre granzii fotbalului european. Tot ceea ce contează cu adevărat este că respinge ideea plafonării, ceea ce denotă că spaniolul este determinat să''escaladeze Everestul'' în cel mai scurt timp.

Apreciez mobilitatea jucătorului. Nu cedează atât de uşor eventualelor contraatacuri survenite de pe urma erorilor neforţate ale coechipierilor săi. Se repliază instantaneu şi oferă într-o oarecare măsură siguranţă defensivei, dar mai presus de acest lucru conştientizează importanţa rolului său în angrenajul echipei, care-i extrem de important. Acest lucru îi conferă o senzaţie aparte de grandoare. Îşi impune anumite priorităţi esenţiale ascensiunii fulminante, asigurându-şi astfel un binemeritat loc printre titularii obişnuiţi.

Îi urez succes pe această cale, pentru că are nevoie de-o constanţă exagerată ca să îi irite atât pe viitorii săi contracandidaţi la menţinerea titularizării indiferent unde o să joace, respectiv diverşii oponenţi întâlniţi în cale ce vor fi extrem de vigilenţi asupra sa. Din punctul meu de vedere, stilul său este primordial consacrării sportive. Să stăpâneşti minuţios calităţile menţionate în această descriere încă de la 20 de ani înseamnă foarte mult şi oferă garanţii în ceea ce priveşte apariţia succesului, ori Valencia C.F. are nevoie ca de aer de aşa ceva, altfel FC Barcelona şi Real Madrid vor continua să domine autoritar.








Tin Jedvaj - un gladiator printre atâţia fantezişti

13:46
Fotbalul este predominat de factorul spectaculozităţii. Fanteziştii, prin demonstraţiile acestora de tehnicitate, sunt aplaudaţi la scenă deschisă de diverşi simpatizanţi ai fenomenului. După cum bine ştim cu toţii, majoritatea microbiştilor de pretutindeni sunt încântaţi peste măsură de cei care îndrăznesc să ridiculizeze absolut orice adversar întâlnit în cale. 

Totuşi, există pe mapamond şi fotbalişti cu suflet mare ce inspiră colegii să progreseze iminent, fiind din acest punct de vedere un reper pentru ceilalţi tineri talentaţi angrenaţi în lupta cu consacrarea sportivă. Regiunea balcanică reprezintă de departe atracţia principală în acest sens, întrucât aceştia sunt căliţi de pe urma deselor bătălii între diverse popoare din apropiere.

Croaţia a propus întotdeauna gladiatori. Sportul rege este un război în plină desfăşurare pentru indivizii din această naţiune recunoscută pentru productivitatea ieşită din comun. Tocmai de aceea, puştii conştientizează importanţa regăsirii într-un angrenaj armonios, altfel n-ar mai exista urmă de progresie şi totodată cariera acestora ar lua o turnură neaşteptată.

Este şi cazul fundaşului central de la Bayer Leverkusen, Tin Jedvaj. Croatul şi-a dus la bun sfârşit planul de bătaie, uimind staff-ul tehnic condus de Roger Schmidt. Extrem de bătăios, Tin n-a ezitat să îşi arate colţii în antrenamentele libere comandate de cei responsabili cu pregătirea fizică. A băgat osul la bătaie în aşa fel încât i-a adus într-o stare îmbucurătoare pe dumnealor şi în prezent se bucură de susţinere necondiţionată.

N-a fost tocmai facil pentru Jedvaj să impresioneze în mod plăcut, dar cu destul de multă perseverenţă, a reuşit. S-a folosit instinctiv de principalele calităţi ale unui stoper: simţul anticipaţiei, stăpânirea de sine ireproşabilă în condiţii dificile, duelurile aeriene cât şi aplicarea agresivă a deposedărilor, întrucât beneficiezi de acest avantaj al poziţionării de pe gazon şi trebuie să profiţi la maximum de acest lucru. 

Tin Jedvaj nu se poziţionează numai în centrul apărării, ci dispune de-o altă calitate primordială polivalenţei, sprintul în regim de viteză. Banda dreaptă este ''arată'' impetuos de croat. Are un dribling în regim de viteză sclipitor. Ba mai mult, reuşeşte într-o proporţie covârşitoare să şuteze/paseze decisiv fără ca adversarii să aibe habar de intenţiile sale, care-s de apreciat în condiţiile date.


Jedvaj a avut un sezon realmente fabulos. Şi-a impus anumite priorităţi esenţiale căpătării respectului de sine în sportul rege, dându-le astfel o palmă morală celor de la AS Roma, echipa cu care avea ambiţii teribile în urmă cu două sezoane competiţionale, dar care n-a dorit sub niciun chip să se bazeze pe un copil încă necopt, după spusele conducerii administrative a capitolinilor.

Greşeala lor, bucuria croatului. În prezent este privit ca un individ preocupat în mod deosebit de colectiv şi mai presus de acest lucru este că previne ireproşabil apariţia infatuării, ceea ce denotă că Tin aderă la factorul idolatrizării în cele mai bune condiţii cu putinţă. A ajuns într-o astfel de situaţie doar datorită atitudinii sale care l-ar face invidios chiar şi pe Novak Djokovic, un ''monstru'' în adevăratul sens al cuvântului.

Aşadar, sunt onorat, credeţi-mă, să scriu despre acest copil. Îi prevăd o carieră fabuloasă, de ce nu chiar să ''guste'' succesul în cele mai titrate competiţii intercluburi de pe mapamond, întrucât dispune de-o tărie de caracter necesară triumfului suprem. S-a dovedit în cazul compatrioţilor săi Luka Modric sau Ivan Rakitic, jucători extrem de bătăioşi şi inteligenţi în acelaşi timp.

Vă las să-l admiraţi îndeaproape pe Tin Jedvaj. Vizionare plăcută, dragi cititori. 

Luciano Vietto - copilul de suflet al lui Diego ''Cholo'' Simeone

20:48
Argentinienii reprezintă o sursă de inspiraţie majoră pentru copiii ce-s dornici să preia frâiele lăsate de legende ale sportului rege. Ştim cu toţii că sud-americanii şi în special cei înzestraţi cu anumite calităţi primordiale consacrării sportive deţin factorul cheie în ceea ce priveşte facilitarea progresiei absolute a vreunui puşti ce este capabil de idolatrizare. 

Majoritatea argentinienilor ce-au lăsat o impresie plăcută microbiştilor de pretutindeni se apucă de antrenorat cu gândul că la un moment dat micuţii vor deveni la rândul lor o atracţie pentru diverşi simpatizanţi. Lucrează intens cu aceştia până când observă sclipiri de geniu în manevrele jucătorilor şi încearcă din răsputeri să îi provoace în aşa fel încât ambele părţi să fie mulţumite reciproc. 

Răspunsul este pe măsura aşteptărilor. Conştientizează că numai printr-o atitudine demnă de apreciat poate să îi determine pe antrenori să colaboreze armonios, ca să zic aşa. Doar trăind cu această impresie automat te descătuşezi emoţional, întrucât ai tendinţa să îi mulţumeşti celui ce-a îndrăznit să se bazeze pe tine când încă nu erai pregătit 100% de ''escaladarea Everestului'' . 

Un astfel de caz va fi prezentat astăzi. Luciano Vietto este şi va rămâne copilul de suflet al unuia dintre cei mai în vervă antrenori ai momentului, Diego Pablo Simeone. ''Cholo'' a observat o dinamică în jocul lui Vietto ce asigura într-o oarecare măsură o continuitate în evoluţii, astfel că i-a acordat nesilit ''botezul'' încă de când actualul component al celor de la Atletico Madrid avea 17 ani. 

Perioada petrecută la Racing Club de Avellaneda a fost excepţională. Luciano a devenit arţăgos şi stăpân pe situaţie. I-a intrat pe sub piele lui Simeone ca un magnet. Puştiul era atât de bătăios de la o vârstă fragedă şi acest lucru l-a încântat teribil pe ''Cholo'' , al cărui merit este primordial, deoarece l-a susţinut necondiţionat pe Vietto cu sfaturi utile. Acesta a răspuns pozitiv şi în prezent se felicită pentru conlucrarea profesionistă.

Destinele ambilor va cunoaşte un nou capitol în următoarea stagiune competiţională, dar până atunci sunt nevoit să vă aduc la cunoştinţă principalele calităţi ale celui născut în Balnearia, provincia Cordoba. Este genul de atacant ce agreează pe deplin stilul agresiv şi rapid al exercitării pressing-ului urmat instantaneu de pătrunderi în regim de viteză cu un coechipier capabil să surprindă tabăra adversă cu arhicunoscutele pase în profunzime ce asigură spectacolul sportiv.


Nu doar aceste necesităţi sunt esenţiale dezvoltării fotbalistice, ci şi nivelul seriozităţii, care trebuie să fie extrem de ridicat ca să răzbaţi într-o direcţie favorabilă intereselor comune. Dacă într-adevăr conştientizezi avantajul primordial căpătării respectului în sportul rege, automat vei constata că îmbunătăţirea defectelor nu va reprezenta o problemă majoră, ba dimpotrivă, totul va părea ''floare la ureche'' de îndată ce observi cu proprii tăi ochi că antrenorul te susţine fără a avea vreo reţinere. 

Luciano Vietto a fost protagonistul unor reprezentanţe de gală în sezonul recent încheiat al campionatului spaniol, respectiv Europa League. Ajutându-se de faptul că adversarii nu prea îi cunoşteau stilul combatant de pătrundere în careul advers, argentinianul şi-a impus autoritatea pe teren, devenind un ''leu înfometat'' de succes. Aflat la primul său sezon în Occident, Vietto a impresionat teribil asistenţa globală cu prestaţiile sale ce aveau la bază o doză ridicată de spectaculozitate. 

A reuşit într-un interval scurt de timp să îşi arate colţii în stil de mare campion. M-a impresionat modul în care simte jocul. Este alert în permanenţă şi aşteaptă decizia favorabilă pentru a irita oponenţii cum ştie el mai bine. Fie că se hotărăşte de unul singur să preia factorul responsabilităţii, respectiv să conlucreze în condiţii optime cu un coleg capabil de a-i oferi pase utile, Luciano şi-a depăşit condiţia. Nimeni nu preconiza o desfăşurare a evenimentelor în favorea sa, astfel că este de datoria mea să îi acord atenţie, promovându-l pe acest blog.

P.S. Era nevoie de apariţia puştiului pe continentul european încât să aibe acest privilegiu. Închei o analiză meritorie desfăşurată pe durata unor sezoane dificile, dar benefice atacantului, cât şi ''părintelui spiritual'' ce este irefutabil Diego Pablo Simeone, care îşi propune să îl aducă pe Luciano Vietto la un nivel recomandat apariţiilor în selecţionata argentiniană. Acestea fiind spuse, vă las la îndemână un videoclip esenţial descrierii.






Anderson Talisca - temerarul ''vulturilor'' din Lisabona

13:47

Benfica Lisabona a fost şi rămâne în momentul de faţă o grupare menită să surprindă asistenţa globală. Scouterii clubului lusitan propun anumiţi fotbalişti de care majoritatea microbiştilor de pretutindeni sunt extaziaţi până peste măsură. Nu-i de mirare că reprezentanţii portughezilor sunt consideraţi un reper în ceea ce priveşte analiza corespunzătoare a oricărui fotbalist dornic de afirmare.

Am constatat că de-a lungul unui sezon competiţional, extrem de extenuant, de altfel, jucătorii propuşi de aceşti scouteri oferă garanţii în ceea ce priveşte dobândirea fondurilor necesare investiţiilor masive în tineri talentaţi. Nu acest lucru contează cu adevărat în acest sens, ci modul în care jucătorii conştientizează rolul în angrenajul unei echipe obişnuite cu succesul intern. 

Un exemplu elocvent descrierii de până acum îl are ca protagonist pe mijlocaşul central de origine braziliană Anderson Talisca. Poate unii dintre voi n-aţi avut ocazia să îl priviţi îndeaproape din faţa micului ecran, aşa că m-am hotorât să vi-l prezint cu scopul de a-i deveni brusc simpatizant, întrucât acest băiat merită aplaudat pentru eforturile considerabile făcute în sezonul precendent, unul încheiat fastuos de către Benfica. 


Sosit pe Estadio Da Luz din postura unui necunoscut, Anderson Talisca le-a arătat obrazul celor ce îl vedeau doar un moft al conducerii portughezilor. A reuşit acest lucru gândindu-se strict la interesele personale, ceea ce-i îmbucurător având în vedere faptul că brazilianul simţise oarecum pe propria lui piele că este nevoit de circumstanţe să demonstreze tuturor că nu-i adus doar pentru completarea lotului. 

Era atât de ambiţionat încât ''vulturii'' aveau să respire aerul adânc al înălţimilor în cel mai scurt timp. Jucătorul în speţă a contribuit decisiv la îndepărtarea oricăror dubii ce aplanau asupra triumfului suprem. Şi-a impus stilul de joc într-o manieră tipic sud-americană, cu implicaţii 100% spectaculoase ce asigurau bunădispoziţia gălăgioşilor suporteri ai uneia dintre cele mai iubite echipe profesioniste din Portugalia. 

M-a obligat să îi acord atenţie sporită de îndată ce evoluţiile sale ajunseseră la un nivel acceptabil. Stilul său bazat pe-o combinaţie letală de agresivitate şi anticipaţie l-au adus într-o situaţie de neînchipuit în momentul parafării actelor. A fost exclusiv meritul jucătorului, care a lăsat deoparte senzaţia automulţumirii şi din moment ce jocul său căpăta o altă dimensiune, ca să zic aşa, Talisca devenise temerarul ''vulturilor''. 

Acel personaj extrem de dominant, fără vreo inhibiţie în acest sens, se instaurase în concepţia jucătorului. Susţinea în prealabil bunul mers al dezvoltării fotbalistice, dar în acelaşi timp nu ezită să fie în absolut orice întâlnire avută cu adversarii un individ preocupat în mod deosebit de grup, ceea ce denotă că Anderson Talisca este responsabil de acţiunile sale, care-s de apreciat în condiţiile actuale.

Nu de puţine ori s-au confruntat jucătorii cu astfel de situaţii, însă a depins în mare măsură de aceştia pentru a rămâne fideli concepţiei căpătate. Stăpâneşte minuţios driblingul pe spaţiu redus sau în zone extrem de aglomerate, combină rapid cu un coleg aflat în apropiere şi datorită înălţimii sale reuşeşte să se descotorosească de oponenţi, urmând mai apoi să şuteze într-unul din colţurile portarului fără ca acesta să mai aibe vreo şansă de-a respinge balonul.

Toate aceste lucruri au fost esenţiale în privinţa publicării articolului, deoarece pe durata întregului sezon competiţional, Talisca şi colegii săi au avut parte de diverse încercări, majoritatea trecute cu brio. Brazilianul a fost de departe omul ce insufla o mentalitate propice apariţiei succesului. Desigur, fără să deţină calităţile menţionate anterior, nu ajungea într-o asemenea postură şi ceea ce-a inspirat colegilor de suferinţă este indubitabil o invitaţie la îndeplinirea obiectivelor majore. Aşa se comportă un temerar, credeţi-mă.

Davie Selke - cel mai eficient fotbalist sub 21 de ani din ultimul sezon al Bundesligii

11:40

Fotbalul nemţesc continuă să ne surprindă într-un mod cât se poate de plăcut. Decizia aruncării în luptă al tinerilor privilegiază nespus principalele divizii germane, mai ales Bundesliga - principala referinţă în privinţa căpătării idolatrizării. Majoritatea echipelor deţin anumiţi tineri talentaţi ce asigură spectacolul în condiţii excepţionale. Fie că vorbim aici de apariţia unor copii neexperimentaţi, dar cu o dorinţă enormă de afirmare, respectiv al celor ce aveau anterior debutului în campionat o experienţă benefică în cadrul reprezentativelor de juniori, aceştia se dedică indubitabil rezonanţei competiţiei, încercând din răsputeri să ofere spectatorilor cât şi telespectatorilor motive întemeiate să le acorde o şansă în ceea ce priveşte atragerea simpatiei. 

Sezonul recent încheiat a fost de-a dreptul încântător. Am putut vedea cu proprii mei ochi cum diverşi aspiranţi la celebritate s-au dedicat într-totul fenomenului. Deşi la un moment dat resimţeau enorm factorul presiunii, micuţii ( mă refer aici la jucătorii până-n 20 de ani) au înlăturat orice dubii ce aplanau asupra posibilităţilor de afirmare, prestând conform aşteptărilor atât pentru suporterii grupării respective, dar mai ales pentru membrii conducerii administrative al oricărui club, întrucât dânşii doreau într-o oarecare măsură ca cei implicaţi sufleteşte în echipă să aducă ulterior beneficii clubului. 

A fost şi cazul atacantului Davie Selke, vândut celor de la RB Leipzig cu 7 milioane de euro de către Werder Bremen ca urmare a unui sezon extraordinar, totul culminând cu satisfacţia cunoaşterii detaliului semnificativ pentru orice tânăr, eficienţa propriu-zisă. Selke a fost principalul golgeter al fotbaliştilor până în 21 de ani din Bundesliga. Cu cele nouă reuşite în tricoul alb-verde, Davie a atras atenţia unor formaţii cu potenţă financiară şi în ciuda faptului că putea să ajungă în curtea unor cluburi precum Bayer Leverkusen, VFL Wolfsburg sau Borussia Dortmund, tânărul a ales să-şi continue cariera în Zweite Bundesliga la o grupare ce are ca obiectiv major promovarea directă în primul eşalon fotbalistic ca importanţă din Germania.

Mutarea a fost oarecum surprinzătoare, însă utilă jucătorului. Acesta a considerat că nu-i mediul corespunzător ascensiunii fulminante, întrucât avea de-a face cu concurenţi mult mai capabili în privinţa menţinerii titularizării, astfel că s-a decis asupra acestei provocări sufleteşti cu speranţa ca în viitorul apropiat să aducă prestigiu grupării finanţate de celebrul concern austriac producător de băuturi energizante. Până să se hotărască definitiv, Davie Selke a arătat în cadrul CE u-19 din Ungaria şi ulterior în Bundesliga, că stăpâneşte minuţios principalele calităţi ale unui atacant menit să irite portarii adverşi cu arhicunoscuta constanţă care-i esenţială descoperirii altor calităţi nestăpânite iniţial, ce-s primordiale în acest sens.

Ceea m-a atras la acest băiat încât să merite promovarea pe acest spaţiu dedicat irefutabil celor ce arată că sunt interesaţi de aspectul celebrităţii, ţine de factorul psihologic, deoarece nu-i la îndemâna oricui să gestioneze ireproşabil importanţa integrării într-un sistem extrem de folositor definitivării unor aspecte esenţiale progresiei absolute ce constă în depăşirea momentelor nu tocmai plăcute resimţite din plin la păşirea pe diverse arene sportive. Uşurinţa cu care îndepărtează orice senzaţie inoportună consacrării m-a determinat să îi analizez foarte atent evoluţiile. Speram să observ un nivel ridicat de îndârjire din partea sa. Puştiul nu m-a dezamăgit, prestaţiile sale fiind extrem de atractive.

Pentru un atacant este esenţial ca procedeul driblingurilor, fie pe spaţiu mic, respectiv în regim de viteză, să fie stăpânite. Din fericire, Davie Selke nu lipseşte din lista posibililor ''killeri'' obişnuiţi să utilizeze cât mai mult cu putinţă această necesitate a postului său. Totodată, oferă provocări suplimentare în ceea ce priveşte rezolvarea anumitor defecte ce-s nesemnificative, dar importante în carieră. Exercitarea pressing-ului asupra apărătorilor adverşi reprezintă de departe cheia întemeierii unei binevenite senzaţii de teamă al oponenţilor, care-s alerţi în permanenţă în privinţa situaţiei prezentate, dar mai presus de acest lucru, specularea oricăror greşeli survenite de pe urma neatenţiei, pentru că altfel eşti privit dacă într-adevăr profiţi de erorile altora.


Nu-i tocmai facil să stăpâneşti driblingul, jocul aerian sau să te demarci letal în zone prielnice finalizării acţiunilor fără să priveşti în ansamblu rolul tău în angrenaj, care-i mult mai dificil decât crezi iniţial. Nu este o situaţie de genul ''numai lapte şi miere'' ci o situaţie complexă din care eşti nevoit să înveţi urgent, altfel vei rămâne un răsfăţat al zilelor noastre fără vreo şansă de afirmare în cel mai popular sport al planetei. Davie Selke propune microbiştilor de pretutindeni un stil adecvat idolatrizării. N-ai cum să nu-l apreciezi de îndată ce profită îndelung de apatia celorlalţi. Îşi pune lumea-n cap, cum se zice... Cu folos, totuşi.  

Agreez pe deplin modul în care îşi duce la bun sfârşit intenţiile profesionale. Şutează din absolut orice zonă a terenului de îndată ce constată că n-are marcaj strict asupra sa, ceea ce denotă că Davie Selke conştientizează momentele favorabile anterior debarasării de adversari. Ba mai mult, surprinde plăcut luând anumite decizii ce se dovedesc a fi benefice colectivului. Chiar dacă nu îşi vede numele pe lista marcatorilor, reuşeşte să îi determine pe ceilalţi să-l urmeze îndeaproape în aşa fel încât golul să nu reprezinte o problemă majoră pentru aceştia. 

Sunt fascinat de progresul său de până acum. Nu mulţi se pot lăuda cu realizările sale în decursul unui singur an. Cert este că Davie Selke ''va escalada Everestul'' în cele mai bune condiţii. Simţul dezvoltat al porţii îi va fi aliat de nădejde în privinţa atragerii de simpatizanţi, care vor fi în număr foarte mare, cu siguranţă. Nu rămâne decât ca însuşi Davie Selke să continue pe acest drum început fastuos în 2014, unde prezenţa sa în lotul lărgit de juniori ai Germaniei a asigurat triumful suprem în cadrul CE u-19, urmat ulterior de încununarea muncii sale ca golgeter până-n 21 de ani al Bundesligii - o realizare importantă ţinând cont de concurenţa la care a fost supus pe durata unor etape extenuante. 

Bruno Fernandes - fotbalist atipic mentalităţii portugheze

09:05


Portugalia reprezintă o naţiune extrem de captivantă în sectorul juvenil. Tinerii ce aleg calea sportului rege sunt ''răsplătiţi'' pentru pasiunea inegalabilă. Aceştia simt o plăcere enormă când se află pe terenul de joc şi încearcă de fiecare dată să uimească într-o oarecare măsură publicul larg cu prestaţii demne de apreciat. Ştim cu toţii că odată intrat microbul în sânge, nu mai ai vreo intenţie de a-ţi îndepărta senzaţiile iniţiale, care-s realmente fascinante şi presupun o bună desfăşurare a dezvoltării caracterului personal. 

Fotbalul este tratat cumsecuvine de aceşti micuţi preocupaţi în mod deosebit de înlăturarea momentelor iritante din viaţa lor. Nu de puţine ori noi, ca microbişti, am fost tentaţi să observăm o mulţime de calităţi benefice ascensiunii fulminante, în cazul portughezilor, însă în acelaşi timp am constatat cu toţii că apariţia succesului colectiv reprezintă o problemă majoră pentru interesele fotbalului portughez, mult mai capabil de triumful suprem cu grupările profesioniste decât cu reprezentativele naţionale. 

Situaţia în sine este lesne de înţeles. Portughezii deţin o mentalitate tipic latină care doreşte nespus binele său în detrimentul grupului unit. Îngâmfarea le-a fost fatală acestora în cele mai multe cazuri ( a se vedea ultimele realizări ale portughezilor în cadrul Campionatului European) . Totuşi, există o şansă de redresare în acest sens şi tot ce rămâne de făcut este ca însuşi cei care se hotărăsc irefutabil să urmeze o carieră care se vrea a fi prodigioasă, să se gândească că faima n-o capeţi prin performanţe individuale, ci colective.


Este nevoie de caractere puternice pentru ca lusitanii să spere că la un moment dat Dumnezeu îşi va întoarce faţa către aceştia. Nu-i tocmai facil ca scouter, fie el şi vritual, să găseşti fotbalişti ce-ar avea un cuvânt greu de spus în ceea ce priveşte descoperirea gloriei supreme. Vorba aia, n-a fost în stare atât de lăudatul Cristiano Ronaldo să aducă bucurie în rândul compatrioţilor săi cu vreo performanţă notabilă... Tot ceea ce rămâne de făcut este ca jucătorul propus de mine să respecte ca atare regulile transparenţei.

M-am gândit asupra promovării nesilite a unui mijlocaş ofensiv ce evoluează în prezent pentru Udinese Calcio. Numele său este Bruno Fernandes. L-am ales pe acest portughez, întrucât deţine anumite calităţi propice apariţiei factorului idolatrizării, cât mai ales al succesului colectiv. Din câte am observat şi l-am studiat timp de aproximativ două sezoane competiţionale, Bruno este tentat să conlucreze sublim cu colegi mult mai capabili s-o bage în aţe decât lusitanul. 

Acest lucru l-a ajutat enorm să devină o atracţie principală pentru majoritatea celor ce se dedică într-totul regalului fotbalistic. În cazul său, nu putea decât să spere într-o bună zi că desele intenţii profesionale ce vizează iminent binele întregii societăţi vor avea în cele din urmă sorţi de izbândă. A avut tăria de caracter necesară încât să gestioneze ireproşabil relaţia cu veteranii clubului şi de îndată ce s-a ''pus pe picioare'' această bază era evident că Bruno Fernandes urma să devină o pacoste pentru taberele adverse.


Pentru ca întâmplarea respectivă să capete un sens favorabil intereselor comune, Bruno Fernandes şi-a dedicat majoritatea timpului antrenamentelor libere comandate de diverşi tehnicieni ce-au considerat că este un jucător util în angrenajul echipei. A fost atât de înţelept încât să conştientizeze importanţa poziţiei sale de pe gazon, ce producea deranj oricăror adversari, indiferent de renumele său. 

S-a folosit subit de principalele calităţi ce constă într-o deplasare permanentă pe teren pentru a cere obiectul muncii, urmat instantaneu de găsirea coechipierilor în cea mai bună poziţie de finalizare, combinaţiile rapide cu cel mai apropiat coleg, viziunea asupra jocului, cât mai ales stăpânirea driblingului în condiţiile exercitării unui pressing agasant al opoziţiei. Toate aceste lucruri au făcut din Bruno Fernandes un fotbalist atipic mentalităţii portugheze, arhicununoscută în acest sens şi prezentată în rândurile de sus.

Stăpânind cu lejeritate virtutele primordiale unui lider al gazonului care se impune prin voinţa sa, Bruno poate deveni în cel mai scurt timp un individ pe care te poţi baza 100%, deoarece deţine mentalitatea adecvată iniţierii misiunii de apariţie al succesului, intens căutat de generaţiile portugheze, dar eşuate lamentabile ca urmare a îngâmfării exagerate. Aşadar, nu-mi rămâne decât prilejul să vă ofer un videoclip esenţial descrierii articolului pentru a înţelege rostul acestei postări. Vizionare plăcută!


Óliver Torres - un upgrade necesar grupării Atletico Madrid, cât şi selecţionatei iberice

12:35

Sectorul juvenil spaniol dispune de-o mulţime de tineri talentaţi. În ultimele două decenii, ibericii s-au bucurat nespus de apariţia unor copii extrem de dotaţi calitativ, astfel că era doar o chestiune de timp până când succesul avea să devină primordial ambiţiilor fiecăruia implicat în diverse activităţi benefice intereselor comune. Ştim cu toţii că reprezentativele spaniole au triumfat într-o manieră tipic campionilor în competiţii extrem de dificile, unde ''foamea de succes'' era egală pentru absolut toate competitoarele angrenate în lupta cu factorul celebrităţii sportive. 

Am fost martorii unor prestaţii realmente excepţionale venite dinspre anumiţi fotbalişti spanioli şi de îndată ce aceştia îşi impuneau stilul de joc în cadrul grupării unde erau legitimaţi, inevitabilul s-a produs. Nu cred să existe o dominaţie europeană ca cea impusă de spanioli în ultimul timp. Atât cluburile profesioniste cât şi selecţionatele de copii şi juniori, respectiv seniori, profită îndelung de prestigiul căpătat cu trudă de către generaţiile anterioare, mult mai slabe din punct de vedere calitativ. Misiunea spaniolilor era evidentă în acest caz, dar necesita o ''doză'' incomensurabilă de răbdare. 


Timpul trecea, însă sistemul permitea într-o oarecare măsură să iniţieze proiecte atractive pentru majoritatea copiilor implicaţi cu destul de multă pasiune în horă, ca să zic aşa. Standardul optim de performanţă era asigurat într-o proporţie covârşitoare de atitudinea micuţilor, ce erau vizibil încântaţi de conlucrarea profesională. Pentru aceştia era o oportunitate rarisimă de care erau obligaţi să se achite conştiincios, altfel se vedeau oarecum deranjaţi de apatia responsabililor de serviciu, întrucât nu garantau pentru ei sub niciun chip.

Situaţia în sine le-a priit de minune. Dacă ne uităm cu atenţie la experienţele prin care au trecut fotbalişti precum Raul Gonzalez, Iker Casillas, Carles Puyol, Xavi Hernandez sau Fernando Torres, ne dăm seama cu adevărat de greutăţile prin care au trecut cei menţionaţi pentru a răzbate într-o direcţie favorabilă. Ulterior, cei care s-au alăturat luptei au fost convinşi în cele din urmă că orice este posibil în sportul rege dacă ai un plan adecvat ambiţiei personale şi datorită ingeniozităţii tuturor, în prezent majoritatea microbiştilor de pretutindeni sunt nerăbdători să vadă ce nume poate menţine tradiţia în acest sens.

Dintre o mulţime de posibilităţi, am considerat justă promovarea unuia dintre cei mai talentaţi ''vizionari'' ai jocului din tabăra iberică. Numele său este Oliver Torres, aparţine de Atletico Madrid şi prin prestaţiile sale de până acum mi-a dat de înţeles că este menit să prelungească pe cât posibil dominaţia iberică în cel mai popular sport al planetei. Mi-a lăsat această senzaţie din simplul motiv că stăpâneşte minuţios principalele calităţi ale unui playmaker. 

Nu-i tocmai facil să ai habar de importanţa poziţionării pe gazon ce oferă prilejul colegilor să fie alerţi în permanenţă când ocaziile se succed cu repeziciune. Nu-i la îndemâna oricui să paseze în condiţii optime şi tocmai de aceea sunt convins de faptul că celălalt Torres simpatizat frenetic de suporterii grupării madrilene, va reprezenta o soluţie viabilă de titularizare în noul sezon competiţional din La Liga, acolo unde Diego ''Cholo'' Simeone este pus pe fapte mari şi ar avea nevoie de Oliver, un fotbalist dornic să se impună pe Vicente Calderon după perioade fastuoase petrecute la grupări preponderent ofensive precum Villarreal CF şi F.C.Porto. 

Stilul său de-a proteja balonul este primordial în condiţiile în care ceilalţi fotbalişti avuţi la dispoziţie de cei porecliţi ''los colchonerros'' nu mai oferă garanţii în privinţa surprinderii adversarului. Dacă în sezoanele precedente observam cu toţii cum un Koke sau Gabi rezolva situaţia când nu te aşteptai, acum factorul plafonării s-a instaurat în concepţia ambilor şi este nevoie urgentă de-un upgrade pe măsura pretenţiilor clubului trecut până nu demult prin momente dificile şi greu de digerat pentru suporterii acestora, altfel rezultatul va fi acelaşi ca-n sezonul precedent. 

Nu exagerez absolut deloc când îl ridic-n slăvi pe Oliver Torres. Este indubitabil fotbalistul de care Atletico Madrid are nevoie în momentul de faţă, deoarece propune prin intransigenţa căpătată din împrumuturile survenite în două sezoane la rând un grad ridicat de inteligenţă tactică, extrem de folositoare în angrenaj. Simeone conştientizează acest aspect şi în ciuda faptului că nu-i un adept al introducerii în luptă al tinerilor, fiind mai degrabă un individ ce consideră că se poate baza pe fotbalişti mai experimentaţi, va trebui să gestioneze ireproşabil aceste împrejurimi nu tocmai favorabile domniei sale. 

Dacă are nevoie de garanţii, sunt sigur că evoluţiile puştiului din meciurile cu Bayern Munchen, mai ales turul de pe Estadio Dragao încheiat cu un răsunător 3-1 în favoarea portughezilor, vor reprezenta siguranţa de care are nevoie Atletico Madrid pentru a-şi stimula colegii şi totodată staff-ul tehnic, care-i dator fanilor cu rezultate notabile, nu precum cele din sezonul recent încheiat. Aşadar, protagonistul meu de astăzi va oferi prin stilul său inconfundabil de pasare, viziune asupra jocului, cât şi stăpânirea fazelor fixe, capitol unde Atletico excelează sublim, o nouă şansă de apariţie a succesului pe Calderon.

Anthony Martial - partizanul rigurozității sportive

15:48
Sectorul juvenil franțuzesc este predominat de seriozitate și înțelepciune. Mentalitatea puștilor oferă garanții în ceea ce privește căpătarea unei senzații aparte în sportul rege, idolatrizarea. Sunt extrem de ambițioși în privința respectării cerințelor tehnico-tactice. Când majoritatea copiilor încă nu s-au dezvățat de fenomenul copilăriei, tinerii talentați din Franța fac cunoștință cu rigurozitatea sportivă, întrucât conștientizează că sunt obligați de anumite circumstanțe să nu-și bată joc de oportunitatea ivită care garantează ulterior apariția în lumina reflectoarelor. Știm cu toții că de îndată ce îi asiguri pe diverși tehnicieni că ești pregătit de asaltul final, automat primești binecuvântarea lor. 

Nu-i tocmai facil să speri că la un moment dat vei avea ocazia să demonstrezi tuturor din ce ''aluat'' ești făcut, ca să zic așa. Ca jucător profesionist înduri umilințe, unele bizare, altele extrem de disprețuitoare, însă ai intenții clare de a-ți revizui comportamentul în așa fel încât să asiguri staff-ul tehnic că sesizezi importanța menținerii constanței sportive, altfel vei ieși pe ușa din dos fără a primi vreo explicație în acest sens. Ăsta-i avantajul rigurozității, dacă-mi este permisă o opinie. Fără să ai habar de întâmpinarea acestei probleme, nu poți să schimbi într-o oarecare măsură atitudinea. 

Există fotbaliști de origine franțuzească ce s-au schimbat radical în urma acestor manifestații. Dacă ne aducem aminte de Sylvain Wiltord, Nicolas Anelka sau Djibril Cisse, putem să ne facem o idee asupra situației de față, care-i predominantă concepției juvenile, teribil încercată de anumite favoritisme. Un astfel de caracter puternic este necesar într-o grupare profesionistă ce își propune anual să uimească mapamondul, fie prin performanțe rarisime, cât și ale unor fotbaliști capabili să aducă prestigiu instituției. 

A.S. Monaco dispune în momentul de față de-un astfel de fotbalist. Anthony Martial este indubitabil partizanul rigurozității sportive. Băiatul ăsta a muncit enorm să își câștige locul de titular. Și a avut de tras pentru a-și depăși contracandidații. Radamel Falcao Garcia, Dimitar Berbatov sau Emanuel Riviere au fost dușmanii săi. Păstrând proporțiile, Martial a profitat de aspectul tinereții, deoarece și-a propus subit să ofere colegilor, dar în același timp adversarilor săi pentru un loc în primul unsprezece, o mostră din îndârjirea juvenilă care presupune atingerea perfecțiunii. 

Nu i-a fost ușor să gestioneze ireproșabil șansa conlucrării cu colegi mult mai experimentați decât acesta, însă treptat a înțeles perfect că nu-i loc de ''bună ziua'' într-un club cu o istorie fascinantă în fotbalul franțuzesc. A avut timp la dispoziție să aducă îmbunătățiri stilului său de joc. Până spre încheierea sezonului competițional 2013-2014 nu știa decât să sprinteze precum un leu în căutarea pradei, dar a fost nevoie de luarea anumitor hotărâri irevocabile cu privire la potențialul jucătorului, astfel că era dator monegascilor cu reprezentații de gală. 

Plecările lui Falcao, respectiv Riviere, l-au privilegiat nespus. Lipsa concurenței nu l-a determinat s-o lase mai moale, ba dimpotrivă, Martial s-a conformat asupra șansei de a-și depăși limitele, prestând ca atare. M-a impresionat modul în care se descotorosește de fundașii adverși, dar mai presus de acest lucru inteligența tactică. Păcălește pasul la offside al adversarilor într-un stil aparte, favorizând cursivitatea acțiunii de joc, ceea ce denotă că la un moment dat va avea prilejul să ''guste'' succesul. 

Îmi amintește de începuturile lui Thierry Henry, dar mai are mult de mâncat până când va deveni o atracție pentru cluburile galonate ale Europei. Totuși, nu te costă nimic să visezi, iar Anthony știe foarte bine acest amănunt. Va lupta enorm pentru a-și atinge obiectivele și ceea ce mă face să cred este că unul dintre protagoniștii mei de astăzi va ''escalada Everestul'' la momentul oportun. 

Nu-l va împiedica să își îndeplinească țelurile nici măcar o accidentare serioasă, pentru că deține o mentalitate adecvată preîntâmpinării situațiilor de genul acesta, care-s teribile uneori. Așadar, am încredere că stilul său bazat 100% pe eficiență îl va ajuta foarte mult. Doar nu credeți că un atacant ce deține calitățile esențiale consacrării va stagna inoportun... Convingeți-vă de argumentele mele urmărind videoclip de jos. Vizionare plăcută!

Bertrand Traore - atracția unei națiuni măcinată de conflictele interne

01:23

Națiunile fără vreo istorie aparte în cel mai popular sport al planetei își găsesc cu greu identitatea sportivă. Majoritatea celor care se implică nu reușesc să devină atractivi prin prestațiile lor. Aceștia rareori triumfă corespunzător, întrucât nu sunt tratați precum ar garanta într-o oarecare măsură că pot deveni exemple pentru generațiile viitoare dacă ar avea condițiile necesare dezvoltării personale. Din păcate, o țară precum Burkina Faso, măcinată de conflictele interne, se mulțumește de pe o zi pe alta cu puțin, investițiile fiind insuficiente pentru apariția unui individ capabil de-a deveni în cel mai scurt timp preferatul tuturor. 

Totuși, cine posedă anumite calități esențiale integrării într-un sistem prielnic ascensiunii fulminante, părăsește țara unde a copilărit în condiții nu tocmai adecvate îndeplinirii obiectivelor majore. Este și cazul lui Bertrand Traore, care la 16 ani a fost cooptat în departamentul de copii și juniori ai singurei câștigătoare din capitala Marii Britanii a celei mai prestigioase competiții intercluburi de pe mapamond, Chelsea Londra. Scouterii ''albaștrilor'' au fost încântați peste măsură de evoluțiile convingătoare ale burkinabezului survenite în cadrul competițiilor juvenile din continentul african și au propus urgent înregimentarea acestuia. 

Au fost convinși de calitățile puștiului ce constă în stăpânirea obiectului muncii în situații delicate, unde agresivitatea fundașilor poate fi fatală pentru absolut orice atacant, ridiculizarea acestora prin anumite manevre propice spectaculozității, cât și simțul dezvoltat al porții, unde în cazul unei descotorosiri de diverși oponenți, îl lasă pe portarul advers cu gura căscată. De îndată ce stăpânești calitățile menționate, ai garanția unei eventuale pregătiri minuțioase cu bărbați în toată firea, drept urmare pot afirma răspicat că oricând poate impresiona staff-ul tehnic al londonezilor cu apetitul său ofensiv. 


Descătușarea este iminentă în acest caz și îl poate ajuta pe Bertrand Traore să simtă aerul proaspăt al înălțimilor. Pentru a deveni în cele din urmă o prioritate pentru Chelsea, cel mai talentat jucător provenit din Burkina Faso în ultimul deceniu, este nevoit de anumite circumstanțe să ofere publicului o mostră din încăpățânarea tipică unui atacant. A reușit așa ceva, din fericire pentru interesele ambelor părți. Sezonul recent încheiat din Eredivisie a fost un bun prilej pentru Bertrand să se manifeste zgomotos, creând panică în taberele adverse. Dintre granzi, Ajax Amsterdam și PSV Eindhoven au simțit pe propria lor piele că Traore nu iartă când are ocazia. 

Pare genul de atacant extrem de feroce, tipic unui african, aș îndrăzni să afirm. Majoritatea golurilor sale, 16 la număr, au adus momente de satisfacție deplină celor de la Vitesse Arnhem și au dat naștere la destule speculații în legătură ci viitorul său, care-i destul de promițător în momentul de față. N-ar avea motive să se simtă oarecum deziluzionat în caz că o altă grupare dorește achiziționarea sa, deoarece am remarcat pe durata interviurilor luate de membrii mass-mediei olandeze după încheierea meciurilor o concepție vitală căpătării instransigenței. Situația în sine favorizează enorm interesele personale, dar în același timp dă naștere apariției plafonării.

Bertrand Traore este obligat să rămână fidel personalității sale, astfel va cunoaște aspectul automulțumirii, ceea ce îl va determina irefutabil să amâne deznodământul. Compatrioții săi îl consideră un erou pentru realizările de până acum și n-ar fi tocmai plăcut ca însuși Traore să dezamăgească o națiune aflată în pragul disperării. Ceea ce contează cu adevărat este ca burkinabezul să gestioneze ireproșabil șansa afirmării în sportul rege. Eu consider că trebuie să rămână pentru o perioadă nedeterminată în cadrul unei echipe, pentru că va învăța treptat să devină un om de bază în angrenajul oricăror cluburi, mai apoi. Thibaut Courtois a reușit. El de ce n-ar face-o, mă rog?! 

Danilo Barbosa - posibilul ''tun financiar'' al celebrei Gestifute condusă de Jorge Mendes

16:41

Un club profesionist, prin membrii conducerii administrative, încearcă din răsputeri să aibe ca aliați diverși conducători ai unor companii prestigioase din lumea fotbalului, care îi asigură într-o oarecare măsură că pot conta oricând pe serviciile acestora de îndată ce cad de comun acord asupra unor eventuale beneficii. Nu există în această ''sferă'' extrem de populată, de altfel, o agenție mai capabilă să ofere cluburilor fotbaliști de calitate precum celebra Gestifute condusă de Jorge Mendes. 

Aceștia sunt de aproximativ un deceniu pe piață și ne-au uimit cum i-au convins pe majoritatea jucătorilor profesioniști cu un pedigree ieșit din comun. Doar gândindu-ne asupra faptului că idolul multor puștani din zilele noastre, Cristiano Ronaldo, este reprezentat oficial de către agenția portugheză, ne duce cu gândul la următorii jucători profesioniști ce pot deveni la rândul lor legende ale sportului rege în cel mai bun mod cu putință.

Copiii devin ''piese de schimb'' fără ca aceștia să aibe habar de acest lucru, însă agenții de jucători, prin modul lor ireversibil de-a concepe situațiile ce favorizează indubitabil interesele ambelor părți, conving într-o proporție covârșitoare atât fotbalistul în sine, cât mai ales clubul ce îi deține drepturile federative, astfel că putem afirma fără a avea rețineri în acest sens, că fiecare dintre aceștia va avea în cele din urmă de câștigat. Este important în prezent ca un copil să aibe ''spate puternic'', ca să zic așa. 

Va fi motivat să ''escaladeze Everestul'' în cele mai bune condiții, întrucât diverși angajați ai companiei îl vor promova încontinuu, aspectul publicității fiind esențial în vânzarea jucătorului. În urmă cu aproximativ o lună, vi l-am prezentat pe Bernardo Silva, unde am avut ocazia să arăt o parte din ingeniozitatea lui Jorge Mendes, care l-a ajutat enorm pe jucător să uite definitiv de senzația mâhnirii sufletești cauzată de nepăsarea clubului care-l susține, Benfica Lisabona.


Astăzi vă prezint un alt caz, de această dată bazat pe conștiință și istețime. După cum probabil v-ați dat seama deja, este un fotbalist la mijloc. Numele său este Danilo Barbosa. Mijlocașul defensiv de origine braziliană a fost cooptat în lotul lărgit al fostei câștigătoare a Cupei Ligii portugheze din urmă cu două sezoane, Sporting Braga, la cererea expresivă a celebrului Antonio Salvador, nimeni altul decât actualul lider al grupării din nord-vestul Portugaliei, prieten la cataramă cu domnul Mendes. 

Ambii au înțeles perfect că nu se vor păcăli reciproc, astfel că era de datoria lui Danilo să demonstreze că n-a fost un moft al intereselor comune, ci mai degrabă un jucător pe care te poți baza în absolut orice situație. Zis și făcut! Căpitanul reprezentativei sud-americane până în 20 de ani, finalistă a ultimei ediții a Campionatului Mondial desfășurat în Noua Zeelandă, a profitat îndelung de condițiile optime oferite de Sporting Braga, luptând din răsputeri să avanseze în carieră.

Debutul său în Liga Sagres s-a produs într-un duel cu Nacional Funchal. Suporterii ''arsenaliștilor'' au fost realmente încântați și îl considerau pe Danilo Barbosa ca fiind individul cu cel mai mare potențial din tabăra lusitană, lucru oarecum justificat și de prețul oferit celor de la Vasco da Gama pentru serviciile sale, 4,5 milioane de euro. Așteptările erau cât se poate de clare în ceea ce-l privește pe Danilo. Era conștient că doar evoluțiile bune îl vor ajuta să capete rolul de idol al tribunelor. 

N-a trecut mult timp și unul dintre protagoniștii mei de astăzi, (mai am nouă de scris până la cifra 35 care constituie numărul de tineri talentați ce-au avut un sezon fabulos alături de diverse cluburi angrenate în lupta cu celebritatea) a atras atenția microbiștilor de pretutindeni. Pe mine a reușit să mă impresioneze în așa fel încât merită cu prisosință locul său pe acest blog dedicat irefutabil copiilor ce pot avea o carieră demnă de apreciat în cel mai popular sport al planetei. 


Ce-a făcut încât să aibe acest privilegiu? Nimic mai simplu. A procedat precum un mijlocaș defensiv. Statura impozantă l-a ajutat în tentativa impunerii pe gazon. Nu i-a fost ușor să arate oponenților că el stăpânește cu adevărat compartimentul median, însă a evaluat treptat opțiunile acestei cauze aparte, prestând ca atare. Și-a folosit agresivitatea caracteristică poziției sale, intimitându-și adversarii. Ulterior, a considerat justă opțiunea îmbunătățirii momentelor de demarcare în careul advers, acolo unde stăpânește minuțios duelurile aeriene, cei 1,82 metri ai săi fiindu-i aliat de nădejde. 

Exercitarea pressing-ului este o altă calitate de care se folosește conștiincios. Împreună cu un grup definit de jucători recuperează cât ai clipi mingea, ca mai apoi să se așeze corespunzător la locul său, însă mai presus de acest lucru contează cu adevărat să susții ideea conform căreia niciun fotbalist de pe mapamond nu-i făcut să impresioneze asistența globală fără a avea conștiința intactă. Danilo Barbosa este unul dintre aceștia. 

S-a văzut o mostră din abilitățile sale atât în competiția internă din Portugalia, cât mai ales la CM U-20, unde a dovedit tuturor că-i place enorm să fie cel care cară pianul - atitudine primordială căpătării idolatrizării. Că va semna în curând cu echipe extrem de pretențioase, rămâne de văzut. Ceea ce știu eu și poate chiar voi, este că în prezent poate deveni un factor economic desăvârșit. 

Nu m-ar mira să-l văd îmbrăcând tricoul unor grupări galonate ale Europei. Manchester United, Real Madrid, Valencia CF, FC Porto sau altele, care țin legătura în permanență cu Jorge Mendes, îl vor suna de îndată ce constată că Danilo Barbosa este un fotbalist extrem de talentat care ar aduce un plus semnificativ în angrenajul echipelor respective. Bineînțeles, timpul este singurul impediment în acest sens, care va decide absolut totul. 

Joshua Kimmich - fotbalist asemănător ca stil de joc cu Dietmar Hamann

21:44
Sistemul juvenil german reprezintă de departe ''crema'' tuturor posibilităților de afirmare în sportul rege. Perseverența de care dau dovadă s-a transmis indubitabil în concepția copiilor, care-s dornici să lase o impresie plăcută în ochii diverșilor simpatizanți. Metodele de perfecționare îi solicită foarte mult pe puștani, însă odată cu trecerea timpului sunt cu un pas în fața îndeplinirii obiectivului major care constă în anticiparea senzației optime de constanță sportivă. Nu-i tocmai o sarcină ce privilegiază tinerii talentați, dar constituie un demers necesar dezvoltării fotbalistice, întrucât dau posibilitatea micuților să nu-și uite îndatoririle profesionale, ce-s primordiale căpătării idolatrizării. 

Știm cu toții că majoritatea academiilor, prin responsabilii de serviciu ale diverselor categorii de vârstă, încearcă din răsputeri să mențină intact șansele unei apariții vaste în lumina reflectoarelor, așa că puștii sunt instruiți corespunzător. Copiii se preocupă în mod deosebit de îmbunătățirea defectelor. Pasiunea ce i-a împins înspre fotbal îi ajută enorm să conștientizeze importanța menținerii stricteții, deoarece există oportunitatea afirmării și de îndată ce află pe propria lor piele că posedă anumite calități benefice consacrării, își rezervă neîncetat timp asupra ieșirii din confortul inițial, pentru că mai presus de orice tertip juvenil, contează enorm să-ți pese de colectiv.

Nemții sunt o rasă de oameni extrem de vigilentă asupra detaliilor. Indiferent de domeniul activității, mentalitatea căpătată de pe urma deselor situații în care le este testată personalitatea, îi îndeamnă pe aceștia să răzbată într-o direcție favorabilă instituției de unde provin. Există o legătură strânsă arhicunoscută microbiștilor de pretutindeni. Ei sunt realmente fascinați de aceste împrejurimi favorabile și așteaptă momentul în care geniul practicantului va ieși la lumină.

Dintre o pleiadă de copii foarte talentați proveniți din fotbalul nemțesc, m-am hotărât să vi-l aduc la cunoștință pe Joshua Kimmich, un playmaker ce ''citește'' jocul și creează periculozitate cu viziunea asupra jocului, fiind din acest punct de vedere asemănător ca stil de joc cu fostul câștigător al Ligii Campionilor, compatriotul său Dietmar Hamann.

Pe durata cercetării amănunțite, am constatat că Joshua nu ezită să profite îndelung de avantajele poziționării de pe gazon. Stăpânirea minuțioasă a agresivității îi permite să evalueze corespunzător eventualele greșeli comise pe durata unor  90 de minute extenuante, însă ceea ce contează cu adevărat este că are spirit de observație, iar acest avantaj îl pune în situația de-a conștientiza rolul care-l are în angrenaj. Fie că discutăm strict despre încredințarea sarcinilor multiple de care ar fi nevoit să se achite conștiincios, respectiv apariția apatiei, Kimmich pare genul de fotbalist cu un simț dezvoltat al responsabilității.

Această situație reprezintă un prim pas către îndeplinirea obiectivelor personale. Al doilea lucru, care-i esențial în acest context, îl constituie prevenirea apariției automulțumirii de pe urma oricăror exagerări ale specialiștilor cu privire la potențialul jucătorului. Nu-i tocmai facil să rămâi imun laudelor excesive, dar deținând o mentalitate propice dezvoltării fotbalistice, ești întotdeauna sigur că doar prestațiile nereușite te vor scoate automat din circuit. Nu-i cazul lui Joshua Kimmich. Ucenicia petrecută în fieful grupării RB Leipzig i-a priit, întrucât a învățat treptat secretele meseriei cu destul de multă trudă.

Apreciez faptul că este responsabil pentru acțiunile sale. Procedând astfel, înlătură orice dubiu care aplanează asupra posibilităților de triumf. Se manifestă precum un individ conștient de calitățile sale, astfel că nu trebuie să mire pe cineva că protagonistul nostru de astăzi a fost subiectul unui transfer la cea mai galonată echipă nemțească din istoria fotbalului, Bayern Munchen. Mutarea s-a concretizat în cea de-a doua zi a anului în curs, oficialii bavarezi, cât și staff-ul tehnic, în frunte cu reputatul Josep Guardiola, s-au înțeles reciproc în ceea ce privește înregimentarea jucătorului.

Aceștia au văzut cum jucătorul stăpânește anumite calități fundamentale în privința implementării binecunoscutei identități în jocul echipei manageriate impecabil de cel care a stabilit o premieră absolută în fotbalul modern, câștigând toate trofeele într-un sezon competițional cu o grupare profesionistă. După ce recuperează sublim balonul, obișnuiește să combine rapid cu colegul aflat în apropiere. Se află într-o mișcare permanentă fără să dețină obiectul muncii, exercitând un pressing util asupra adversarilor în zone aglomerate ale terenului.

Situația în sine este tipică unui mijlocaș de acoperire, dar în același timp inoportună creării superiorității în compartimentul median, acolo unde este nevoie de-un grup definit de fotbaliști care să îi determine pe oponenți să greșească tentativele de pasare. Totuși, atitudinea lui Joshua, care-i pozitivă, atrage iminent și coechipierii sunt alerți, determinându-l pe acesta să preia inițiativa desfășurării acțiunilor periculoase după o eventuală recuperare a balonului. Înafara pătrunderilor somptuoase în regim de viteză și șutul năpraznic de la distanță stăpânit cu meticulozitate, asta-i principala calitate a puștiului care l-a atras ca un magnet pe Guardiola.

Cred cu tărie că în cazul unei prelungiri a contractului scadent în vara anului viitor, Pep va avea planuri cu Kimmich și grandoarea lui, pentru că dați-mi voie să afirm fără vreo reținere în acest sens, puștiul nu va rămâne dator domniei sale, respectiv instituției bavareze. Rămâne de văzut ce aspecte ale jocului va reuși să îmbunătățească. Are ca oricare alt jucător și anumite defecte, printre care cele mai vizibile sunt neimplicarea în duelurile aeriene, cât și neacceptarea situațiilor în care, ipotetic vorbind, duce la exasperarea ''bravilor soldați'' . Când va ajunge să fie suveran, vom vedea cu siguranță un atlet desăvârșit în cea mai bună stare posibilă.

PS. Acestea fiind spuse, vă las să îi admirați stilul joc în videoclipul de mai jos. Vizionare plăcută!

Urmașul celui mai respectat fotbalist malian din istoria sportului rege

03:00
Statul african Mali, prin reprezentanții sportului rege, încearcă din răsputeri să aducă un zâmbet pe fața conaționalilor, afectați teribil de economia precară. Există foarte mulți simpatizanți ai fotbaliștilor în această națiune încât poporul malian își dedică majoritatea timpului urmărind prin mijloace legale diverși compatrioți ce-s angrenați în lupta cu celebritatea. În ceea ce mă privește, l-am considerat pe Seydou Keita ca fiind un exemplu demn de urmat pentru majoritatea copiilor care se dedică indubitabil fenomenului în sine, care-i destul de atractiv, mai ales în privința unui individ de origine maliană. Cel mai respectat fotbalist malian din istoria sportului rege a uitat definitiv perioada copilăriei nu tocmai fericită petrecută în țara natală și de îndată ce beneficia de cele mai optime condiții de perfecționare deplină, a inițiat misiunea lăudabilă conform căreia era dornic să întoarcă favorurile făcute cu destul de multă încredere, astfel că nu-i de mirare pentru nimeni că Seydou a triumfat în cel mai popular sport al planetei.

A pornit de jos, după cum era de așteptat, prestând impecabil în tricoul grupărilor franțuzești Racing Club de Lens, Olympique Marseille și FC Lorient, ca mai apoi să cunoască cele mai mari satisfacții în campionatul spaniol, acolo unde FC Sevilla, dar mai ales FC Barcelona, i-au oferit momente unice în cariera prodigioasă de până acum, ceea ce este îmbucurător pentru interesele fotbalului malian, dacă ținem cont de faptul că n-a existat până-n momentul de față un alt jucător profesionist la fel de laureat ca fostul mijlocaș defensiv al unor echipe preocupate în mod deosebit de apariția succesului, astfel că erau premize foarte mari ca-n viitorul apropiat să avem de-a face cu un demn urmaș al rigurozității actualului component al celor de la A.S. Roma. Surprinzător sau nu, cel care are deosebită onoare să fie adus în prim-plan evoluează în campionatul Franței, LOSC Lille-Metropole fiind gruparea ce îi deține drepturile federative.

Numele său este Adama Traoré. Calitățile puștiului născut în Bamako sunt preponderent defensive, însă ca și-n cazul lui Keita, agreează pe deplin ideea conform căreia nu-i de ajuns să excelezi într-una din cele mai aglomerate zone ale terenului dacă contribuția în ofensivă nu-i pe măsura așteptărilor, întrucât mapamondul te respectă cu adevărat dacă ții cont de diversitatea poziției tale pe gazon care implică atât stăpânirea minuțioasă a unei agresivități pozitive cât și al dorinței debordante de a-i irita în permanență pe portarii adverși. Nu-i de mirare că protagonistul nostru de astăzi se identifică cu stilul de joc al mijlocașilor centrali, deoarece a fost inițiat în descoperirea principalelor calități menite să aducă respectul de sine, ieșind triumfător din această misiune fără să întâmpine adversitate inoportună.

Și-a câștigat dreptul să fie aclamat la scenă deschisă. Suporterii uneia dintre cele mai apreciate grupări franțuzești ale secolului 21 sunt realmente fascinați de ușurința cu care Adama rezolvă instantaneu problemele ivite de pe urma neatenției colegilor. Fie că vorbim strict despre comiterea unor faulturi extrem de utile, departe de zona careului propriu, respectiv deposedarea impecabilă a oponenților întâlniți în cale, purtătorul tricoului cu numărul 8 din tabăra condusă de dublul câștigător al Cupei Africii pe Națiuni cu reprezentativele Zambiei și Coastei de Fildeș, Herve Renard, nu-și uită îndatoririle profesionale care prevăd irefutabil legătura strânsă între suportul acordat necondiționat de către staff-ul tehnic condus anterior angajării domnului Renard de către unul dintre cei mai respectați tehnicieni francezi, Rene Girard și nu în cele din urmă eventuala ripostă morală de care trebuie să se achite conștiincios dacă vrea cu adevărat să rămână o piesă de bază în angrenaj.

Nu-i tocmai facil să mulțumești pe toată lumea, incluzând antrenorii, fanii tăi, respectiv conducerea administrativă, care va stabili în cel mai bun moment al carierei tale un preț de care cu siguranță vei fi mândru dacă într-adevăr demonstrezi tuturor că nu va fi absolut nicio problemă pentru tine să răzbați într-o direcție favorabilă intereselor personale. Vă asigur că datorită implicării excesive în interesul grupului, Adama Traore va avea tăria de caracter necesară să conștientizeze importanța vocației de lider incontestabil al generației sale, pentru că indiferent de situație nu-și va trăda originile fotbalistice, extrem de utile dezvoltării personale.

Nu doar aceste calități l-au adus în fața unei aprecieri extraordinare, ci și clarviziunea impecabilă asupra jocului. Găsește într-o proporție covârșitoare colegul aflat în cea mai bună poziție de pătrundere/finalizare într-un mod ce îi permite ulterior să spere că poate adăuga stilului său de joc un lucru esențial în privința căpătării idolatrizării, senzația aparte de păsare generală. Așadar, afirm răspicat că progresul său va cunoaște în cel mai scurt timp ultimele detalii referitoare la starea de deplină dezvoltare atât fizică, cât și spirituală. Toate aceste calități coroborate cu stăpânirea de sine ireproșabilă îi vor aduce satisfacții depline în plan profesional. 

Anwar El Ghazi - adeptul perseverenței sportive

23:16

Ajax Amsterdam uimește mapamondul cu propunerile de tineri talentați dornici să ofere publicului larg o mostră din calitățile lor, extrem de benefice spectaculozității. De-a lungul timpului am asistat cu toții la apariția în lumina reflectoarelor al unor monștri sacri precum Ruud Krool, Johan Cruyff, Marco van Basten, Denis Bergkamp, Patrick Kluivert, Edgar Davids sau Rafael van der Vaart. Au contribuit într-o proporție covârșitoare la ridicarea brand-ului sportiv, determinând totodată generațiile viitoare să se alăture proiectului grandios ce vizează respectarea tradiției promovării meritorii în echipa de seniori, având ca scop esențial atragerea cluburilor galonate ale Europei.

''Lăncierii'' respectă ca atare principiile de bază ale oricăror academii, dar mai presus de acest lucru tind să conlucreze impecabil cu dorința arzătoare a puștilor de-a rezista tentațiilor juvenile, care-s de notorietate în acest sens și propune acestora un mod sănătos de conviețuire propice ascensiunii fulminante. Știm cu toții că de îndată ce stăpânești minuțios factorul responsabilității, devii intransigent. Majoritatea celor ce-s legitimați în cadrul clubului olandez dau dovadă de-o perseverență ieșită din comun, fapt ce le permite ulterior să descopere esența conduitei morale. Cei ce răzbat într-o direcție favorabilă intereselor personale devin modele de urmat.

Într-o astfel de manieră s-au remarcat în ochii microbiștilor de pretutindeni cei menționați în primele rânduri ale acestui articol. Așa are de gând și Anwar El Ghazi. Jucătorul cu origini marocane deține un ''bagaj tehnic'' desăvârșit. Driblingurile pe spațiu redus, coroborat cu un sprint letal în zone prielnice creării periculozității, m-au determinat să îl promovez. Totuși, n-au fost de ajuns aceste calități încât să merite promovarea, întrucât fără să dețină tupeul caracteristic unei ''aripi moderne'' n-ar mai fi fost înregimentat cu atâta ardoare cum a făcut-o Ajax Amsterdam, cât mai ales nu mi-ar fi atras atenția asupra dispoziției de joc, primordială consacrării fotbalistice.

Anwar este genul de fotbalist ce adoră să dețină obiectul muncii la picioarele sale pentru o perioadă îndelungată, fiind din acest punct de vedere un individ preocupat de aplicarea factorului X - senzație unică de menținere al echilibrului comparativ cu înverșunarea juvenilă, neadecvată dezvoltării fotbalistice. El Ghazi, prin stilul său debordant de joc, domină de-o manieră autoritară compartimentul median, implicarea fiind esențială în privința menținerii constanței sportive, fără de care Anwar El Ghazi nu s-ar mai regăsi în lotul lărgit al celei mai titrate grupări olandeze din istorie. 


Sezonul recent încheiat din Eredivisie a fost abordat corespunzător. Conform principiilor instituției, Anwar s-a lăsat purtat de val în majoritatea timpului petrecut pe gazon, diversele întâlniri cu adversari soldându-se de fiecare dată cu aplicarea deciziilor ferme și extrem de folositoare ''construirii'' mentalității de învingător. În prezent se consideră un privilegiat al sorții, dar conștientizează importanța prospețimii, ceea ce îi permite într-o oarecare măsură să reziste eventualelor critici venite dinspre cei familiarizați cu fenomenul în sine. Totuși, profită în permanență de condițiile optime de antrenament și încearcă din răsputeri să rămână fidel concepției căpătate. 

Agreează pe deplin ideea conform căreia absolut orice academician al ''lăncierilor'' se integrează perfect într-un sistem arhicunoscut microbiștilor de pretutindeni. Din câte am observat, chiar au fost luni extrem de extenuante, atât pentru mine ca observator al evoluției protagonistului de astăzi, cât mai ales al jucătorului, în care Anwar El Ghazi lăsa impresia că este marginalizat, însă era un tertip specific fotbalistului modern de-a păcăli asistența în așa fel încât împrejurarea potrivnică să simtă pe propria-i piele viclenia unui fotbalist pus pe fapte mari.

Incursiunile magnifice pe ambele flancuri ale terenului îi sunt aliat de nădejde în privința îndeplinirii priorităților de bază, astfel că sunt obligat de circumstanțe, unele extrem de favorabile, să promovez un material de calitate, care-i dornic de idolatrizare. Deci, în concluzie, Anwar El Ghazi este indubitabil adeptul perseverenței sportive. Convingeți-vă de argumentele mele, urmărind un videoclip esențial descrierii personale. Vă doresc vizionare plăcută, dragi cititori.   

Matheus Dória - urmașul natural al lui João Miranda

15:31
Brazilia, prin preponderența globală, propune anual câte un copil dornic de afirmare. Indiferent de poziționarea acestuia pe gazon, microbiștii de pretutindeni sunt atrași instantaneu de calitățile sale, extrem de atractive și folositoare progresiei absolute. Generațiile de fotbaliști brazilieni atrag mapamondul înspre aceștia, întrucât dețin factorul spectaculozității în sânge. Asigură confortul microbistului într-un mod aparte, garantând prin evoluțiile lor că-s făcuți pentru idolatrizare. 

Fiind predispuși să înfurie orice adversar întâlnit în cale, îi ajută într-o oarecare măsură să genereze apariția indiscreției, întrucât majoritatea brazilienilor sunt oarecum dornici să afle secretele meseriei, devenind dintr-o dată cei mai ascultători ucenici ai planetei. Se inspiră indubitabil din carierele prodigioase ale diverșilor compatrioți. Totuși, puțini au dreptul să spere că la un moment dat vor fi în aceeași postură, însă luptă din răsputeri pentru căpătarea privilegiului. 

Conform logicii mele, consider juxtapunerea fundașului central Matheus Doria în ecuație ca fiind elocventă. Actualul component al uneia dintre cele mai glorioase grupări sud-americane ale continentului, Sao Paulo, se află în momentul de față într-o situație asemănătoare cu a unuia dintre cei mai respectați fundași ai reprezentativei ''auri-verde'' , Joao Miranda, deoarece fostul finalist al Ligii Campionilor a avut parte de-o experiență neplăcută în Franța.

Puțini dintre dumneavoastră vă aduceți aminte de perioada ingrată a lui Miranda petrecută la modesta Sochaux, unde n-a avut absolut nicio șansă de a-și demonstra calitățile, fiind din acest punct de vedere o victimă a obstinației conducerii administrative care a dorit recrutarea acestuia, dar s-a văzut nevoit să accepte rolul de eternă rezervă, pentru că staff-ul tehnic, în frunte cu antrenorul de atunci, Dominique Bijotat, nu-l considera o soluție optimă pentru interesele francezilor . O întoarcere în țara natală a fost de bun augur pentru acesta.

Este și cazul protagonistului meu de astăzi. În ciuda faptului că Doria este un fundaș alert și conștient de rolul său în angrenaj, a căzut în dizgrația reputatului Marcelo ''El Loco'' Bielsa, care n-a dorit sub niciun chip să îi ofere șansa consacrării, alegând să rămână fidel principiilor de bază, nedorind astfel să dea mură-n gură membrilor conducerii singurei echipe franțuzești din istoria fotbalului care se poate lăuda că a triumfat în cea mai titrată competiție intercluburi. 


Împrumutul survenit agravării situației, i-a priit de minune urmașului natural al lui Joao Miranda. Și-a câștigat dreptul la titularizarea permanentă, impresionând irefutabil staff-ul tehnic cu deposedările pure, ușurința cu care câștigă majoritatea duelurilor aeriene, clarviziunea impecabilă asupra jocului, cât și direcționarea paselor extrem de precise în celelalte zone ale terenului. Aceste calități l-au adus în fața promovării meritorii pe acest spațiu larg dedicat tinerilor talentați.

Apreciez enorm mentalitatea jucătorului. Nu-i tocmai facil să redevii jucătorul ce încânta sutele de milioane de compatrioți în liga braziliană, mai ales în cazul trăirii unei dezamăgiri profunde. Se observă limpede cum Doria reintră încet, dar sigur, în grațiile criticilor săi, care n-au fost încântați de tratamentul la care a fost supus, crezând inițial că jucătorul nu-i conștient de valoarea sa. A dovedit asistenței că nu există dubii în ceea ce privește talentul său.

Mai presus de acest lucru, simțul responsabilității îl ajută enorm pe Doria, care nu va sta cu mâinile încrucișate în privința căpătării respectului cuvenit bravilor soldați ce își petrec majoritatea timpului în locul corespunzător, astfel că putem spera la un eventual transfer ce îi va permite ulterior să cunoască metodele de perfecționare deplină. Idolul său a devenit unul dintre cei mai apreciați fundași centrali sub comanda lui ''Cholo'' Simeone. 

Doria poate să spere la un eventual transfer în cadrul echipelor cu pretenții ale Europei, dar trebuie să rămână fidel angajamentului luat cu el însuși care prevede o stăpânire de sine ireproșabilă. Ceea ce agreez pe deplin la acest fotbalist este că nu se lasă descurajat de argumentele criticilor. Situația favorizează enorm procesul dezvoltării personale și datorită ambiției va deveni în cel mai scurt timp un individ capabil să atragă atenția grupărilor galonate ale Europei. 

La cei 20 de ani ai săi, Doria a demonstrat tuturor că nu-și uită obligațiile morale atât de ușor. Ca și-n cazul lui Joao Miranda, purtătorul tricoului cu numărul 26 din tabăra liderului provizoriu al ediției curente de Serie A Brazileirão, o să fie cât se poate de circumspect în ceea ce privește îndepărtarea senzațiilor mixte, garantând prin această atitudine că în absolut orice condiții, fie ele și potrivnice, poate deveni o atracție pentru majoritatea antrenorilor. 





Marc Stendera - fotbalist îndreptățit să preia atribuțiile vestitului Andreas Möller

13:14
Eintracht Frankfurt este recunoscută în Germania și nu numai ca fiind o grupare ce oferă sprijin tinerilor talentați, cu condiția ca micuții să prospere fără rezerve. Nume precum Karl-Heinz Körbel, Bernd Hölzenbein sau Andreas Möller au întărit ideea conform căreia se merită cu prisosință să arunci în luptă puști ce-s dornici de afirmare. Situația în sine favorizează enorm interesele ''vulturilor'' , întrucât sunt șanse foarte mari ca unul dintre copii să devină esențial în cadrul echipei, ca mai apoi să atragă atenția tuturor, cu speranța ca eventuala despărțire de jucătorul respectiv să fie cât mai profitabilă. Există în organigrama instituției nemțești o mulțime de băieți cu o atitudine recomandată unei cariere fabuloase, plină de grație. 

Unul dintre aceștia s-a remarcat înaintea oricui. Numele său este Marc Stendera și evoluează într-o poziție predispusă creării superiorității, cea de mijlocaș ofensiv. Ceea ce mi-a atras atenția la acest jucător este de departe clarviziunea impecabilă asupra jocului. Găsește cu ușurință culoarul perfect de pasare după eliminarea adversarului din joc printr-un dribling scurt. Asta-i principala sa calitate, însă este loc de îmbunătățiri în jocul său. Stăpânește sublim executarea fazelor statice ale jocului, centrările fiind din acest punct de vedere, o atracție pentru compatrioții săi, care-s oarecum extaziați de factorul eficacității și acest lucru îi permite să riposteze moral în caz că procesul dezvoltării fotbalistice se amână inoportun. 

Sunt premize foarte mari ca protagonistul meu de astăzi să preia irefutabil din atribuțiile cuvenite ultimului ''giuvaer'' promovat nesilit de către Eintracht Frankfurt, Andreas Möller. Stendera amintește prin implicarea excesivă în fenomen, cât mai ales agresivitatea pozitivă, de fostul câștigător al Ligii Campionilor cu Borussia Dortmund. Nu-i tocmai facil să oferi publicului larg motive întemeiate asupra facilitării progresiei, pentru că la un anumit punct al urgentării procesului de ameliorare al defectelor umane, întâmpini adversitatea colegială. Fiecare este dornic să demonstreze tuturor că poate deveni oricând o soluție pentru club, însă conjunctura poate fi de asemenea favorabilă. 


Marc a conștientizat acest lucru, dovedind staff-ului tehnic că-i pregătit de ''escaladarea Everestului''. Timpul petrecut alături de ceilalți copii l-a maturizat. Sfaturile primite de la diverși tehnicieni cu care a colaborat anterior binemeritatei promovări în lotul lărgit al echipei de seniori au fost puse în practică destul de repede, ca să zic așa. Avea numai 18 ani când debuta în tricoul ''vulturilor germani''. De îndată ce-a primit ''botezul'' , Stendera n-a ezitat să bage osul, totul pentru a păstra șansele intacte în privința menținerii sale în echipă, cu scopul de-a învăța treptat secretele meseriei de la fotbaliști obișnuiți cu presiunea. 

Printre atâția bărbați, un copil este nevoit să devină un partener acerb de titularizare. Nimeni nu-ți va oferi sprijinul, decât antrenorul. Ca să îi intri pe sub piele tehnicianului este nevoie de implicare sufletească, ori Marc Stendera este genul de fotbalist care nu lasă nimic la voia întâmplării. Sunt plăcut impresionat de modul în care susține indubitabil munca asiduă, considerând-o utilă în condițiile în care există în permanență șansa plafonării. Pe lângă calitățile menționate, acesta a fost un motiv suplimentar pentru care m-am decis să îl promovez. Nu-i genul de moliciune șovăielnică, ci adeptul profesionalismului. 

În perioada examinării sale, am fost surprins de acest aspect, crezând într-o oarecare măsură în contrariul descrierii din ultimul fragment al articolului. Am fost nevoit să amân promovarea până când observam cu proprii mei ochi că stăpânește calitățile primordiale unui om ce evoluează în compartimentul median, extrem de solicitant. Probabil că cei responsabili cu propășirea sa i-au anticipat simțul agresivității, drept urmare a fost cât se poate de ușor pentru un antrenor ca Thomas Schaaf, antrenor cu acte-n regulă până în 26 mai 2015, să sesizeze rolul său în angrenajul echipei, care-i fascinant și implică factori de ordin psihologic, dătător de speranță în ceea ce privește exercitarea presiunii asupra adversarilor întâlniți în cale.



Fiul celui mai iubit fotbalist sloven al tuturor timpurilor

23:58

Zlatko Zahović a fost și rămâne până-n momentul de față cel mai iubit fotbalist sloven al tuturor timpurilor. Pentru o țară ca Slovenia, fără vreo istorie bogată în sportul rege, Zlatko reprezenta atracția națiunii, prestațiile sale fiind realmente încântătoare și indiferent de echipa pentru care a evoluat, fie că aceasta s-a numit Partizan Belgrad, Olympiakos Pireu, F.C. Porto, Benfica Lisabona sau Valencia CF, conaționalii săi îl venerau fără a avea rețineri în acest sens. Ceea ce-a oferit publicului larg n-a fost uitat, întrucât s-a dedicat sufletește fenomenului, care-i totodată fascinant. Cazul său reprezintă de departe un subiect de studiu pentru majoritatea copiilor sloveni, care nu-s la fel de talentați precum a fost fostul finalist al celei mai titrate competiții intercluburi de pe mapamond cu Valencia în sezonul 2000-2001. 

Dacă ai ambiție, ceea ce cu siguranță a avut Zlatko, triumfi fără prea mult stres. De acest lucru este conștient fiul acestuia, Luka, component al celei mai titrate grupări slovene din istorie, NK Maribor. Zahović jr. pare copia fidelă a tatălui său. În ciuda faptului că are numai 19 ani, este extrem de viclean, cu sau fără ajutorul balonului. Agreez stilul său debordant care implică demarcările, stăpânirea ireproșabilă a driblingului, cât și pasarea în profunzime către colegii din avanposturi, care-s gata să finalizeze sublim acțiunea de joc. Are o personalitate uriașă ce-l îndeamnă să urgenteze procesul dezvoltării personale și ținând cont că putea la fel de bine să acuze presiunea enormă de pe umerii săi, întrucât comparațiile cu tatăl său erau inevitabile, Luka nu s-a prezentat în fața asistenței precum un privilegiat al sorții, ci a luptat din răsputeri să devină respectat de către microbiști.

Nu-i tocmai facil să depășești momentul tracului sportiv, însă de îndată ce atingi un anumit nivel propice ascensiunii fulminante, te descătușezi emoțional, garantând astfel apariția succesului. Trebuie să admirăm modul în care puștiul a îndeplinit într-o oarecare măsură cerințele obligatorii de adaptare în cadrul echipei de seniori, nelipsită de caractere puternice și mai presus de acest lucru, extrem de arțăgoasă în privința menținerii titularizării. Provenind din cea mai solicitantă zonă a terenului, Luka Zahović și-a respectat ca atare instinctul de golgeter, reușind într-o stagiune competițională să perforeze buturile adverse de numai puțin de 17 ori, (incluzând și golurile sale din grupele Ligii Campionilor, respectiv preliminariile europene rezervate selecționatelor de tineret) .


De obicei, când observi asemenea cifre, te gândești asupra faptului că Luka Zahović sesizase oportunitatea de-a răzbate într-o direcție favorabilă intereselor personale, însă n-a fost totul numai ''lapte și miere'', după cum probabil credeți. A fost nevoit să își câștige dreptul de titular. Situația n-a fost inconfortabilă pentru protagonistul meu de astăzi. S-a lăsat purtat de val ca orice alt tânăr preocupat în mod deosebit de binele său, concurența neavând mijloacele necesare să-l doboare. Ca și-n cazul tatălui său, care a fost un tip cu o personalitate fantastică, a tăcut când era cazul, dar la fel de bine s-a pregătit intens pentru a închide gura tuturor și în prezent n-avem motive să ne mirăm absolut deloc de ușurința cu care ''escaladează Everestul'' . Se află într-o asemenea poziție conștientizând importanța constanței sportive, fără de care n-ar mai fi fost promovat astăzi.

Sunt sigur că nu-și va spune ultimul cuvânt în ceea ce privește atingerea ritmului incandescent, tipică unui atacant care se respectă, deoarece îi permite să-și umilească adversarii urmând mai apoi să fie elogiat în permanență de diverși specialiști ai sportului rege, respectiv simpatizanți impresionați în mod evident de calitățile sale ce-s esențiale ascensiunii fulminante. Din câte am avut ocazia să văd, Luka Zahović se folosește în permanență de anumite părți ale terenului pentru a-și exercita dreptul la idolatrizare. Tupeul tipic atacanților cât și factorul spontaneității îi sunt aliați de nădejde în combaterea senzației inoportune de vanitate. Este de preferat să rămâi modest, dar în același timp să nu-ți uiți obligațiile față de cei care te-au adus în situația de a-ți facilita progresul fotbalistic.

Sunt convins că Luka va atrage atenția microbiștilor de pretutindeni. O va face doar prin evoluțiile sale, care nu-s deloc descurajatoare. Ceea ce îl face pe atacant plăcut în ochii lor sunt de departe execuțiile de finețe, respectiv driblingurile extrem de spectaculoase pe metru pătrat, preferabile prin procedee tehnice de invidiat. Poate deveni unul dintre acei atacanți înzestrați cu calități esențiale ce poate intra în sufletul oricui, întrucât este atât de eficient, ce-i drept la un nivel nu tocmai adecvat consacrării, dar promite foarte mult prin atitudinea lui să ducă mai departe tradiția în familie. Așadar, totul depinde 100% de posibilitățile sale să atragă atenția tuturor. Pe mine a reușit să mă convingă pentru moment, dar ceea ce contează cu adevărat de abia acum urmează. Succes, băiete!


Un produs Blogger.